1,179 matches
-
de septembrie, se schimbă : am ridicat capul, privind atent, da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă câteva clipe până să îmi dau seama că acești norișori ce se umflau ca bășicuțele, de un alb verzui, catifelat și intens, erau cu totul altceva decât inofensivi nori de vreme bună. Și în coada ce o vedeam tot mai de aproape lumea observase că se întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-un fel de lighean. Zet, instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă, cu condiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înoate. — Da, îl cunosc pe domnul Taylor, bună ziua. N-ați văzut un indian cu barbă? Nu, nu văzuseră. Trebuie să fug... scuzați-mă... bine, la revedere. Gabriel o luă la fugă, tocurile ei de înălțime mijlocie alunecând pe stratul subțire, verzui, de zăpadă, peste care continuau să se lase, șovăielnic, fulgii ca niște scame de hârtie. Începu să se uite prin „oalele cu aburi“. — Nora mea e atât de ciudată, spuse Alex. Cu toții o iubim. Ei bine, auf Wiedersehen. Alex se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa asta, numai că doamna McCaffrey n-ar vinde-o niciodată. Ai cunoscut-o? Da, ne-am întâlnit, e foarte amabilă. Găsești? întrebă John Robert cu un aer absent. Hattie stătea cu fața la fereastră și privirile lui, acomodate acum cu lumina verzuie, îi cercetau ochii de un albastru-lăptos, părul de aur pal, complicat împletit, carnația catifelată, de un alb perfect, a feței și a gâtului. Nu folosea nici un fard și nasul îi lucea ușor, roz. Buzele îi erau palide, parcă vag conturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le și alunecam după aceea pe pasta scârnavă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o rană de lepră pe o haină, fie haină de lînă, fie haină de in, 48. in urzeală sau în bătătura de in sau de lînă, pe o piele sau pe vreun lucru de piele, 49. și rana va fi verzuie sau roșietică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră, și trebuie arătată preotului. 50. Preotul să cerceteze rana, și să închidă șapte zile lucrul cu rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
poruncească să se deșerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea, să intre preotul și să cerceteze casa. 37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt niște gropișoare verzui sau roșietice, părînd mai adînci decît zidul, 38. să iasă din casă, și, cînd va ajunge la ușă, să pună să încuie casa șapte zile. 39. În ziua a șaptea, preotul să se întoarcă în ea. Și dacă va vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
culoare aurie. Florile din grădină par a fi pictate cu ulei de trandafir atât de înmiresmat. Culorile lor maiestuoase par a fi niște bijuterii care ne fac să devenim melancolici. Iarba mângâiată de rouă care se prelinge pe trupurile lor verzui și delicate te face să crezi că trupurile lor blajine ar plânge cu lacrimi de diamante. În grădină este un copăcel ce împarte vise cu miros de flori de măr care te-ar primi bucuros în paradisul miresmelor. Gărdulețul grădinii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica borcanul, vărsa o picătură și ura noroc. Apoi, răguși, poruncea femeii : - Ia coșul cu lemne și marș cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ce se strecurau în tufele de sânger, hultanii mici își tremurau aripile în văzduh. Iată-l și pe cel mare : fâlfâind, trece prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
stătea nemișcat lîngă mașină, cu bereta lui soioasă de marinar și cu hainele Îngrozitor de murdare. Răsărise ca din pămînt În Întunericul nopții; firma luminoasă de la Freddy Solo’s Bar, care se aprindea și se stingea mereu, Îi dădea o culoare verzuie și se apropia din ce În ce mat mult, era desigur un hoț, sau un asasin peruvian, sau un nebun, sau un vagabond; o ținea Într-una cu păzitul mașinii: domnișoară, eu avut grijă și ea de frică nu Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea. -Haide! Imi zise el în timp ce eu stăteam cu ochii pironiți pe fotografie. Am ieșit amândoi pe terasă. Admiram de sus minunata cupolă de lumină așezată peste pământ și apă. Munții erau colorați într-un albastru-violaceu și pe cerul palid verzui se descifra o lumină blândă.Costash mă întrebă: -Ești logodit? -Nu. -Un tânăr atât de arătos... -Am avut mai multe aventuri, dar... -Dar ce? -Nu mă pot decide.Încă nu este timpul. Ador libertatea. -Pot să te rog să nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
imediat ce cuvintele îi ies pe gură. Sinele e o casă în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trebuie să îți aleg o melodie pe care tu s-o recunoști după naștere, dacă sunt și eu deja o mamă cu instincte, o știmă care trăiește în lacuri și păduri, care se ferește de ochii privitorilor, o mică mamă verzuie și cu părul roșcat care vine numai noaptea pe hornuri, care se anină de streșini, care fumegă în ierburile de pe câmp, dacă inima mea știe să fugă de câini cu tine ascuns între pliurile ei, cred că nu ai încă
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște. Apoi brancardierii Îl ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și eveniment nu a fost nicio-dată umplută. Aștepta; erau luate paharele goale și în locul lor erau așezate farfurii cu carne brun-roșie, trei feluri de legume și un sos limpede cu nuanțe verzui. Făcu schimbul cu Yanar, gustă legumele și-și tăie o bucată de carne. Apoi zise: - Încearcă să-mi explici. Ea închise ochii. - Eu m-am reprezentat dintotdeauna plutind pe curentul timpului. Este o protecție. Îmi vin în minte niște amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în șir, între ziduri de ciment înguste, pe o scară metalică, în lumina verzui apoasă. Aerul deveni răcoros și, în cele din urmă, ajunseră într-un soi de peșteră cu tavan scund, care părea întinsă fără a fi vastă, căci pardoseala era acoperită cu țevi de toate dimensiunile, de la înălțimea unui om la grosimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Chiar și pe Venus non-A, prăpastia între interpretare și eveniment nu a fost nicio-dată umplută. Aștepta; erau luate paharele goale și în locul lor erau așezate farfurii cu carne brun-roșie, trei feluri de legume și un sos limpede cu nuanțe verzui. Făcu schimbul cu Yanar, gustă legumele și-și tăie o bucată de carne. Apoi zise: - Încearcă să-mi explici. Ea închise ochii. - Eu m-am reprezentat dintotdeauna plutind pe curentul timpului. Este o protecție. Îmi vin în minte niște amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]