3,592 matches
-
la societatea mediatică, condamnat la sedentarism, se iluzionează că face sport „consumând” transmisiile sportive. Constatarea că „spectacolul a pătruns în toată realitatea, iradiind-o” nu e nouă. Ea putea fi descoperită într-o carte care apărea în 1967 în Franța, vestind - poate - fierbintele mai de peste un an. Semnatarul ei, nimeni altul decât Guy Debord, fostul director al revistei Internaționala situaționistă, contrariat de „libertatea dictatorială a Pieței” mărturisea că a scris acel op „în intenția de a dăuna societății spectaculare”. Fiindcă, își
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93495_a_94787]
-
O spun, prin cenacluri, de mulți ani: a nu se uita, nicicând, Poezia întreabă, mereu, condeierul: unde este credința ta în mine? Unde e forța talentului tău în stare să se măsoare cu bogăția mea? Eu, stimată doamnă Rodica Subțirelu, vestesc cu emoție cuvintele mele, abia ieșite din furtuna purificatoare a sufletului. Uneori, aștept până târziu, în noapte, cuvântul *ce exprimă adevărul*. Visez, că, dacă aceste cuvinte înfiorate vor avea noroc, frumusețea le va captura cu genele ei și le va
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
În poienița din Cireșu pe coaste de deal și luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută cu
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
ca ei e vina... Muguri a pus în copaci De uimire tu să taci Și-n mănunchi de viorele A prins gândurile mele... Pe alei printre castani A înflorit că niște ani Și în zbor de flutur visul... Mi-a vestit că-i paradisul! 20.05.2017 foto arhiva personala Camelia Cristea Referință Bibliografică: Primăvara / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383240_a_384569]
-
putea să i se cuvină președintelui organizației Romanian American League, domnului John Banu, om de afaceri de succes, din Florida, decât întocmai ce-și dorește mai presus de faimă și omagii: mulțumirea beneficiarilor de spectacole și acte filantropice ale organizației, vestite și estimate la treaptă înaltă a calității umane speciale a celor ce se implică, dar cunoscută deja și impresionabilă și în România. De un alt John Banu sau același e nevoie și în România. E atât de multă nevoie! Aurel
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că o bucurase, își mișcă ușurel degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta era vestită altădată. Nu! Acum, degetele aveau o subțirime imaterială, semn și ele al spiritualizării prin suferință. Mira își scutură capul de tumultul observațiilor și-i întinse Marietei un caiet dictando și un creion uriaș, gros tare și cu o mină ca
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
de trăit. Asta sigur. Dintotdeauna, locuitorii Stațiunii au avut viață lungă; aerul e curat și ozonificat, apele sulfuroase au efecte de-a dreptul miraculoase. Și-acum, un vântură-lume, apărut de-aiurea, vine cu sminteli! Un șarlatan; drept dovadă, Astrologul le vestește numai de bine, chiar dacă e mereu beat. Azi e treaz. Preocupat. Înserarea coboară repede; noaptea. Nici una, în ultima vreme, nu a fost mai plină de stele. Astrologul vorbește celor strânși în Piață despre planete nevăzute, comete și meteoriți; despre constelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze orașul? Toate speranțele păreau să Îi fi fost Încredințate doar lui și puterilor sale. Cu siguranță, era vorba de misiunea Alighierilor, pe care i-o vestise steaua sa călăuzitoare. — Minte Îngustă, de ce crezi m-am născut sub semnul Gemenilor, dacă nu pentru asta? Bargello, care frecventase prea puțin știința astrologiei, se limită să se dea ușor la o parte, interzis. De pe cealaltă parte a râului, Negrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul înclinându-se. Noi înșine prețuim șederea. Zăbava, când vine dinăuntru, vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene, ubi sum, cum au zis proorocii! oftă cu plăcere Metodiu. — Tuzuma, se-ntoarse hanul cel tânăr către o eunucă de prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ți aduci aminte: memorie distributivă ai, cult ești, autodidact devii - pe cuviosul Metodiu și pe mai tânărul frate întru credință Iovănuț i-am lăsat în Moldova, ascultând povești la ceas de taină, nu mult după ce Găinușa se ivise pe cer, vestind în locul unui Cocoș inexistent trecerea într-o altă zi. De luat nu-i vom lua tot de-acolo, ci puțin mai departe, cam la vreo două mile de hanul Stăniloaiei. Și în vreme ce Parnasie, Stejeran și ceilalți povestitori adorm, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
peste momentul jenant - trăim vremuri grele. Episodul 126 îNVĂȚĂTURILE LUI METODIU CĂTRE TINERII CĂSĂTORIȚI Ultimele vorbe ale lui Metodiu îi făcură pe cei de față să cadă pe gânduri. în adevăr, trăiau timpuri grele și altele nu tocmai ușoare se vesteau în viitor. Doamna Potoțki se gândea că mâni-poimâni o paște bătrânețea, „acest șoarece care roade verbul a fi”, cum se exprimase o dată, într-unul din rarele sale clipe de răgaz, pan Bijinski. Acesta, la rândul lui, cugeta că degeaba avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de mare ar fi el, ca bărbatul să-și reia locul ce i se cuvine în familie, în societate, în viața de zi cu zi. Auzind aceste, cele două muieri, doamna Potoțki și tânăra Malgorzata, plecară neliniștite privirile. Li se vestea un viitor sumbru, pe deplin meritat. — Multe ar mai fi spus - zise Metodiu - dar timpul înaintează și călătoria, această linie șerpuită între o stare de fapt și o dorință, ne dă ghes să plecăm. Să ne luăm deci rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai gondola spartă, crezi că n-o să se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în larg. Vestite prin fast și bun gust, balurile venețiene căpătaseră în secolul de care vorbim o amploare tară precedent, desfășurându-se în cele mai variate medii, fără deosebire de avere, sex, cultură. Mai reușite erau, evident, balurile de gradul I la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune - o corectă Fibbia. — Mă rog, ce mi-e tangibil, ce mi-e tangent - zise Amada. Important era că se vestea o zi primăvăratecă; soarele ardea vesel, apa se scurgea în rigole, de pe-acoperișuri cădeau sunând cristalin... — Vai, nu-mi mai aduce aminte! - izbucni deodată Fibbia. — Dar ce s-a întâmplat? - zise căpitanul Tresoro. — Cunoști dumneata, vajnice căpitan - se-ntoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
