597 matches
-
Povestirile din Canterbury, pp. 251-252. 842 Ibidem, p. 253. 843 Ibidem, p. 256. 844 Ibidem, pp. 256-257. 227 un erou, care nu a făcut decât ceea ce trebuia în viziunea celor din jur. Sunt concepții de viață și de conduită intransigente, vetuste, totalitare, patriarhale, părintele putea dispune de copilul său după bunul plac, fără ca acesta, mai ales când era de sex feminin, să vocifereze realmente sau să se opună. Probabil că acestor viziuni înguste, limitative, li s-au opus atât Geoffrey Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
da Mare (numele personajului fiind semnificativ pentru virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sale care sunt inserate în ansamblul operei - „având rolul de a atribui mai multă muzicalitate poemului, de a încerca să ofere o definiție dragostei ideale pe care Troil o căuta și pe care credea că a găsit-o”964), vădit vetustă sau cel puțin percepută astfel, și atât de manierat încât lasă impresia că nu este capabil să trăiască o pasiune autentică. Putem remarca o asemănare între personajul Mai, din Povestirea neguțătorului, și Cresida: descrierile celor două femei se realizează utilizând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în '68, când am fost în centrul atenției" (în urma căruia anticomuniști faimoși s-au înghesuit să ceară carnete de partid și "arme la Uniunea Scriitorilor să se bată cu rușii"); pe scurt, Regele nu e cool, nu e postmodern, e vetust și, mai presus de orice, nici nu are nevoie de osanale. Iar răzbunarea menestrelilor fu chiar mai cruntă decât aceea a activiștilor de partid comunist. După 1996, atmosfera însă începe să se schimbe în ceea ce privește persecuția la care este supusă Casa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
România. Nu este vorba însă în acest cadru de nici o propagandă electorală, ci de reafirmarea, perfect legitimă, a unor poziții strict ideologice.) în această perspectivă, inactualitatea vorbind foarte eufemistic a concepției lui Constantin Noica este mai mult decât evidentă. Ceva vetust, prăfuit, evităm pe cât posibil cuvântul reacționar etc., circulă prin toate textele de acest tip, șoptite parcă la ureche, în stil inițiatic-mistic, ale lui Constantin Noica. Nu ne face nici o plăcere să recunoaștem acest lucru. 3. Intrăm acum dar trebuie s-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care cultivă doar specializarea. De unde, imposibilitatea lucrărilor de sinteză de autor. Ele sunt azi înlocuite numai prin lucrări scrise exclusiv în colaborare,pe fragmente, prin capitole bine distincte și precis personalizate. De aici, un anume anacronism, ca să nu spunem aer vetust, al întreprinderii lui Ion Negoițescu, raportată la orizontul european și internațional de receptare. Observațiile sunt, în esență, exacte, fără îndoială. Totuși o referință directă la tendințele și mai ales la nivelul real al culturii române actuale ar distribui puțin altfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
proaste”, dar în care „ceva sună fals, ceva e supărător și, până la urmă, enervant, tocmai gândindu-ne că avem de-a face cu spirite luminate, emancipate, de la care ne-am fi așteptat, poate, la mai puține sacrificii închinate feluriților idoli vetuști”). Enervarea este, de altfel, una dintre muzele cele mai fidele ale lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
de dizgrațioase pornografii pe care postmodernitatea s-a crezut datoare să le etaleze. Amélie Nothomb e nespus de pudică și discretă, fiind totodată de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sunt notele tehnicii lui C. A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt La libertá de Metastasio și Sonetul lui Arvers sau Menuetul lui Boccherini. Fraze simple, vetuste, expuse cu o totală nepăsare pentru cuvinte și imagini, cu o emoție sugrumată, într-un stil de așa vibrație lirică încît cea mai mică intervenție ar părea fatală acestei coarde întinse, iată tot misterul piesei: Tu-mi ziceai odată cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
