752 matches
-
părea solidă, dovedind profesionalismul persoanei, demnă de Încredere, dar oarecum Înspăimîntătoare. Viv se ținea de brațul lui Reggie și Îl trase ușor Înapoi. El o prinse de mînă și-i strînse degetele. Își simțea degetele ciudat, pentru că-și pusese o verighetă de culoare aurie, puțin cam largă, și care aluneca În continuu. — Ești bine? o Întrebă el. Avea vocea slabă. Ura doctorii, spitalele, toate chestiile astea. Știa că el prefera ca ea să fi venit cu Betty, cu soră-sa - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu rame grele și, pentru a vedea pagina dinaintea lui, Îi Împingea În sus, așa că se prindeau de frunte ca niște ochelari de scafandru. O Întrebă pe Viv cum o cheamă. Ea Își scosese mănușile pentru a i se vedea verigheta și, cu oarecare timiditate, Își dădu numele pe care-l convenise Împreună cu Reggie: Doamna Margaret Harrison. Doctorul Îl rosti cu voce tare cînd Îl scrise pe hîrtie, și-l repetă la Începutul fiecărei Întrebări: „Și acum, doamnă Harrison“, „Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plecă. Auzi ușa apartamentului trîntindu-se și, după aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti și ajunse la chiuvetă să se spele pe mîini, scoțîndu-și verigheta colorată auriu, pentru că era prea largă. Chiuveta arăta de parcă fusese vopsită În stacojiu; luă mai multe bucăți de hîrtie și Încercă s-o curețe, să curețe apoi și scaunul pe care stătea și marginea vasului de desubt. Apoi văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mă Înțelegi, Vivien? Viv Înțelegea, dar mintea Îi rătăcea spre altceva care i se părea important. Simțise că mîna i se desprinsese dintr-a lui Kay, iar prin degete Îi treceau mii de ace. Erau lipicioase, dar reci și goale... — Verigheta, zise ea. Acum avea impresia că acele Îi Înțeapă buzele. Mi-am pierdut verigheta. Am pierdut... Dar n-o pierduse, Își aminti ea. O scosese să spele sîngele de desubt, și o lăsase În baia aia fistichie, pe chiuvetă, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
părea important. Simțise că mîna i se desprinsese dintr-a lui Kay, iar prin degete Îi treceau mii de ace. Erau lipicioase, dar reci și goale... — Verigheta, zise ea. Acum avea impresia că acele Îi Înțeapă buzele. Mi-am pierdut verigheta. Am pierdut... Dar n-o pierduse, Își aminti ea. O scosese să spele sîngele de desubt, și o lăsase În baia aia fistichie, pe chiuvetă, lîngă robinet. O privi Înnebunită pe Kay. — N-are importanță, Vivien, spuse ea. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sîngele de desubt, și o lăsase În baia aia fistichie, pe chiuvetă, lîngă robinet. O privi Înnebunită pe Kay. — N-are importanță, Vivien, spuse ea. Nu e ca alte lucruri. — Vine căruciorul, zise Mickey tăios. Viv Încercă să se ridice. — Verigheta, spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat o verighetă. Am pus-o ca domnul Imrie să creadă... — Taci, Vivien! spuse Kay cu blîndețe. Taci, Vivien! Verigheta nu contează. — Trebuie să mă Întorc. — Nu se poate, zise Mickey. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chiuvetă, lîngă robinet. O privi Înnebunită pe Kay. — N-are importanță, Vivien, spuse ea. Nu e ca alte lucruri. — Vine căruciorul, zise Mickey tăios. Viv Încercă să se ridice. — Verigheta, spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat o verighetă. Am pus-o ca domnul Imrie să creadă... — Taci, Vivien! spuse Kay cu blîndețe. Taci, Vivien! Verigheta nu contează. — Trebuie să mă Întorc. — Nu se poate, zise Mickey. La naiba, Kay! Ce s-a Întîmplat? strigă sora. — Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alte lucruri. — Vine căruciorul, zise Mickey tăios. Viv Încercă să se ridice. — Verigheta, spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat o verighetă. Am pus-o ca domnul Imrie să creadă... — Taci, Vivien! spuse Kay cu blîndețe. Taci, Vivien! Verigheta nu contează. — Trebuie să mă Întorc. — Nu se poate, zise Mickey. La naiba, Kay! Ce s-a Întîmplat? strigă sora. — Trebuie să mă Întorc! spuse Viv, dînd să se lupte. Dați-mi voie să mă Întorc să-mi iau verigheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Verigheta nu contează. — Trebuie să mă Întorc. — Nu se poate, zise Mickey. La