obraznici, impulsivi, fără respect, doctorul ofta și-abia aștepta să vină seara să se cufunde din nou în oaza lui de liniște unde patronau buna înțelegere, căruntețea și lina apropiere a marelui repaus. Episodul 169 A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale lumpenului sculat deja în capul oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș intrară pe porțile larg deschise ale curții boierești, din pridvorul în stil ce mai târziu se va numi brâncovenesc, coborî să-i întâmpine, probabil vestit mai înainte de-o slugă iute de picior, însuși Radu Stoenescu-Balcâzu, un om despre care nu vom obosi să susținem că s-a scris uimitor, nedrept de puțin. Episodul 177 DIALOG ȘI DESCRIERE — De chipul meu, care groaznic la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
printr-un vad, spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se ivise o stea cu coadă, ce abia mai târziu va primi numele de cometa Halley. La curtea jitnicerului Haralambie singura vacă rămasă dintr-o înfloritoare cireadă născu vlăguită un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși, să nu precupețească nici un efort pentru a face să pătrundă o traistă cu barabule fierte la Husain Ramza-Pașa, vestindu-l totodată că Barzovie e în târg și că mai are multe barabule de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit „Strungăreața”, nu departe de locul unde astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cărui culme, așezat alături de R’Orab, cămila sa credincioasă, tatăl său se bucura de prezența celui ce fusese în stare să creeze în același timp pustietatea deșertului și splendoarea raiului. Născut în sânul unui popor de eroi, tatăl său devenise vestit datorită faptelor sale eroice, și de aceea cel prin ale cărui vene curgea sângele lui trebuia să demonstreze că acest sânge își păstra în continuare toată vigoarea. Se iviră umbrele, se lăsă noaptea, începură să urle hienele, o lună imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de minune lumina veiozei. Uneori, în grădină, făceam bulgări de pământ cât globul ochilor lui. Calculam cam câte furnici ar putea locui într-unul din ei. Vreo șaizeci, șaizeci și cinci. Eberhart era bunicul meu și pe vremuri dansase pe toate scenele vestite din marile orașe. A orbit în timp ce dansa. — Din clipa aceasta, toate lucrurile la care mă uit se îndepărtează tot mai mult de cele pe care le văd. Poate că asta e o lume nouă - i-a declarat el în pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la Babilon - cu un pachet de cărți, cu niște porumbei cărunți și un țilindru. Luni l-am rugat pe Albert, pe ospătarul-șef, să-l invite pe scamatorul acela, dacă mai trăiește, să dea câteva reprezentații aici. În tinerețe era vestit în toată lumea, așa că merita un pic de aer curat la bătrânețe. Pe cheltuiala mea. Pentru dumneavoastră, domnișoară, orice. E un vechi prieten de familie, nu-i așa? — Bineînțeles că e un vechi prieten de familie, dar un hoinar. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acum o fermă de găini, ocupându-se cu plăcere de vânzarea de pene și ouă. N-a trebuit să așteptăm prea mult înainte de a vedea cu ochii noștri acea faimoasă fermă de găini - căci signor Fumo fusese predestinat să fie vestit chiar și ca vânzător de ouă și găini. În mijlocul sutelor de păsări ședea chiar signor Fumo în persoană, dându-le tuturor de mâncare. Nu erau numai găinile lui, ci și păsări venite dinspre mare și din pădurile din apropiere; toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
poate fi de bine. - Eu sunt, spuse Elefterie, vesel, breaz, frumos, dârz, imberb. Eu sunt. - Vino-ncoace, îi porunci celălalt, săgetându-l cu o privire desprinsă parcă dintr-un film de groază. Puștiul se apropie. Ochii lui Mircea Cârpenișteanu nu vesteau însă nimic bun. Cuțitul cu atât mai puțin. - Domnule? făcu Elefterie. - Nici un domnule. De ce scrii mai bine decât mine? De ce? De ce acum? Nu ți-e rușine? Nu poți să mai aștepți? - Să mai aștept? se miră copilul. De ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ei era de fapt o bucată de carton tare ca piatra, însă atât de grosier și de mizerabil lucrat, încât am realizat instantaneu că fusese cumpărat de la cel mai odios magazin de îmbrăcăminte din Jackson City. Produsele acestui magazin erau vestite pentru aceea că aduceau în atât de mică măsură cu hainele, încât puteau fi considerate orice altceva, numai îmbrăcăminte nu. Ultimul lucru pe care l-am observat aproape fără să vreau la această persoană, atât era de evident, erau uriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timp, străfulgerate de ceea ce par a fi razele celui mai orbitor diamant, lăsând vederii dinți uriași, ca de elefant, schimonosiți în rânjete răscolitor de urâte, ochi însângerați, mimici spre groaza mea mult prea umane pentru a fi ale unor animale, vestind chiar primele momente ale apariției omului. Așadar, astfel și tocmai aici a început povestea celor asemeni mie... așa a-nceput totul, nu trebuia decât să reușesc să privesc pe fereastră pentru a vedea împlinindu-se, aievea, chiar actul începutului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]