594 matches
-
cărți de metodică) atît față de modul simplist, primitiv, cît și față de cel tehnicist, complicat, în care e prezentată literatura română în școală. Fiind însă compusă cam de sus, rău (aspect agravat de tăieturile lui G.), cu formulări de un patetism vetust sau greșite („cerință de două ori salutară” etc.), ea nu-și va atinge scopul. Autorul e - fără îndoială - un om de bunăvoință, care suferă sincer pentru descreșterea importanței meseriei sale, dar, din păcate, nu are un condei sobru. Tonul ales
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
meritat. Cert - cine nu știe? -, viitorul (mai ales el) nu iartă nici laudele în exces, nici laudele mediocre. Șansa unuia ca mine de a-l îmbuna nu poate fi deci decît exactitatea. O axiologie fermă impune stimă. *„Repertoriul tău e vetust”, îl înțeapă cu vorba Costin pe Gil Ioniță, folkistul nr.1 al Bacăului, de profesie jurist. „Schimbă-l, domnule! Nu mai «merge» cu ștefan, cu Mihai Viteazul, cu Epistescu [Eminescu], cu Păunescu. Dac-o ții așa, în doi ani nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Buciumeni” fiind un exemplu strălucit: „o capodoperă”. 483 Din surse mai discrete de la Suceava, am Înțeles că Monografia la care trudiseră Virgil Tempeanu și Aurel George Stino, nu avea să apară niciodată, deoarece chiar... Mihai Gafița socotea planul Monografiei, cam vetust. Vroia ceva modern, adus la zi, ca metodă de realizare. 484 Maria Vârnav, profesoară de desen, cu studii la Belle Arte la München, a colaborat cu Virgil Tempeanu, făcând desene pentru Albumul istoric al Județului Fălticeni, apărut la Craiova, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pentru mine, fragmentul proustian, de o frapantă magie stilistică, al lui Radu Petrescu. Textul propunea epocii În care trăiam nu contrastul modernității insurgente, ca În majoritatea celorlalte debuturi, ci o rafinată Întoarcere În melodrama antebelică, haloul sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frapantă magie stilistică, al lui Radu Petrescu. Textul propunea epocii În care trăiam nu contrastul modernității insurgente, ca În majoritatea celorlalte debuturi, ci o rafinată Întoarcere În melodrama antebelică, haloul sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului amesteca de-a valma foști ilegaliști
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de groteștile măști care devin tot mai ubicue și par tot mai normale, În vertiginoasa degradare din jur. M-am bucurat să ne regăsim și În persistența acestei anacronice credințe În mai bine. Vă Îmbrățișez, Norman Manea Documente vetustetc "Documente vetuste" În mica baltă culturală a societății socialiste „multilateral dezvoltate” și multilateral bizantine a României ceaușiste a deceniului nouă, anularea Premiului Uniunii Scriitorilor reprezenta totuși o premieră, pe care nu o cutezaseră nici chiar staliniștii perioadei proletcultiste. Este drept, În „obsedantul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o săptămână, de felul celei care ți s-a dat ție”. Ecouri au fost nu doar la „Europa Liberă” și „Vocea Americii”, ci și În presa franceză, ca și În presa de limbă română din Israel. Din perspectiva timpului, aceste vetuste amintiri ar putea, cine știe, să ofere cititorului de astăzi prilejul de a se amuza, din nou, cu farsa socialistă, În care norocul și nenorocul se aliază, se substituie și se neagă, Într-o neagră, mutuală și ludică mascaradă. Neprimirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
convorbire simplă, directă, onestă, atât. Am tăiat, nepoliticos, frișca vorbelor spuse din inimă, nu mă Îndoiesc, deși atât de ceremonioase. Momentele acide nu au lipsit, până la urmă, dar adunarea mi s-a părut, În totalitate, plicticoasă și bătrână, cu ceva vetust și erodat În miezul ei. Cuvintele de despărțire ale lui Adrian Marino, prezent și el În acea văratecă după-amiază de aprilie În mica sală a revederii, Întăreau această bizară stânjenire: „Dintre toți cei prezenți, doar noi, dumneata și cu mine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
publicului și a menținut-o acolo multă vreme, impunând rapide ediții succesive. Lumea era dispusă să uite sau să ignore nu doar contextul istoric mult diferit al peisajului politic portughez din vremea lui Salazar și caracterul mai curând timid și vetust al personajului principal, dar până și faptul că numele Pereira („pară”) codifica o identitate, de obicei, evreiască, În lexicul portughez, accent cu semnificație precizată În contextul dictaturilor de dreapta și al jubilantului naționalism european al timpului. Seara, În restrânsul grup
