1,227 matches
-
cale, bătrânul le-a întrebat cu glas cântat: Ce faceți voi, neastâmpăratelor? Așa că vi-i foame? Ia veniți voi aici și luați alune! Să nu vă certați, că nu-i frumos. Și apoi alunele ajung pentru toate. Poftă bună, zvăpăiatelor! Veverițele - ca și cum ar fi înțeles vorbele călugărului - au luat fiecare câte o alună și au început să ronțăie în felul lor, privind la noi cu interes sau poate cu recunoștință... Ajunși pe malul apei, călugărul s-a îndreptat spre locul special
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu-i lucru potrivit să te joci... Călugărul purta o oală în care să punem zmeura culeasă. Înainte de a ajunge în poiană, am cotigit-o la stânga, cam pe unde l-am văzut eu cândva pe moș Martin umblând prin zmeuriș... Veverițele ne-au simțit prezența și ne-au ieșit în cale înainte de a intra noi în lăstăriș. Bună dimineața, năzdrăvanelor! - le-a întâmpinat călugărul, scoțând din oală alune pe care le-a aruncat la îndemâna lor... Mare agitație până fiecare s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ar spune. Bătrânul însă s-a prefăcut că nu băgă de seamă starea mea. Ce ai zice dacă am merge să culegem ceva alune, ca să le punem la păstrare pentru iarnă? Să vezi atunci ce bucurie pe capul zvăpăiatelor de veverițe dacă primesc câteva alune când omătul din jur îi până la brâu... O treabă mai plăcută nici că s-ar afla, sfințite. Ieșim din grădină și o luăm pe marginea poienii năpădită de aluniș. Fiecare purtăm câte o trăistuță în care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
te întorci”. Pe când soarele se ascundea în spatele unei gene roșii de deasupra dealului dinspre soare apune, trăistuțele nostre erau deja pline cu alune. Am să le pun la uscat sub streașina chiliei și la iarnă vor fi mană cerească pentru veverițe. De altfel ele își strâng câte ceva pentru iarnă, dar una-i să primească o alună din mâna ta și alta-i să scormonească în omăt pentru a da de locul unde și-au ascuns comoara... Acum însă ar cam trebui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
călători pe malul iazului, unde - în tihnă - om pune țara la cale... Am urmat în tăcere sfatul bătrânului și când soarele se ițea deasupra crestei dealurilor eram gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune... Bună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bătrân pe când el deschidea deja portița grădinii și mă aștepta să ies pentru a o închide la loc. Drumul până la chilii l-am făcut fără vorbe, ca de obicei. Singurele cuvinte pe care le-am auzit au fost cele adresate veverițelor: „V-ați dus la culcușurile voastre, neastâmpăratelor? Apoi după atâta zbânțuială vă va fi deajuns. Noapte bună, năzdrăvanelor!” Cuvintele acestea semănau - după ton - mai mult cu cele ale unui părinte către copiii lui. De fapt și vorbele pe care mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și ar cam trebui să o luăm spre casă, că... și mâine e o zi. Ne-am adunat lucrușoarele și am pornit către chilii, purtând pe umeri răcoarea înserării... O liniște ca de catedrală se lăsase asupra poienii... Cred că veverițele s-au cuibărit deja în scorburile lor, obosite de atâta zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să spună că are de gând să facă vreo treabă și să mai stea în loc. La dânsul spusa înseamnă faptă! Așa și acum. În timp ce spunea ultimele vorbe, pășea deja pe cărarea spre chilii... L-am urmat făra întârziere... În poiană, veverițele făceau probabil ultimele giumbușlucuri din acea zi. Parcă nu-și mai găseau locul; urcau și coborau din copaci cu o repeziciune și cu o măiestrie neînchipuite... Uite la ele. Sunt fericite că ne-au văzut și că pot să ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pui de somn. Pe urmă ne-om întinde la... cislă. I-am urmat sfatul întocmai. Pe bătrân l-am lăsat robotind în grădină ca de obicei. Când m-am trezit l-am găsit, însă, întins pe o rogojină, iar o veveriță... dădea iama... prin barba lui... În cele din urmă m-a văzut și cu un zâmbet larg, mi-a arătat giubușlucurile veveriței... Uite ce este în stare o vietate ca asta! Parcă îți vine să mai trăiești...Cum văd, ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
grădină ca de obicei. Când m-am trezit l-am găsit, însă, întins pe o rogojină, iar o veveriță... dădea iama... prin barba lui... În cele din urmă m-a văzut și cu un zâmbet larg, mi-a arătat giubușlucurile veveriței... Uite ce este în stare o vietate ca asta! Parcă îți vine să mai trăiești...Cum văd, ai făcut ochi, așa că așază-te colea pe iarbă și așteaptă-mă... Am stat o vreme și m-am delectat cu acea priveliște
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pornim către iaz, dragule. Nu uita să iei o mână de alune pentru frumoasele din poiană. I-am urmat întocmai sfatul și în scurtă vreme ne aflam în poiană... Unde mai pui că am avut cinstea ca una din neastâmpăratele veverițe să vină de-a dreptul la mine și să-mi ia o alună din palmă. Să nu pui la îndoială inteligența acestor mici vietăți... Le vezi? Au băgat de seamă că suntem mereu împreună și una a avut îndrăzneala să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu cărți și am pășit în urma lui. După ce a închis-o, a luat-o la pas, în felul lui: cu mâinile la spate, ușor aplecat înainte, târșâindu-și ritmic papucii... A tăcut tot drumul. A aruncat doar câteva vorbe către veverițele ieșite în întâmpinarea noastră. Abia când am ajuns în chilie s-a întors către mine și, privindumă lung, a catadixit a vorbi: Îmi cer iertare, dragule, dar... Uite-te la mine. Om bătrân și fără minte. Nici n-a venit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Doamn\ f\r\ mîl\ O, triste cavaler, cu chip pierit, Ce dor te poartă solitar? Pe lac rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. O, triste cavaler, ce dor te poartă, Cu chipul slab și-ndurerat? Cotlonul veveriței-i plin, Si cîmpul este secerat. Îți văd un nufăr pe sprinceana, De febră mare umezita; Iar pe obraz o roza pala, Prea grabnic vestejita. Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge plete, Iar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
