15,959 matches
-
au acoperire și relevanță, din interior, din punctul de vedere al vorbitorilor de argou, chiar cînd se referă la tehnicile furtului, înșelătoriei etc.: deprinse și exersate cu mai multă sau mai puțină abilitate. în multe argouri, inclusiv în cel românesc, verbe de tipul a lucra sau a opera se folosesc curent pentru activitățile mediului interlop. în acest cadru general de-a dreptul banal merită totuși să fie consemnat un detaliu contextual, reflectînd ceea ce ar putea reprezenta păstrarea în argoul românesc actual
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
marcați de distanță ironică, a unui ecou al limbajului oficial din deceniile trecute, a unui rest din propaganda muncii și a economiei centralizate din regimul totalitar. Pentru a desemna generic activitatea prostituatelor, cuvîntul cel mai frecvent folosit pare a fi verbul a produce, mai ales în expresii formate cu supinul (în unele, acesta ar putea fi perceput ca substantivizat): "a ieși (sau a scoate) la produs" - "bărbatul respectiv nu se prea gîndește nici să-i fie tată, nici prieten fetei, care
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în bronhii" (Cărțile junglei de asfalt). Bineînțeles, e un celebrator al agoniei: "O harfă plutitoare îngînă meandrele agoniei" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Locuitor "al
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Secat de ultimele puteri, învolburatul, încrezătorul în sine eu romantic aspiră a se pierde pe sine, a se autoanihila: "Epuizat epuizat epuizat/ vlăguit atît de vlăguit/ încît a spune "eu" înseamnă un efort mult peste puterile mele
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
superbie luciferică, la un ideal ŕ rebours, cel al unei capodopere care e chiar "pierzania" proprie: "Rînd pe rînd renegi vechile naufragii ale minții,/ Te dezici de bietele epave ale rațiunii.../ Din amiaza ființei tale se retrage umbra unui ecou,/ Verbul ce se înverșuna să îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Verbul ce se înverșuna să îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul semenilor/ Puneai mai presus vaierul huhurezului/ Bolboroseala vulcanilor noroioși, lătratul șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă/ Pentru propria-ți tortură, mîndria geamătului,/ Toate lucrînd întru desăvîrșirea pierzaniei tale" (Renunțarea la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește miza acestor trăiri sterile, extazul lor
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
iulie, dl G.I. Tohăneanu explică felul în care marii scriitori pot înălța ori coborî un cuvînt. Exemplul pe care-l dă autorul articolului este cuvîntul amic, pe care Eminescu îl înnobilează iar Caragiale, dimpotrivă. Cel dintîi îl leagă de sensul verbului latin amare, a iubi, și-l folosește în poezii și în scrisori ca sinonim pentru iubită: "Neologismul, întors către obîrșii, este astfel "lămurat" (ar spune I. Budai-Deleanu) de orice pojghiță depreciativă". Caragiale "clatină din temelii" sinonimia cu prieten, bunăoară în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
să recunoască este faptul căci a compara ajută la aflarea adevarului" (scrisoare, în Forumul România liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul căci", "confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
scrisoare, în Forumul România liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul căci", "confirmarea căci", "încredințarea căci" - , după expresii verbale și verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că autorii au o cunoaștere foarte aproximativă a limbii române, pe
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
panacota și pluralul panacoturi (cu indicația - probabil eroare de tipar - masculin) este explicat ca: "înghesuială, aglomerație"; "tramvai"; "furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun". Sînt incluse, în plus, derivatul panacotar "hoț de buzunare" și (altă ciudățenie) un verb panacote (?) "a fura din buzunare", cu persoana I singular panacotesc (forma corespunde însă unui verb de conjugarea a IV-a, a panacoti). Sensul de "furt" era deja atestat într-un interviu mai vechi, cu Ioan Moldovan, "procuror criminalist la Procuratura
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
aglomerație"; "tramvai"; "furt din buzunare comis în mijloacele de transport în comun". Sînt incluse, în plus, derivatul panacotar "hoț de buzunare" și (altă ciudățenie) un verb panacote (?) "a fura din buzunare", cu persoana I singular panacotesc (forma corespunde însă unui verb de conjugarea a IV-a, a panacoti). Sensul de "furt" era deja atestat într-un interviu mai vechi, cu Ioan Moldovan, "procuror criminalist la Procuratura locală Zalău, jud. Sălaj": ""Să nu uităm că argoul este limbajul delincvenților!" (în SLAST, nr.
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
fel de superioritate melancolică; știu că, de-acum înainte, îl pot părăsi oricînd, fiindcă 'Olé, olé, olé - viza Schengen nu mai e". Trebuie să mă înregimentez într-o bucurie nouă, fredonînd îndemnul lansat de PROTV - 'În Europa năvălim" - deși definiția verbului: 'a da buzna, a invada, a cotropi, a tăbărî asupra cuiva cu intenții agresive, a se îmbulzi, a se îngrămădi" (DEX) mă determină să am oarecari rețineri față de acțiunea propusă. O zi sau două mai tîrziu, Andrei Gheorghe preciza că
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri de ursite și de zburători cam/ ațîțători." Putem vorbi de o adevărată magie a cuvîntului, de o supremație a verbului vrăjitoresc, capapil să instituie "realități" și să concureze, cu success, realitatea... Florin Șlapac - Zăpodie, Editura Ex Ponto, Constanța, 2001, 100 pag., f.p.