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
46 Sinuciderea unui pahar de Bacara 50 Modulul M 80 Post-scriptum 83 Înainte și după 88 La o aniversară 94 Premiul Fundoianu 95 Post-scriptum 2004 97 Poezie și adevăr 101 Citate 111 Bănulescu la Berlin 118 Dialog epistolar 124 Documente vetuste 130 Corespondență Întreruptă 146 Negația NEGO 165 Vești de la Mircea Zaciu 174 O cafea cu Sorescu 196 Nobila inutilitate și ardoarea militantă 201 Artistul olandez 224 Ultima Întâlnire 232 Cum se face o potcoavă 237 Cu mâna stângă, cu mâna
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
întors, resemnat, la locul meu. Mergeam iar în urma ei și încercam să reconstitui mișcarea buzelor pentru a-mi da seama dacă nu cumva a vrut să spună altceva. Am pronunțat în sinea mea tot felul de cuvinte fără noimă: brusc, vetust, etrusc. Nu se potriveau și pace. Am tras concluzia că spusese chiar „Proust“. Ce nu înțelegeam eu era legătura dintre Marcel Proust și acel coridor interminabil. Probabil că l-a citat pe Marcel Proust ca metaforă a lungimii coridorului. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând cu Ceva mai greu (1958). Remarcabilă este evocarea copilăriei, vârstă a inocenței, dar și a unei înțelepciuni din perspectiva căreia sunt sancționate faptele celor maturi. Există apoi o poezie a vetustului, a lucrurilor defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
dublu (M. Demetriade), sonet răsturnat (Z. Stoican). Aici B. Florescu teoretizează asupra sonetului și amestecului ritmurilor și, alături de M. Demetriade, experimentează poemul în proză. Pe lângă anecdotele versificate ale Anei Ciupagea și stanțele de album ale Elisabetei M. Z. Ionescu sau vetustele reluări pe teme clasice ale lui B. Florescu, revista a publicat, număr de număr, versurile lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică macabră și fabulă simbolică. Traducerile, amestecate, trădează totuși preferințe pentru înnoire: Baudelaire (Urâtul, Femeia
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
să rușescă. Dar nu putem fi siguri: enigma Sfinxului rămîne Întreagă. Pe de altă parte, A*** este un personaj În carne și oase, cu o biografie, cu memorie, cu toate atributele antropocentrice ale personajului, pe care noii romancieri le considerau vetuste pentru că burgheze. Iată Însă cum prezintă Însăși autoarea cele două dimensiuni ale romanului: „relatarea unei povești de dragoste clasice (un pic sinistră dar mai degrabă parodică) fără a da nici un indice gramatical de gen nici naratorului la persoana I, nici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a evita bascularea În non-sens sau În vid. [...] Am fost frapat Întotdeauna de caracterul poetic al lucrurilor obișnuite, derizorii. Ele sunt cele care cheamă la ordine”, declară creatorul unui nou Mersault a cărei propensiune spre vacuitate este echilibrată de psihologia vetustă dar sănătoasă a eroului de roman polițist. Un Mersault pe care-l salvează lucrurile, ocazional femeile, niciodată definitiv ci pe perioade scurte, pe momente: prezența unui obiect, o călătorie cu avionul sau o femeie frumoasă pe treptele Palatului de Justiție
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fără să le confunde însă cu iubirea autentică. Romanul excelează în surprinderea minuțioasă a detaliilor (arhitectura caselor, interioare și mobilier, obiceiuri, gusturi) și a nuanțelor, reușind să construiască pregnant fiecare personaj, într-o suprapunere caleidoscopică de amintiri, senzații difuze, obiecte vetuste, înclinații și trăsături comportamentale. Atmosfera este impregnată de mirosul greu și răscolitor al castanilor, laitmotiv ambiental, și de legenda ce spune că fetele care stau sub ei nu se vor mărita. Volumul de povestiri Eternitatea e după colț (1972) analizează
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
artificială. În proza din Icoane și priveliști (1926) și Icoane din Bosfor (1932) scriitorul folosește aproximativ aceleași tehnici ca în poezie. Este remarcabilă abilitatea de a crea atmosferă în povestirile de război, impresiile de călătorie rămânând marcate de același descriptivism vetust. Romanul Moartea zimbrului (1944), a cărui acțiune este plasată în secolul al XIV-lea, este o extindere a legendei întemeierii Moldovei. Zimbrul este personificat prin căpetenia unei hoarde de tătari care o răpește pe Branda, viitoarea soție a lui Bogdan