un om în care nu-l mai recunoșteai pe arțăgosul Charles Manson în miniatură pe care-l cunoscusem în prima zi. Acum era extrem de calm. Ți-l puteai imagina stând în mijlocul unei păduri, acoperit de păsărele și înconjurat de căprioare, veverițe și alte creaturi. Barry-copilul, Peter-piticul râzăreț, Davy cartoforul și Stalin au plecat și ei. Acum rămăsesem una dintre cele mai în vârstă purtătoare de cuvânt. La plecarea fiecăruia dintre pacienți, am plâns și ne-am îmbrățișat, am făcut schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cea mai albastră nuanță de albastru pur. Dacă mergeam destul de repede, puteam ajunge pe Carroll Street înainte ca Joyce să plece la serviciu. Puteam sta în bucătărie și bea o cafea împreună, uitându-ne la copii cum aleargă ca niște veverițe, în timp ce mamele îi pregătesc pentru școală. Pe urmă, puteam să o conduc pe Joyce până la metrou, să o îmbrățișez și să o sărut de la revedere. Era ora opt când am pășit pe trotuar, ora opt dimineața, pe 11 septembrie 2001
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
deja obosite de irosirea științei sale de milenii, a experienței sale, a know how-ului său, a corurilor sale de bocitoare, În organizarea de funeralii pentru câini, pisici și canari, din când În când un papagal, o broască țestoasă catatonică, o veveriță domesticită, un gușter de companie pe care stăpânul obișnuia să-l poarte pe umăr. Niciodată n-am căzut atât de jos, spuneau ei. Acum viitorul se arăta puternic și surâzător, speranțele Înfloreau precum rondurile unei grădini, putându-se spune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai mult decât o zdreanță fetidă pe care este inutil să o speli. Agențiile funerare au trecut de la euforie la disperare, din nou ruina, din nou umilința de a Înmormânta canari și pisici, câini și celelalte animale, broasca țestoasă, papagalul, veverița, gușterul, nu, pentru că nu exista alt animal care să se lase așa, purtat pe umăr de stăpân. Liniștită, fără să se piardă cu firea, maphia se puse pe treabă să vadă ce se Întâmplă. Era simplu. Familiile Îi spuseră, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ce aș mai putea spune ca să te fac să înțelegi, eu neg clătinând din cap, îmi este greu să îi văd buzele mușcând cu atâta poftă vorbele acelea, privirile îmi cad pe podea, puterea mea de înțelegere zburdă asemenea unei veverițe sprintene, o văd apropiindu-se, apoi o văd dispărând deja, numai vârful cozii sale stufoase se mai zărește printre paturi, toată dimineața aceasta am încercat ba să înțeleg, ba să nu înțeleg, ba să mă apropii de el, ba să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eforturile acestea depuse în direcții contradictorii mă sleiesc de puteri, mâna mea îi mângâie craniul, din afară totul pare a fi la locul său, nici o protuberanță, nici o malformație, iar în clipa în care mi se pare că reușesc să ademenesc veverița cu nuci, iat-o căzută în capcană, perdeaua este dată la o parte brusc de către o soră medicală tânără cu o figură fermă și frumoasă, care întreabă ce ni s-a întâmplat. Nu reușesc să îmi mișc picioarele, o informează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuprins o senzație de singurătate amestecată cu gelozie. La masa din spatele meu, un bărbat cu un început de chelie, îmbrăcat în alb, cu aer de doctor, încerca să explice tânărului nervos, cu ochelari și femeii între două vârste, cu față de veveriță, ce efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în când, dar cu cât îl auzeam mai mult, cu atât eram mai convins că nu e doctor, deși purta halat alb. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile. Acum se făcuse mai multă lumină și era frig și devreme. M-am mai uitat la copaci și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foame teribilă. Îmi aduc aminte că în geantă mi-au mai rămas de pe drum câteva Eugenii. Din nou destinul mi-e favorabil. Ronțăi biscuitele nostru național, cel care ne-a salvat sufletul în timpul comunismului, când nu găseai nici carne de veveriță, darmite de porc. Pe masa de nuiele din dormitor e un casetofon vechi. Înăuntru are o casetă. Apăs butonul play și camera se umple de o melodie siropoasă: When I need you/I just close eyes and I see you
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochiul de pe singurul scaun rămas liber. Aici se trânti plin de hotărâre Leo și ceru un lichior cu votcă de ananas. Șeful râse, iar pulpele lui Clito puțin se desfăcură nervos. Se discutară apoi cu aprindere profețiile cu pupăza cu veverița și cea despre taifunul de la Brăila. Făptura lui Iolescu își întindea încet și perfid mrejele-i snoabe în jurul noului sosit. Când acesta simți, își luă rămas bun la repezeală și țâșni în vântul de noiembrie. La 11.30 îl dezmetici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta păsările zboară ca ziua; lupul poposește pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând, ispitit, a ieșit tiptil tiptil din curătură și, când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de 24
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]