436,616 matches
-
nu este esența și valoarea de întrebuințare, ci doar stricta valoare intrinsecă. Acest fapt dovedește un lucru esențial, și anume acela că la nivelul stereotipului, al actului ceremonial, nu există nici o diferență de fond între tinerii actori care intră în viața de familie, diferența intervenind doar la un nivel periferic, acela care privește calitățile adăugate și excedentare funcției. însă dincolo de aceste principii și de filosofia sa generală, zestrea are - de fapt, avea - și un puternic caracter regulator. Ea stabilea atribuțiile în
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
nicăieri. Porumb de o parte și de alta, și capre în spate. Mama ei, Hellen, o greco-americană, trupeșă, vioaie, cititoare de romane, romantică și visătoare, o femeie de origine umilă dar cu o ținută mîndră, și care aștepta mult de la viață, s-a îndrăgostit, în vremea penuriei de bărbați din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de un indian cu vorbă dulce, un avocat - cum de ajunsese acesta pînă acolo? Indienii se răspîndesc pretutindeni - nu-i așa? Ca nisipul - care
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
de pus pe masă sau cîte ceva de îmbrăcat, și nu a cerut de la Hellen nimic în schimb decît munca obișnuită a femeii și făgăduiala că nu o să mai aibă împreună alți copii și, cu toate că ea așteptase lucruri mari de la viață, a înțeles foarte bine că fusese gata să se prăbușească în șanț și că norocul îi scosese în cale ceea ce avea acum, adică stabilitate, un fel de dragoste cam grobiană, monosilabică, un bărbat cu inimă generoasă, pămînt solid sub picioare
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
să țeasă proiecte de viitor. Cele cîteva animale din țarcul împrejmuit cu un gard de aproape doi metri, țepuit cu sîrmă ghimpată, nu constituiau decît începutul, declara tatăl vitreg al lui Nissy. El n-avea de gînd să trudească toată viața pentru alții, o să vedeți voi. O fermă de capre, ăsta era visul lui. [...] în casa lui nu exista nici un colțișor de intimitate. Copiii dormeau în culcușurile lor, câte trei sau patru într-o cameră. Unii dintre ei erau liniștiți, interiorizați
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
pentru mama ei, dar se ducea la Jefferson Lick să caute singurătatea și numai acolo, departe de lume, ocrotită de monstrul apocrif, dădea drumul vocii care revela cel mai adînc dor al sufletului ei. Muzica! Era tot ce voia de la viață, să fie o parte, nu a tăcerii, ci a sunetului. Dacă ar fi existat într-adevăr un monstru al pădurii, acesta ar fi aplaudat-o. După ce și-a picurat inima în cîntec, s-a culcat pe o moviliță de pămînt
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
beregata tăiată și, după vraiștea din cameră, era clar că momente lungi se zbătuse prin încăpere, înainte de a se prăbuși peste vechiul televizor. Ecranul aparatului era mînjit cu sînge, iar el zăcea la picioarele măsuței, într-o baltă vîscoasă, mlaștina vieții lui pierdute. Hellen nu era în casă, dar Nissy a descoperit-o curînd, pentru că și caprele fuseseră cu toatele omorîte, iar Hellen atîrna spînzurată de una din grinzile șopronului construit de John Poe cu mîinile lui, pentru ca animalele să se poată
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
păcat că s-a lăsat doborîtă și a clacat! După nenorocire, tatăl ei, măcelarul Shetty și-a făcut apariția împreună cu amantul lui, dar Nissy nu voia să audă de măcelăria din Newport News, avusese parte de destulă măcelărire pentru o viață de om. în cele din urmă, a acceptat să se ducă la niște rude îndepărtate ale lui Hellen, familia Egiptus din Chickaboom, în vestul statului New York, și tot drumul pînă acolo, singură în autobuz, s-a întrebat de ce oare alesese
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
aleasă să supraviețuiască, poate că mama ei o selectase ca pe unicul membru al familiei care merita să trăiască. Poate că mama ei văzuse sau auzise ceva la ea, altceva decît sălbăticia sau violența, și din această pricină îi cruțase viața. Nissa, steaua ei căzătoare! M-a auzit! Hellen m-a auzit, și-a spus ea. Probabil că într-o zi m-a urmărit în pădure, fără știrea mea, și de asta a așteptat să lipsesc de acasă. Trăiesc pentru că ea
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
linia asta continuă trece peste ele [...], trece fără să le ia în seamă". La polul opus, în spatele acestui cotidian meschin, este desfășurarea livrescă, ceremonialul sau piesa de sforile căreia personajele sînt dependente fără să-și dea seama. Teatrul pătrunde în viață făcînd-o de nerecunoscut: criticul își susține analiza într-o reprezentație cu public, actorii ucid - la început doar din greșeală - spectatorii veniți în sală, țiganii măturători își povestesc Romeo și Julieta sau Comedia erorilor, iar fraze din aceeași proză trimit la
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