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
ridicol, prea înalt și (eufemistic vorbind) lipsit de stil sau posesor de burtă, agitîndu-se ca posedat și transpirînd din abundență, mare consumator de alcool și neîntrecut pedagog de dame (pe care le învață să fie femei) "atacă" și "seduce" (ambele verbe au o ridicată recurență în romane) o femeie frumoasă, eventual superbă, de preferință răpind-o din brațele altui bărbat, acesta: frumos, inteligent sau cel puțin perfect manierat, cu gust la haine și cu o aplecare spre ordine. în mod obligatoriu
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
lui Cezar Petrescu, Sadoveanu, Marin Preda și chiar din versuri populare ("Lele verde viorea/ Sictir pe ușă că-l da"), atestînd astfel circulația formulei în diferite epoci și medii sociale. Substantivat, cuvîntul sictir (în turcă, formă de imperativ a unui verb cu sens sexual) ajunge curînd să desemneze înjurătura însăși și intră ca atare în expresii ca a da (cu) un sictir, a lua la (sau cu) sictir, înregistrate și acestea în dicționar. Un sens special - "atitudine de dispreț" - este exemplificat
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
atitudine de dispreț" - este exemplificat printr-un citat din Convorbiri literare: "se uitau cu un fel de sictir". Formula de imprecație a produs un derivat verbal: a sictiri pe cineva "a înjura" (tot așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată de a sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-au format adjectivul participial sictirisit și substantivul sictirisire. Verbul a sictiri apare cu sensul de "a
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
un citat din Convorbiri literare: "se uitau cu un fel de sictir". Formula de imprecație a produs un derivat verbal: a sictiri pe cineva "a înjura" (tot așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată de a sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-au format adjectivul participial sictirisit și substantivul sictirisire. Verbul a sictiri apare cu sensul de "a înjura", dar și cu acela de
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
așa cum înjurăturile care invocă dracul au impus verbul a drăcui). Forma actuală a verbului a fost precedată de a sictirisi, ieșit din uz, de la care, după atestările unor dicționare mai vechi, s-au format adjectivul participial sictirisit și substantivul sictirisire. Verbul a sictiri apare cu sensul de "a înjura", dar și cu acela de "a alunga", ba chiar, ca reflexiv, cu o valoare care nu mi se mai pare actuală: "a pleca repede de undeva; a se căra". Dicționarul atestă și
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
la rîndul său în expresia a lua la sictireală. în DEX apar mai puține sensuri și derivate, dar se confirmă specializarea formulei hai sictir pentru funcția de alungare ("pleacă! marș de-aici! șterge-o"), ca și conservarea acestei valori în verbul a sictiri și în expresia a da cu sictir. De mai multă vreme, totuși, și alte sensuri sînt curente în limbajul familiar. Le înregistrează Dicționarul de argou al limbii române (1996) al Ninei Croitoru Bobârniche, unde a avea sictir e
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
și în portocaliu" (poemul perfect avea părul verde și haine de asemenea verzi). Altfel spus, poemul asigură osmoza între materie și spirit. De fapt, asistăm la o clasicizare a manierei avangardiste, la o deschidere a ei către moraliile inalienabile. Gimnastica verbului, acrobația la trapezul corespondențelor n-a obosit, însă a încetat a pretinde exclusivitatea, în beneficiul unei mărturii mai ample, mai echilibrate, ușor tradiționale care depunctează turbulența maximă, farsa absolută. Prin relaxare, lumea discursului contractat în specificitatea sa inedită, în acutizarea
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
tipuri de reprezentări ale unui discurs totalizator subminează tocmai ideea de narațiune totalizatoare, rămînîndu-i în același timp complice. Astfel, în finalul primului capitol se face aluzie la lumină ca metaforă (topică) a cunoașterii prin citarea celebrei fraze goetheene și a Verbului Divin din ,,Geneză", reluate într-o propoziție scurtă care le precede: Puțină lumină, vă rog!" Este o parodie ce problematizează proiectul Luminilor, subliniind declinul acestora, neîncrederea într-o ,,narațiune care să dizolve toate diferențele și contradicțiile" (Linda Hutcheon). În același
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
suspensie, dominată de uzul prezentului ("citesc", "Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mâini un vas cu apă"). Povestirea visului e un text în care devin normale descrierea din afară a acțiunilor persoanei I (dedublate) și exprimarea unor dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de incertitudine ("se pare că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se reflectă în mărci temporale de tipul
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
prezumtiv: prezent - "Astăzi, o fi mai cald, dar se zbîrlește vîntul" ("România liberă" = RL 2692, 1999, 11) - și perfect - "O fi făcut-o și eu nu știu" (EZ 2277, 1999, 3). La acestea se adaugă construcția absolut specifică, din viitorul verbului a fi și gerunziul verbului de conjugat: " Oare ce-o mai fi făcînd?" (RL 2157, 1997, 1); "chiar dacă disputele din România or fi părînd străinilor ca un veritabil triumf al democrației, imaginea de instabilitate începe să ne urmărească" ("Evenimentul zilei
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
mai cald, dar se zbîrlește vîntul" ("România liberă" = RL 2692, 1999, 11) - și perfect - "O fi făcut-o și eu nu știu" (EZ 2277, 1999, 3). La acestea se adaugă construcția absolut specifică, din viitorul verbului a fi și gerunziul verbului de conjugat: " Oare ce-o mai fi făcînd?" (RL 2157, 1997, 1); "chiar dacă disputele din România or fi părînd străinilor ca un veritabil triumf al democrației, imaginea de instabilitate începe să ne urmărească" ("Evenimentul zilei" = EZ 1750, 1998, 1). Mai
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]