naiba, Kay! Ce s-a Întîmplat? strigă sora. — Trebuie să mă Întorc! spuse Viv, dînd să se lupte. Dați-mi voie să mă Întorc să-mi iau verigheta! Fără ea, n-are rost... — Uite-ți verigheta! zise Kay brusc. Iată-ți verigheta. Poftim. Se depărtase de Viv și-și Împreunase mîinile; le răsuci o clipă, apoi scoase un mic cerc din aur. Se mișcase atît de rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se poate, zise Mickey. La naiba, Kay! Ce s-a Întîmplat? strigă sora. — Trebuie să mă Întorc! spuse Viv, dînd să se lupte. Dați-mi voie să mă Întorc să-mi iau verigheta! Fără ea, n-are rost... — Uite-ți verigheta! zise Kay brusc. Iată-ți verigheta. Poftim. Se depărtase de Viv și-și Împreunase mîinile; le răsuci o clipă, apoi scoase un mic cerc din aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay! Ce s-a Întîmplat? strigă sora. — Trebuie să mă Întorc! spuse Viv, dînd să se lupte. Dați-mi voie să mă Întorc să-mi iau verigheta! Fără ea, n-are rost... — Uite-ți verigheta! zise Kay brusc. Iată-ți verigheta. Poftim. Se depărtase de Viv și-și Împreunase mîinile; le răsuci o clipă, apoi scoase un mic cerc din aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr de iluzionism. — O aveai, deci? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mic cerc din aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr de iluzionism. — O aveai, deci? Întrebă Viv uluită și ușurată, iar Kay dădu din cap. — Da. Ridică mîna lui Viv și făcu verigheta să-i lunece pe deget. — Parcă e alta. — Ți se pare-așa pentru că ești bolnavă. — Așa? — Bineînțeles. Acum, nu uita de celelalte. Ia-mă de umeri. Ține-te strîns. Bravo. Viv se simți ridicată. Imediat fu purtată prin aerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi contat, de parcă era un lucru simplu, de parcă nu erau doi băieți aflați Într-o Închisoare, Într-un oraș care era lovit, făcut fărîme, de parcă ăsta era cel mai firesc lucru din lume. — De ce i-ai dat fetei ăleia verigheta? o Întrebă Mickey pe Kay. Kay schimbă viteza lin; de fapt, regreta că renunțase la verighetă. — Nu știu, zise ea. Mi s-a făcut milă de ea. E-o simplă verighetă, la urma urmelor. Ce contează asta În vremea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Închisoare, Într-un oraș care era lovit, făcut fărîme, de parcă ăsta era cel mai firesc lucru din lume. — De ce i-ai dat fetei ăleia verigheta? o Întrebă Mickey pe Kay. Kay schimbă viteza lin; de fapt, regreta că renunțase la verighetă. — Nu știu, zise ea. Mi s-a făcut milă de ea. E-o simplă verighetă, la urma urmelor. Ce contează asta În vremea de azi? Încerca să nu ia lucrurile În serios, dar, de fapt, regreta că renunțase la verighetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucru din lume. — De ce i-ai dat fetei ăleia verigheta? o Întrebă Mickey pe Kay. Kay schimbă viteza lin; de fapt, regreta că renunțase la verighetă. — Nu știu, zise ea. Mi s-a făcut milă de ea. E-o simplă verighetă, la urma urmelor. Ce contează asta În vremea de azi? Încerca să nu ia lucrurile În serios, dar, de fapt, regreta că renunțase la verighetă. Își simțea mîna pe volan goală, stranie și lipsită de noroc. — Poate o să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
verighetă. — Nu știu, zise ea. Mi s-a făcut milă de ea. E-o simplă verighetă, la urma urmelor. Ce contează asta În vremea de azi? Încerca să nu ia lucrurile În serios, dar, de fapt, regreta că renunțase la verighetă. Își simțea mîna pe volan goală, stranie și lipsită de noroc. — Poate o să mă Întorc la spital mîine, zise ea, să văd cum se mai simte. — Sper să o găsești acolo, spuse Mickey cu Înțeles. Kay nu dorea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