revoluționează arta scrisului. Dintr-o proiectată Arca lui Noe (trecînd peste alte încercări) n-au rămas decât fragmente, în care, sub pretextul experienței școlare a domnului Hube, profesor neamț, se înșiră observații despre tot ce mișună în viață. Poezia mobilelor vetuste găsește și aci un poet cu sensibilitatea materiei grele. Anghel e un metaforist pe urmele lui Jules Renard și pagina lui e plină de comparații ca: "serele ca niște palate de cleștar"; flori cu fețele palide "ca niște convalescente îndărătul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
STERE Fiind împiedicat de anume considerente să-și publice memoriile direct, C. Stere (1865-1936) le-a romanțat falsificîndu-le și parțial trivializîndu-le într-o parte din volumele seriei În preajma revoluției. Totuși însușirile de romancier nu lipseau lui C. Stere. În moduri vetuste, într-un limbaj cam jurnalistic, cu maniere din Gogol, Dostoievski și Tolstoi, scriitorul dovedește, cu toată dilatația verbală, explicabilă și prin faptul că-și dicta romanul, un simț just de viață. Întâiul volum (Smaragda Theodorovna) este monografia, schematică, a unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
orașe din România, 1904, În Franța, 1921, Câteva zile prin Spania, 1927, America și românii din America, 1930, ș.a.). Cât privește valoarea operei propriu-zis literare a lui I., aceasta este mai mult de ordin documentar. Versurile conservă un limbaj poetic vetust și cultivă discursivitatea abstractă, nu fără punctări de tip aforistic și expresii în genere vrednice de reținut, unele memorabile. Scriind îndeosebi drame istorice sau de inspirație mitologică și biblică, dar și câteva comedii și prelucrări de epos folcloric, I. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
ziar politic și literar apărut neregulat la Iași de la 28 aprilie 1868 până în iunie 1871 și de la 7 mai până în octombrie 1872. În primul an apărea săptămânal, duminica. Orientarea politică este antibrătienistă. Articolele sunt scrise într-un stil greoi și vetust. Partea literară, mai interesantă, are o rubrică de satiră la care colaborau Gh. Tăutu, N. Roiu și I. G. Athanasiadi. Se republică și Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 de Nicolae Istrati, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286302_a_287631]
-
Moarte la Veneția de Thomas Mann. Dincolo de aceste raportări, este vorba despre un prozator inventiv, original, neconvențional și mai ales inteligent, care nu cade deloc în gratuitatea manierismului și în artificiul facil. Boala lui Herbert - cel care are pasiunea lucrurilor vetuste de genul „păpușă mecanică” - este plictisul, nefericirea de a fi „ca și mort”. El ratează toate experiențele, într-un fel de pseudobildungsroman. Personajele se târăsc, complet golite de sentimente reale, protagonistul, mereu în căutarea unei femei, vrea și nu reușește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
bine natura textuală, de palimpsest cu lacune. Un cuvânt, în final, și despre modul și stilul criticii lui Antonio Patraș, care nu trebuie să-i fie indiferent cititorului, pentru că poartă o lecție critică. Stilul patrașian este unul fals sfătos, voit vetust, încărcat afectiv cu intenție secretă, dojenind uneori autorul și chiar personajele. Să nu se creadă cumva că e vorba de un defazaj stilistic, așa cum s-a crezut, de altfel, și despre literatura lui Lovinescu. Ar fi ciudat ca numai onoratul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rondeluri postume), a lui I. Minulescu, Ion Vinea, B. Fundoianu, Elena Farago, Emil Isac, Aron Cotruș (acum într-o fază de revoltat și de umanitarist), a lui Camil Petrescu, Camil Baltazar, Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
scria către anul 1040, văd mai degrabă în această dată simbolică promisiunea unei vîrste noi în istoria umanității, o primăvară a lumii, concretizată în bisericile noi care umplu țara: "Era ca și cum lumea însăși s-ar fi scuturat și, dezbrăcîndu-și aspectul vetust, a îmbrăcat pretutindeni o rochie albă de biserici." Din această reînnoire profundă, morală și materială, presimțită de contemporani, istoricul adună astăzi mărturii. Fenomenul major, deși imposibil de măsurat, este de ordin demografic. După secole de depresiune, în timpul Antichității tîrzii și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Universității din Moscova. Dezvoltarea economică a statelor socialiste era obstrucționată de încorsetările naționale, care periclitau în definitiv posibilitatea tranziției înspre comunism; pentru a surmonta acest neajuns, Valev propunea crearea unor "complexe economice interstatale" configurate pragmatic și de o importanță superioară vetustelor granițe naționale, devenite de acum ostile progresului. Pe cale de consecință, Valev afirma necesitatea constituirii unui "complex teritorial de producție al Dunării de Jos", alcătuit din ""raioanele dunărene ale României, Bulgariei și U.R.S.S.", însumând o suprafață de 150 000 km²