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul - acesta ni-i rostul prin care umblăm peste gloria trecerii”, iar cuvântul-cheie este „melancolie” („vastă”, „tainică”). Dăinuim (1976) cuprinde poezii ce se vor patriotice, dar prin supralicitare devin doar versificări patriotarde în manieră vetust pașoptistă. Se rețin vagi înfiorări nostalgice după Satul copilăriei, după Mama, câte o Carte către tata și una adresată lui Eminescu tânăr. Plachetele ce au urmat, Solia (1980), Portretul focului (1983), Mic tratat de melancolie (1984), Peisaj de vânătoare (1987
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
ziar politic și literar apărut neregulat la Iași de la 28 aprilie 1868 până în iunie 1871 și de la 7 mai până în octombrie 1872. În primul an apărea săptămânal, duminica. Orientarea politică este antibrătienistă. Articolele sunt scrise într-un stil greoi și vetust. Partea literară, mai interesantă, are o rubrică de satiră la care colaborau Gh. Tăutu, N. Roiu și I. G. Athanasiadi. Se republică și Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 de Nicolae Istrati, în care
CLOPOTELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286302_a_287631]
-
indepingibilis imago, Cantemir se apropie mai mult de această a treia cale în metafizica timpului său"15. Doar că această a treia cale, care amesteca teologia, fizica, chimia, medicina cu științele oculte, nu dădea tonul în epocă, era chiar marginală, vetustă, ținea de o epistemă deja erodată. Or, Cantemir altoiește principiile teosofiei, pe care le împrumută selectiv din scrierile lui van Helmont, pe o tradiție a speculației teologice, riguros ortodoxă, de spiritul căreia nu se îndepărtează decisiv. Cantemir alege, în spiritul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
realitatea transcendentală, ci și în scopuri evident pragmatice. Această acoladă amplă, dar evident indispensabilă, a avut în intenție să sugereze multiplele căi reale sau potențiale care ne pot prilejui experimenterea unei stări transpersonale și implicit ne oferă șansa schimbării convingerilor vetuste despre moarte. Având în vedere că, în subcapitolul anterior, am alocat o analiză atotcuprinzătoare programului „Spring Grove”, destinat bolnavilor neoplazici terminali, nu este cazul să mai revenim. Ceea ce trebuie să reținem este că, metodele de inducere ale unei stări transpersonale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în universul Dumneavoastră de gânduri, de preocupări? A.Ș. Nu-mi plăcea opera când eram student la Facultatea de teatru de la București, pentru că spectacolele pe care le vedeam la Opera Română nu erau deloc pe placul meu, le găseam destul de vetuste, de învechite. Unii cântăreți erau foarte buni, chiar foarte buni, dar jocul de scenă era destul de învechit, de artificial. Și, din cauza asta, nu voiam să văd operă, preferam să o ascult pe disc, decât să mă duc să văd ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
actualitate a textului. Am început repetițiile cu acea variantă și repetițiile m-au nemulțumit. Prin retraducere, textul își pierduse mult din polisemie. Am optat, prin urmare, pentru o reîntoarcere parțială la textul clasic, chiar cu aerul, cu parfumul acela ușor vetust, iar interpretarea actoricească să funcționeze ca un contrapunct, tipul de joc să fie contemporan. Nu mi-am propus să fac un spectacol cu imagini grandioase. E o aplecare către lucrul cu actorul - eu nu am avut niciodată o astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
o bună zi) Ironia poetului este o ironie elegantă, care nu s-a demodat, chiar dacă azi este la modă limbajul băieților de cartier - un fel de pijama a limbii române. Liviu Capșa vine în frac în fața noastră și nu pare vetust. De ce? Pentru că o face în cunoștință de cauză, optând lucid pentru o atitudine poetică. Liviu Capșa știe ce se întâmplă cu el și cu cei din jur în actualul moment istoric, știe de ce scrie și cum scrie, știe de ce nu
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii de inventar. Mirela Trăistaru "înrămează" totul într-un decor edenic, într-o lume de arabescuri și de motive florale de un decorativism tandru și vetust. Dacă expresionismul sau este transilvănean sau, mergînd mai departe, nordic, întregul fundal și "cadru" , în totalitatea lui, sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneza. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai autoritara, aceea
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]