2,332 matches
-
spirituale cât și în cele lumești, și toate drepturile și obiceiurile, care se află în scris și fără înscris“ (articolul 4 al tratatului încheiat între participanții la cruciată în martie 1204, în ajunul asaltului final). Mai elocventă încă pentru hegemonia venețiană e clauza din același tratat care îngăduia Republicii Lagunelor să-și înlăture concurenții din activitatea comercială a Imperiului Latin: „Încă s-a mai hotărât ca nici un om, de orice neam, care se află în război cu voi și cu succesorii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bizantine la Bosfor a deschis larg lumii latine mediteraneene porțile Mării Negre, străjuite cu strictețe timp de secole de Bizanț. În această direcție avea să se împlinească una dintre urmările cele mai însemnate și durabile ale cruciatei a patra. Protecția flotei venețiene a fost cea mai sigură pavăză a Imperiului Latin, amenințat în însăși capitala sa de tendințele de restaurație ale statelor grecești constituite din ruinele Bizanțului, îndeosebi fragmentul de putere bizantină salvat în Asia Mică, Imperiul de la Niceea. Semnificativ pentru funcția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din ruinele Bizanțului, îndeosebi fragmentul de putere bizantină salvat în Asia Mică, Imperiul de la Niceea. Semnificativ pentru funcția protectoare decisivă a Veneției în raport cu Imperiul Latin e faptul că restaurația puterii bizantine la Constantinopol în 1261 a avut loc când flota venețiană care ocrotea permanent orașul se afla la distanță, în apele Mării Negre, unde îndeplinea o misiune al cărei rost precis nu ne este cunoscut 6. Nu mai puțin semnificativ e faptul că Veneția s-a aflat în centrul proiectului de restaurare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
civilizațiile pe care le exprimau, factor agravant al neînțelegerii dintre cuceriți și cuceritori și care a făcut imposibilă simbioza lor. Caracterul limitat al restaurației bizantine din 1261 a lăsat să subziste însemnate vestigii ale cuceririi latine din 1204, îndeosebi cele venețiene, cărora nu avea să le pună capăt decât cucerirea otomană în secolele XV și XVI. Una dintre cele mai însemnate și de lungă durată ramificații ale evenimentului din 1204 a fost înlăturarea barierei bizantine de la Strâmtori, integrarea bazinului pontic în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XV și XVI. Una dintre cele mai însemnate și de lungă durată ramificații ale evenimentului din 1204 a fost înlăturarea barierei bizantine de la Strâmtori, integrarea bazinului pontic în circuitele comerciale ale Mediteranei. Explorată timid la început de corăbierii și negustorii venețieni, în căutarea produselor care se găseau în porturile de pe țărmurile ei, Marea Neagră a dezvăluit treptat, spre mijlocul secolului XIII, perspectivele nebănuite și imposibil de bănuit în faza timpurie de expansiune a comerțului intercontinental. Spre sfârșitul hegemoniei latine la Bosfor, un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
produselor orientale, pe cât de râvnite în Europa, pe atât de greu de procurat și de scumpe din cauza barajului islamic și bizantin în Mediterana Răsăriteană. Constituirea unui stat mongol în stepele nord-pontice • O. Cristea, Recucerirea bizantină a Constantinopolului și acțiunea flotei venețiene împotriva insulei Daphnousia, în „Studii și materiale de istorie medie“, 19, 2001, p. 109-114. • Hoarda de Aur - și a altuia în Orientul de Mijloc - Ilhanatul Iranian - cu deschidere spre Marea Neagră prin Imperiul de Trapezunt, stat vasal, a deschis larg poarta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
resurselor comerciale ale noului imperiu, raporturile dintre cele două principale puteri maritime ale Mediteranei au evoluat spre ruptură, urmare a gravelor contradicții de interese în Țara Sfântă, la Acra, cel mai de seamă centru comercial al regiunii, de unde în 1258 venețienii i-au izgonit pe genovezi. Răspunsul Republicii Sfântului Gheorghe nu a întârziat mult. În martie 1261, Genova a încheiat un tratat de alianță cu împăratul din Niceea, care avea să producă curând masive modificări ale situației politice la Strâmtori. O
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deși mai târzie, a fost influența exercitată în Marea Neagră, implicit asupra spațiului românesc, de negustorii italieni instalați la Constantinopol în 1204, în cadru politic propriu și apoi sub autoritatea bizantină restaurată în 1261 cu ajutorul și sub protecția genoveză. Dacă hegemonia venețiană la Strâmtori nu a lăsat urme în segmentul care avea să devină românesc al țărmului pontic, în schimb, prezența genovezilor în această regiune, începând cu ultimele două decenii ale secolului XIII, avea să fie nu numai intensă dar și fecundă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