punînd un pahar cu vodcă, apă tonică și merișor pe masă, dinaintea Lisei și Încercînd să ascund faptul că, În clipa asta, aș prefera să mă uit la un film bun. — Văd că Încă o mai porți, zice ea. — Ce? — Verigheta. Ne uităm amîndouă În jos, la degetul meu pe care se află inelul simplu, din aur, odinioară atît de străin și de nepotrivit, dar care acum Îmi dă senzația că e parte din mine. — SÎnt Încă măritată, spun Încetișor, pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ne uităm amîndouă În jos, la degetul meu pe care se află inelul simplu, din aur, odinioară atît de străin și de nepotrivit, dar care acum Îmi dă senzația că e parte din mine. — SÎnt Încă măritată, spun Încetișor, pipăind verigheta cu degetul mare, percepînd senzația de familiaritate pe care mi-o dă și știind că sînt foarte departe de ziua În care voi renunța la ea. — Ești despărțită de soțul tău, Îmi amintește Lisa. — Știu, dar nu sîntem divorțați. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era probabil faptul că își mușcase limba, lucru destul de frecvent în strangulări. Mai observă și cerceii de culoarea smaraldului, precum și pantofii sport care arătau destul de uzați. Nici vorbă de tâlhărie deci, probabil nici de viol sau mutilare. Nu avea nici verighetă pe deget. - Cine a fost primul la fața locului? O femeie înaltă și brunetă, tunsă scurt, pe a cărei insigna scria D. FRANCISCOVICH, spuse: - Noi am fost primele. Partenera ei, o blondă ceva mai scundă, pe al cărei piept se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
luminoase durează doar câțiva metri, până când locul îi este luat de alta. Și mai e cealaltă parte a orașului, cea pe care turiștii nu apucă să o vadă: rulotele, căsuțele dărăpănate, magazinele pentru săraci, casele de amanet unde poți cumpăra verighete, sacouri, proteze - orice a putut fi schimbat la un moment dat pe câțiva dolari. Și peste tot, întinderea nesfârșită a deșertului. Tatăl său, dealer de blackjack, iar mama sa, chelneriță într-un restaurant și, după ce greutatea a împiedicat-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căzut în baltă planurile, se gândi el abătut. Și mă prăpădesc cu firea din pricina unei țărăncuțe..." Aruncă pe masă foaia de concediu și începu să se plimbe de ici-colo, cu mâinile la spate, pipăindu-și degetele în neștire. Atunci simți verigheta de logodnă în inelarul stâng și se opri trăsnit. De câtă vreme nu și-a adus aminte de Marta, logodnica lui? Și nici măcar inelul nu l-a luat în seamă, desigur tot din pricina fetei groparului... Plecă din vreme la gară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împrăștiate. Se puse să caute ceva, apoi se repezi la birou, scoase tremurând hârtie de scrisori și așternu, foarte grăbit, câteva rânduri către avocatul Domșa, anunțîndu-l că consideră logodna cu Marta ca o nesocotință copilărească și de aceea îi înapoiază verigheta. " Uite ce simplu și cum nu mi-a venit în minte!" își zicea scriind adresa, mulțumit, parcă ar fi găsit o comoară. Scotoci prin sertare și în sfârșit dădu peste ce căutase adineaori: o cutiuță căptușită cu catifea albastră. Își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce simplu și cum nu mi-a venit în minte!" își zicea scriind adresa, mulțumit, parcă ar fi găsit o comoară. Scotoci prin sertare și în sfârșit dădu peste ce căutase adineaori: o cutiuță căptușită cu catifea albastră. Își scoase verigheta din deget și o puse în cutiuță, iar cutiuța o împachetă frumos și o sigilă cu ceară roșie. Apoi chemă pe Rodovica și o trimise cu scrisoarea și cu pachețelul la domnul avocat Domșa, poruncindu-i să i le dea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
continuă să își țină bine echilibrul, fața îi este îmbujorată din pricina efortului. Îl conduc repede spre camera lui Noga, ghidul trist al unei excursii extrem de scurte, o întinde pe pat, își șterge sudoarea de pe frunte, pe degetul său strălucește o verighetă ce pare extrem de nouă, ca și când s-ar fi căsătorit abia ieri, mă aplec deasupra lui Noga, am ajuns acasă, îi șoptesc, iar ea suspină, mă doare capul, vreau să dorm. Dormi, îi sărut obrazul roșu, când te vei trezi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt numărate, dar, în ciuda acestui fapt, cu toții se poartă ca și când m-aș fi vindecat, până când deja nu mai este clar cine înșală pe cine, și cred că imediat mă va întreba cu cine împart dormitorul, dar tace, îmi privește mâinile, verigheta mea este încă acolo, subțirică și lipsită de strălucire, apoi întreabă, ai o oglindă mare în dormitor, iar eu spun, nu, nici măcar una micuță, iar el clatină din cap, atunci înțeleg. Ce înțelegi, întreb eu, iar el zâmbește, când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]