727 matches
-
Albulescu își analizează în versuri propriile trăiri și neliniști , iar maestrul Dorel Vișan este autorul unor poeme în care filonul principal de inspirație îl constituie trecerea timpului. La modul general se poate vorbi despre o preferință a poeților actori pentru versificația clasică (cu ritm și rimă) și, în anumite situații, chiar pentru versul popular. Poemele lor sunt cel mai adesea simple, clare, au o anumită genuinitate. Firește, există și excepții, dar Radu Stanca, Ioana Crăciunescu, Dinu Ianculescu și Ștefan Radof sunt
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
a utilizat în baladele sale umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul hoților, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei sale îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificație. Pe lângă baladele în jargon, opera lui Villon include "Lais" 1456 (cunoscut drept "Micul Testament"), "Testament" 1461 (sau "Marele Testament") și poeme precum "Débat du cœur et du corps de Villon" (Dezbatere între inima și trupul lui Villon) și "Épitaphe Villon
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
mi-a spus:/ - Nu vrei să cumperi un câine?”. Dacă o analizezi, o distrugi. Dacă știi lucrul vechi de când lumea, că spiritul coboară unde vrea, îi poți crede poeziei că face minuni. Sau că le închipuie frumos. Tinerețea aceasta a versificației are debit, are ritm, pe care și le susține, fatalmente, pentru un timp limitat. S-a remarcat că, după jumătatea anilor ’70, Nichita Stănescu nu că nu mai este el, ci este, dimpotrivă, prea îmbibat de propria-i rețetă. Dărnicia
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
pe lângă corespondență, reperele critice despre scriitor, ecouri de la debut până în 1989, grupate astfel: lucrări cu caracter general (bibliografii, cataloage, enciclopedii, dicționare, istorii literare, studii monografice); referințe despre activitatea literară și publicistică (separat despre poezie, proză, teatru, publicistică, rebus, interviuri, limbă, versificație și stil); despre traduceri (ale lui Arghezi sau făcute de alții din opera lui); despre activitatea culturală și politică (în diferite organizații profesionale, la Academie, în Parlament etc.; premii; polemici de presă); despre viața lui Tudor Arghezi (familie, căsătorie, copii
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
anului 1965. Defel întîmplător s-a conturat atunci o viziune a trecutului cu substanță rurală (satul se vedea îndeosebi periclitat cu întreaga-i suită de tradiții) ca o imagine a patriei beneficiind de prestigiul unui univers primar, întemeietor. Replică la versificația festivist-idilizantă a "realismului socialist", creația de această natură vădea o sumețire expresionistă ce reflecta lupta pentru afirmarea valorilor existențiale amenințate de proiectul totalitar. Un trecut neguros, cu valențe mitice, reprezenta cartea de identitate deopotrivă estetică și națională a unui lirism
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
Șiar crește mari, năprasnici, așa cum dorul meu/ Năprasnic fost-a-n lume, nespus, nespus de greu” etc. (E, probabil, o intenționată „pastișă” la Mai am un singur dor; Ada face destule d-astea, mai ales după Coșbuc, pe a cărui versificație joacă, deși Lovinescu crede că joacă după folclor; așa ceva însă n-am prea văzut). La partea asta de suferință și de elegie mai multă dreptate are Verax din Transilvania,4 carele zice că la Ada „tonul dominant e melancolia” și
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
rafinat culturalicește. Versurile demonstrează imediat că de un literat e vorba și că literatul nu se complexează de propria cultură poetică și nici nu se rușinează s-o etaleze prin decalcuri (de orice tip) ce fac aluzie la obiceiele de versificație ale lui Barbu, Arghezi ori Stănescu. Doar că la Iulian aceste apucături și întorsături de sintaxă sunt de joacă, nu de principiu poetic; sunt rafinătățuri, nu responsabilități. Mai stă, firește, și ironia (autoironia) de pază, ca nu cumva caligrafia densităților
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
CALIGRAFUL de la Mehedinți. Poezia dlui Stoenescu nu e însă diferită atîta de ce se scrie la noi acum, cît de ce este poezia pretutindeni și în toate timpurile. Două pagini ale revistei ne furnizează proba: în loc de poezii ale dlui Stoenescu, citim niște versificații găunoase și din coadă sunătoare pentru care autorul a luat și un important premiu academic. Guvernul și gazonul În momentul în care Cronicarul face această trecere prin presa cotidiană, nici posturile de televiziune care emit în direct despre războiul din
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