45-56. Veneția a proiectat noi acțiuni de recuperare a terenului pierdut la Strâmtori sau pentru salvarea pozițiilor deținute în spațiul imperial bizantin. În secolul XIV, când emiratele turcești din Asia Mică au dezvoltat o forță navală capabilă să atace posesiunile venețiene și, în subsidiar, genoveze din Marea Egee, s-au organizat acțiuni cu titlu de cruciată pentru apărarea lor. Cel mai de seamă teoretician al cruciatei în secolul XIV, venețianul Marino Sanudo cel Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din Asia Mică au dezvoltat o forță navală capabilă să atace posesiunile venețiene și, în subsidiar, genoveze din Marea Egee, s-au organizat acțiuni cu titlu de cruciată pentru apărarea lor. Cel mai de seamă teoretician al cruciatei în secolul XIV, venețianul Marino Sanudo cel Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și expansiunea lor rapidă în Peninsula Balcanică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al II-lea a căutat din acel moment orice mijloc să distrugă imperiul. Cei doi noi aliați [Ioan Asan și Vatatzes - n. O.P.] au fost împiedicați să cucerească Constantinopolul în 1236 doar de intervenția în ultimul moment a flotei venețiene, sprijinită de alte republici italiene și de un contingent trimis de prințul latin al Ahaiei. Jignit de atitudinea papei [care se împotrivise căsătoriei tânărului împărat latin cu o ortodoxă - n. O.P.], Asan a urmat exemplul sârb și a început
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alături de oamenii de rând de origine cumană, existau „domni și nobili“ (domini • Victor Spinei, Marile migrații din estul și sud-estul Europei în secolele IX-XIII, Iași, Institutul European, 1999, p. 223. • Ibidem, p. 219 trimite la Simon de Keza și la venețianul Andrea Dandulo. • Fontes Historiae Daco-Romaniae, III, București, Editura Academiei, 1975, p. 500-501. et nobiles), cu importante prerogative în conducerea propriilor comunități. Soronius a putut fi unul dintre aceștia, slujindu-l pe hanul Jonas în raporturile stabilite de acesta cu cruciații
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a constituit-o transformarea, în anul 1713, a cetății românești Hotin, situată la granița Moldovei cu Polonia, și a unei ample zone înconjurătoare într-o unitate administrativă turcească - raia - fiind scoase, astfel, de sub jurisdicția Moldovei. Deoarece, așa cum nota și bailul venețian pe lângă Poarta Otomană, Vettor Zane, „il Gran Signore, desidera di far Piazza per l’occorrenze della guerra“ (s. Ven. C.)21. Un alt bail venețian, Aloise Mocenigo, a sesizat, de asemenea, ca mulți alții dintre observatorii atenți ai evoluției Marelui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unitate administrativă turcească - raia - fiind scoase, astfel, de sub jurisdicția Moldovei. Deoarece, așa cum nota și bailul venețian pe lângă Poarta Otomană, Vettor Zane, „il Gran Signore, desidera di far Piazza per l’occorrenze della guerra“ (s. Ven. C.)21. Un alt bail venețian, Aloise Mocenigo, a sesizat, de asemenea, ca mulți alții dintre observatorii atenți ai evoluției Marelui Război Nordic și a implicațiilor acestuia asupra Principatelor Române, consecințele imediate, dar și pe termen lung, ale amintitei măsuri. Potrivit opiniei sale, „questo stabilimento di
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o descriu - practica politică de a pune interesele private înaintea celor colective, corupția, inegalitatea uriașă a averilor sau limitările aduse libertății - este caracteristică pentru despotismul oriental. Aici însă trebuie relevat că „despotismul“ nu e decât o formulă inventată de observatorii venețieni ai Imperiului otoman, incitați la această caracterizare stereotipă de cultura lor umanistă și de sistemul ideologic pe care se întemeia construcția oligarhică a Republicii 64. Pentru a explica formidabilul succes al Imperiului otoman, dar și pentru a-i atribui vulnerabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în 1680, un Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților, în patru tomuri, dintre care doar trei apărute integral, între 1682 și 1686 (tradusă începând din 1658, după izvoare grecești și medioslave, îndeosebi după Mineiele lui Maximos Margunios și ediția venețiană Glykis a Mineielor bizantine), ediția a doua a liturghierului, Svânta liturghie (pentru tipărirea căreia căpătase acordul patriarhului ecumenic din Alexandria, Partenie Prohoros) și Parimiile preste an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și un doge, Vălenii de Munte, 1936; Primele mele drumuri italiene, București, 1936; Sfaturi pe întunerec, I-II, București, 1936-1940; ed. îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996; Zbor și cuib, Vălenii de Munte, 1937; Instantanee venețiene, București, 1938; Răzbunarea pământului, Vălenii de Munte, 1938; Regele Cristina, București, 1939; Moartea lui Alexandru, București, 1939; Toate poeziile lui ..., I-II, Vălenii de Munte, 1939-1940; Vagabondul, București, 1940; Pagini alese, I-II, îngr. Mihai Berza, București, 1965; Pagini de