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tăinuitor. Nu există decât o singură șansă: recunoașterea adevărului. (Ion Cocora) 1972 VINOVATUL Ion Băieșu Teatrul Nottara Mircea Anghelescu El și Cristina Tacoi Ea Un talent ...Alexa Visarion e un regizor grav, sobru, ferit de teatralism, de gestica obositoare și vetustă, conflictul merge drept, vorba este spusă sec, sterilizată de orice efecte exterioare, cuvântul trebuie să spună, nu să sune frumos. Montând Vinovatul la Arad și acum la Teatrul Nottara, regizorul dă incandescență scenei, iar jocul actorilor devine prin laconism de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
realitatea transcendentală, ci și în scopuri evident pragmatice. Această acoladă amplă, dar evident indispensabilă, a avut în intenție să sugereze multiplele căi reale sau potențiale care ne pot prilejui experimenterea unei stări transpersonale și implicit ne oferă șansa schimbării convingerilor vetuste despre moarte. Având în vedere că, în subcapitolul anterior, am alocat o analiză atotcuprinzătoare programului „Spring Grove”, destinat bolnavilor neoplazici terminali, nu este cazul să mai revenim. Ceea ce trebuie să reținem este că, metodele de inducere ale unei stări transpersonale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aparțin aceleiași națiuni (vremelnic și nevolnic separată), reprezintă o jalnică ultragiere a logicii și bunului simț de la care nu se poate abdica. Un Tratat inutil Bucureștiul insistă, însă, conștient fiind că bate la o ușă ce conduce într-o lume vetustă, marcată la Chișinău de dezechilibre, o lume alimentată de nostalgii uralo-altaice de import. Nu ar fi oare mai bine ca experții noștri să reanalizeze textul Declarației de Independență a Republicii Moldova (Anexa 2), care a fost adoptat sub presiunea maselor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a trecut, pentru totdeauna, plugul imperiului roșu? Statuile lor? 1 decembrie Revenit din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp, intru iarăși în sălile daurite ale orașului. Ce constatare fascinantă! Părăsisem aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine temperat, de prestigiul secular al locului, le părăseam poate și pentru că cei ce le frecventau de ani și ani îmbătrîniseră, se împuținaseră și împrumutau zidurilor, scaunelor, scenelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
A dispărut tunica arsenalului bolșevic? Mai e una: a lui Castro, ultimul fidel al bolșevismului primar, uitat nu numai de Washington, dar chiar și de Kremlin, în insula aia a lui, fost eden al minunilor lumii, azi supraviețuind în ambițiile vetuste ale bătrînul tunicar. Sinistra (adică de stînga) istorie a tunicii. Moment cînd codul sovietic al manierelor elegante recurgea subit la garderoba decadentă: Hrușciov descălțîndu-și luxosul pantof de ștaif mic-burghez și amenințînd cu el Adunarea ONU. Știa prea bine Nikita că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
histrionism, motivația cea mai plauzibilă. Și o găsește: bastonul deși foarte șic, deci pasibil de subțiri ironii îi servește, pur și simplu, la menținerea echilibrului. Din ce în ce mai precar, recunoaște purtătorul lui, odată cu înaintarea în vîrstă. Și pentru că discuția filmată, plecată de la vetustul baston, înclină spre tema deja anunțată boema domnul Paleologu declanșează una din șarmantele lui dizertații, cu atît mai șarmante cu cît sînt mai picant subiective. Elegant, distins, prevenitor dar casant cît trebuie, cum i-ar sta estetului să spună că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ales, despre ce? În anii crunți, cînd tot locul era înțesat de O.R.L.-iștii Securității. Eee, subiecte nu se găseau? Subiecte nu găsea sagacele Mărgărit, preferatul lui Călinescu, în perioada lui ieșeană? Boema locului, încă autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]