Dumnezeule, loc liber pentru cimitir..."; în primul moment te vrăjea prin sunetul plăcut al vocii sale, unda sonoră te cotropea și te subjuga, dar chiar în momentul în care erai dispus să te eliberezi de acest aflux de puritate a versificației, un nou val te inunda și nu te mai lăsa să scapi de șuvoiul subtextului plin de semnificații. Una dintre creațiile cele mai recitate la Maiak era Manifestul uman al lui Galanskov. Îl recita chiar autorul sau amicii noștri, actorii
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Ca și la Coșbuc, vocația pasională pentru traduceri i-a condiționat însuși regimul creației: Iosif rămîne un poeta faber; poezia a însemnat la el exercițiu zilnic, autoperfecționare continuă, digitație pe modele tot mai dificile pentru stăpînirea la perfecție a artei versificației. Între tehnică și inspirație, Iosif a privilegiat hotărît tehnica. Cantitatea de versuri scrise, originale și traduceri, în intervalul a doar 20 de ani, între 1893 și 1913, face concurență lui Coșbuc și îl situează, ca productivitate, mult deasupra contemporanilor săi
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Caleidoscopului; sudarea inspirației lui Iosif cu aceea a lui Anghel s-a produs datorită chemării amîndurora către modernitate. În opera poetică semnată A Mirea, ideile îi aparțineau, poate, lui Anghel, rezervor inepuizabil de „fantezii", pe cînd de la Iosif venea ingeniozitatea versificației; nu încape îndoială că, de la un moment înainte, sensibilitățile și gusturile celor doi se echilibraseră, iar instrumentele lor poetice ajunseseră acordate la unison. Chiar și în poezia pe teme paseiste ori rurale (din Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
vorbit despre titlurile unor declarații parlamentare, adevărate pamflete jurnalistice, în totală contrazicere cu solemnitatea oficială a actului de a declara. Ar fi interesant de văzut în cîte dintre parlamentele europene se recită sau se citesc versuri; în cel al României, versificația e la ea acasă: folosită cu seriozitate și patos (A. Păunescu: "Doamne-al nostru, Eminescu, / A ne deroba de tine, / De la noi pînă la tine, / Cu minciună vinovată / Numai carte sfărîmată, / Este ca și cum ne-am naște, / Numai pierdere de sine
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
în limba română. După cum în spatele poetului realității etnografice stă, de fapt, un meșteșugar livresc al textului. Coșbuc nu a căutat doar înțelesurile lui Dante, ci mai cu seamă estetica acestor înțelesuri. Aparent dezinteresat de estetic în propria operă, în care versificația perfectă e o chestiune de „meserie”, George Coșbuc se înfățișează, așadar, în ipostaza de traducător, ca un impenitent estetizant. Oricine altcineva s-ar fi mulțumit și cu soluții mai simple, în fața evidenței că o traducere decentă a marelui florentin este
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
începe dialogul cu un prieten imaginar, iar tema acestui dialog este pur culturală, abia atunci poetul se simte în largul său ("...de este d. Alexandrescu poet, felul său este epistola familiară", spunea Heliade, a contrecoeur la 1838, în articolul Despre versificație). Lumea cu adevărat proprie acestui romantic era salonul literar, spațiu prin excelență al politeții, unde poetul urma să se afle în centrul atenției; lumea din jur trebuia să fie spirituală, să cultive conversația elegantă. Salonul secolului al XVIII-lea francez
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
drept captivi ai ironiei care descărnează actul liric, lăsînd osul gol a silogismului. Apelînd la concretul dens, la o imagistică groasă în voia căreia se lasă, Nicolae Țone beneficiază astfel de șansa unui paradoxal acces la impactul metafizic, ocultat de versificația de ,,poante", de ,,spirite" spectaculare, gen Prevert sau Sorescu. I se potrivesc vorbele lui Artaud: ,,Sîntem aici și ne trezim brusc în toiul luptei metafizice, iar partea împietrită a corpului aflată în transă, înăsprită de refluxul forțelor cosmice care o
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
această filieră a tradiției devine secundară. Si oricât am insista asupra ei, nu vom putea ignora evidența: în Gravuri, nordicul Ion Horea capătă un suflu meridional. Surpriza e imensă. Fără a-și abandona reflexele (nici măcar pe acelea tehnice, ținând de versificație), poetul își aduce la zi atitudinea. Melanjul e dintre cele mai interesante. Căci e greu de imaginat o poezie în care aproape totul (în afară de sonoritate și de muzica internă) să conducă la biografism, cotidian și chiar intertextualitate. Nu voi detalia
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
combinații de ritmuri, construiește (adesea utilizînd cu dezinvoltura numele proprii sau cuvintele străine) rîme rare. Jocul formal se desfasoara și în spațiul pe care îl oferă raportul dintre schemă ritmica și continuitatea sintactica a frazei - respectiv în domeniul ingambamentului. În Versificația românească (Timișoara, Facla, 1980), I. Funeriu adopta, distantîndu-se de descrierile clasice și de diferențele dintre ele, o definiție practică și ușor de aplicat a ingambamentului ("scindarea unui lanț lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente în versuri diferite", p. 98); în