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
despre Vintilă Horia, „Plângerile” lui Ioan Cușa, Ciprian și Urmuz, „Umorul negru” și „absurdul” în literatura română cultă și populară, Între utopia orfică și hieratismul mioritic), iar Vintilă Horia trimite eseuri (Despre posibila descoperire a unui limbaj anagogic, Târziul mesaj venețian, Fragmente despre un timp mai rău decât altul ș.a.), nuvele și proză memorialistică (Monstrul, Recviem în trei pentru un oraș dispărut ș.a), versuri. Între colaboratori se află, de asemenea, Grigore Cugler (proză), Alexandru Ciorănescu (amintiri), George Racoveanu (proză), Petru
REVISTA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289261_a_290590]
-
pref. Ovidiu Bârlea, București, 1987. Traduceri: Paloma blanca. Basme hispanice, îngr. și pref. trad., București, 1975; Povești și legende din America Latină, I-II, îngr. și pref. trad., București, 1980; Adolfo Bioy Casares, Dormind la soare, pref. trad., București, 1984, Măști venețiene, București, 1995; Alonso Zămora Vicente, Banchetul, București, 1986; Antonio Di Benedetto, Diego de Zama, pref. trad., București, 1988; Consuelo Rubio, Arta cantului. Estetică, teorie, interpretare, București, 1989; Sergio Galindo, Treizeci și două de trepte, pref. trad., București, 1989; Ursula Heinze
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
care contrastează atât de violent cu cele dezvăluite anterior, încât provoacă descumpănire la început, apoi crispare. Își face apariția un personaj nou, Rudy, care, din primul moment, se arată a fi un tânăr ușuratic, prefigurându-l pe Cellino din Act venețian de Camil Petrescu. Tofana se îndrăgostește inexplicabil de „omulețul ăsta”, un „pierde-vară”, căruia îi vorbește ironic, mulțumită să îl pună în inferioritate. Totuși, de-abia cunoscut, îi face - după ce îl gonește pe Castriș - avansuri, și, în cele din urmă, i
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
comerciale soseau în țările Române catifelele italiene lucrate la Veneția și la Florența 294 (un acoperământ de mormânt la Mănăstirea Bistrița din Oltenia, obținut prin transformarea - procedeu curent - a unui veșmânt de Curte, este făcut dintr-o astfel de catifea venețiană roșie, broșată cu fir de aur, din a doua jumătate a secolului al XV-lea; tot din Peninsulă venea și catifeaua, vișinie la culoare, tunsă în două niveluri și brodată cu aur într-un fir ce închipuie vrejuri, fructe și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
turcești, cu chiotori de argint, prima nouă, căptușită cu blană de sobol și valorând 86 de florini, cea de-a doua, îmblănită cu jder, purtată și cu un preț mai mic - 50 de florini; șirul „șubelor” continuă: una dublă, galbenă, venețiană, cu blană de samur, costând 40 de florini, o alta roșie având chiotori de argint și căptușeală de vulpe și încă una de atlaz aurit țesut la Florența, și ea cu chiotori de argint și cu blană de helgie (cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
per conto del detto signor marito e suoi posteri nel Baneo publico don San Marco, murendola di piena autorità in virtù del presente, di pigliare gl’interessi de corsi...” etc. -, se pun pe treabă, clarifică situația banilor depuși la Zecca venețiană (prin intermediul lui Gheorghe Trapezuntiul, Doamna Marica pretinde ca banii depuși la Zecca de soțul ei - făcuse această depunere Nicolae Caraggiani - să fie trecuți pe numele lui Constantin, nepotul și singurul moștenitor al averii bunicului său; în septembrie 1717, Emilius Velano
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gheorghe Trapezuntiul, Doamna Marica pretinde ca banii depuși la Zecca de soțul ei - făcuse această depunere Nicolae Caraggiani - să fie trecuți pe numele lui Constantin, nepotul și singurul moștenitor al averii bunicului său; în septembrie 1717, Emilius Velano, notar public venețian, autentifică un act prin care se arată că principele Constantin Brâncoveanu avea depuși la Zecca 220.000 de galbeni, bani care acum sunt ai unicului său moștenitor). Doamna Marica - devenită, cu acordul patriarhului Ierusalimului, tutoră a nepotului Constantin - scrie ea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acea vreme, un armean din Tocat, pe numele său Giovanni Bozzari, sub a cărui supraveghere obținusem angajarea În cetate, se bucura de rangul de prim-medic al Curții. Giovanni Bozzari urmase studiile de medicină la Constantinopol, În casa unui doctor venețian pe nume Bozzari. Folosindu-se de numele profesorului său, el a beneficiat de protecția lui Mehmet Ali67, care În vremea aceea deținea rangul de binbashi (comandant având În subordine o mie de soldați), Întrucât odinioară, În Egipt, acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]