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
escrocherie cu aur sau alte metale prețioase, false" (Volceanov). În primul și cel mai important studiu despre împrumuturile din limba țigănească - Al. Graur, Les mots tsiganes en roumain, 1934 -, nu apar hoha, oha sau hohaiseală, dar este citată, dintr-o versificație glumeață, forma verbală hohavdilem "m-am înșelat". Cred că sînt date suficiente pentru a explica forma oha ca variantă fonetică a cuvîntului hoha, abreviere din verbul țigănesc hohavav (forma de persoana I singular, prezentul indicativ), avînd sensul "a minți, a
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
unde tradiția este mai vie, mai dorită decât în țară, tocmai datorită ruperii de vatră și de rădăcini. Este o compensație firească și noi o constatăm, o cultivăm și o încurajăm. Am citit colindele cu bucuria copilăriei. Naivitatea lor simplă, versificația caldă, adâncimea lor de sensibilitate, ca și adevărurile de credință uluitor de autentice pe care le poartă, m-au făcut să retrăiesc, nu numai copilăria, ci și vremile de mai târziu când seminariștii formau corurile lor de Crăciun pe care
Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
poeziile scurte care se subordonează unei formule a conciziei, a "tăcerii", în care cuvintele umblă fără podoabe, "în pielea goală", întîlnim și poezii mai lungi cu o morală explicită, chiar scrise cu ritm și rimă, apropiate de exercițiul facil al versificației, cum este această Cît încă e timp, închinată copiilor săi, temă predilectă a autorului alături de cîteva clasice: iubirea, moartea, singurătatea, rostul poetului etc. - "Răsfoiți printre amintirile ce mai sunt/ Poate veți găsi despre mine un cuvînt/ Întrebați-vă suflet, întrebați
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
al Uniunii Scriitorilor din România între anii 1973 și 1989, apoi director al Teatrului Mic pînă în 1991. A fost senator în Legislatura 1990- 1992, apoi membru în CNA între 1994 și 1998. Poemele sale de o rafinată tehnică a versificației au fost culese în mai multe volume dintre care emblematic este Arte & Meserie (1979). A tradus în chip remarcabil poezie de François Villon, Dante Alighieri, Charles d’Orléans, de poeți francezi ai Pleiadei. A tradus de asemenea din François Rabelais
In memoriam Romulus Vulpescu () [Corola-journal/Journalistic/4293_a_5618]
-
o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea a unui bijutier îndîrjit, ci expresia de sine a unui poet inspirat". Elocvente sînt și rezervele lui Ilie Constantin, avînd ca obiect derogarea de la condiția de artă a versificației unor autori ce s-au voit "realist-socialiști", dar nu o dată și altceva. Purtate prin mîlurile tendinței de o factură sau alta, productele lor s-au îndepărtat de la darul inițial, mai mult ori mai puțin consistent, degenerînd în simulacre, deseori de-
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
o tristă destoinicie, scriitoarea a traversat toată întinderea proletcultismului și a realismului socialist, laolaltă cu alte personalități masiv promovate de regimul comunist". La rîndul său, Mihai Beniuc a emis "o lungă serie de culegeri la limita penibilului", "un potop de versificații la limita ridicolului". Ceea ce n-ar fi chiar fortuit, întrucît "retorismul" calp al autorului Cîntecelor de pierzanie ar fi conținut "pierzania" in nuce: "Curînd, a devenit evident că stîngăciile sale stilistice de tinerețe se explicau, în realitate, printr-o neverosimilă
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
a Ninei Cassian păstrează nu numai instrumentele gramaticale și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în plus, are o surprinzător de clară marcă stilistică: fiind o limbă populară, identificabilă ca atare prin cuprinderea în forme de versificație și specii poetice tipice (strigături, orații), prin fonetisme și chiar prin asemănările cu cuvinte populare reale ("S-a crupit țelea-n bizarcă"; "Scorțopește-te un pic" etc.). Formula descîntecului a produs la Geo Bogza cuvinte nefamiliare ("rota dria vau/ simo selmo valen
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
în trena clasică-iluministă. Cu acestea, poezia se află la confiniile modernității noastre literare. În tranziție fiind, elementele vechi (petrarchizante, câteva arhaisme și provincialisme în limbaj) coexistă cu cele noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi eu totdauna vin, / Pe muchea cea mai naltă, de mă așăz cu jale, / Singurătății încă petrecere de țin". Nu renunță
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]