îndeplinește. Rămîne așadar o peliculă ușor de uitat sau ușor de confundat cu o alta similară, ceea ce în cele din urmă este absolut același lucru. Ingrediente comerciale (fete frumoase: Cameron Diaz - cunoscută nouă din Masca, Iubitul meu se însoară, O viață mai puțin obișnuită, Mary cea cu vino-ncoa, îngerii lui Charlie; Christina Applegate - care a mai jucat pentru marele ecran în Atacul marțienilor, Marea lovitură, Mafia sau Nașu' rade tot orașul puțin; foarte puțin suspense, cîteva mici aventuri, poante răsuflate
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
Atacul marțienilor, Marea lovitură, Mafia sau Nașu' rade tot orașul puțin; foarte puțin suspense, cîteva mici aventuri, poante răsuflate ori numai de prost gust, un happy-end ce de-acuma nu mai constituie nici o surpriză) combinate fără ingeniozitate, poveste plată fără viață, ritm tărăgănat, kitsch la puterea "n" - astfel se poate rezuma filmul fără grija de a fi omis ceva notabil, fără regrete cum că am fi comis o nedreptate. Odată ce pătrundem în teritoriul dramelor oferta devine mai bogată: vom întîlni drame
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
caragialești, dialoguri din care se poate desprinde însă fără prea mare greutate realitatea vizată. într-un fel, autorul se situează singur printre descendenții lui Caragiale: ...orice asemănări cu situații, momente, schițe și alte asemenea existente în limba, literatura și în viața românilor, sunt simple Povestiri din Pădurea Vieneză de Strauss-fiul... Subtitlul, Fantezie semipolițistă după o idee sugerată de cuplul Jung-Freud, dă în vileag registrul în care este scris romanul Balamucul, dragostea mea...: (tragi)comicul absurd. S-ar putea spune și că
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
care îi concentrează pe membrii Coloniei (români emigrați cu purcel cu tot), constituie imaginea mărită a adevăratului balamuc și în același timp trimite cu gândul la cum se ajută între ei românii stabiliți în străinătate. Constatând că nici în Londra viața nu era așa cum am visat-o noi în calitate de demni urmași ai lui Decebalus per Scorilo, am hotărât împreună cu Claustrina să ne repatriem... Dar este vorba de o carte scrisă à rebours și chiar așa trebuie citită, pe de-a-ndoaselea. Așa cum sunt
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
Lovinescu: ""Theodor Cazaban, un demn reprezentant al speciei ce mă impresionează cel mai durabil: aceea a păguboșilor. Theodor Cazaban s-a păgubit pe sine cu metodă și eleganță ("). în orice caz, Theodor Cazaban poate pretinde pe drept cuvînt că o viață întreagă nu și-a făcut rău decît sieși. Cîți ar merita oare să contrasemneze un asemenea bilanț?" (vezi, Monica Lovinescu, La apa Vavilonului 2. 1960-1980, Editura Humanitas, București, 2001) Cine ești dumneata domnule Theodor Cazaban? Un Don Juan păgubos? Un
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
să-l condamni mereu pe Heidegger pentru ceea ce a numit el mai tîrziu "o prostie imensă", dar fără să fie totuși ceva foarte compromițător. Heidegger a rămas patronul spiritual al doamnei Hannah Arendt, care l-a respectat pînă la sfîrșitul vieții" (pp. 44-45). La fel de nuanțat trebuie privite lucrurile și la nivelul mișcării legionare. Cacealmaua judiciară încheiată cu scandaloasa asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu a produs o vie emoție și a făcut ca mulți tineri intelectuali (Constantin Noica, Theodor Cazaban însuși
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Cazaban rămîne însă Eminescu, citat și invocat cu venerație la tot pasul . Cu modestia și admirația unui discipol, Cristian Bădiliță reușește o performanță demnă de toată laudă. Aceea ca, în doar 230 de pagini, să extragă chintesența unei substanțe de viață ce ar fi putut umple spațiul cîtorva tomuri de memorii. Prin întrebările sale precise (care trădează existența unei familiarități întemeiate pe afinități spirituale cu cel chestionat) tînărul scriitor îl determină pe venerabilul său interlocutor să spună lucruri esențiale. Iar rezultatul
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
scot în evidență complexitatea gîndirii și sensibilitatea lui Theodor Cazaban. Partenerul de dialog al lui Cristian Bădiliță este un înțelept care a reușit să învețe, chiar și - sau, mai ales - din propriile sale opțiuni greșite. Iar lecția sa de-spre viață, spusă cu modestie și bun-simț aristocratic este o adevărată încîntare a spiritului. Captiv în lumea liberă este o carte extraordinară care aduce în atenția cititorului din țară una dintre cele mai pitorești și mai complexe personalități ale diasporei românești din
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
schimba/ fața mîncată de vărsat a zilei.// Ați vorbit politicianului/ despre politica voastră cu față umană/ așa cum îi stă bine unui bărbat de rasă.(...) Voi sînteți toți Bărbații Secolului,/ voi emiteți legi și vă supuneți lor/ murind și revenind la viață/ după fiecare dragoste.// Stați în laboratoare și disecați sunet cu sunet/ cuvintele toate/ preocupați de cerul cu ploile lui și de pămînt" (Bărbații Secolului). Sînt notele unui imn închinat sexului "tare" de către o femeie care-l slăvește nu în temeiul
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
să mîncăm mîncare ca oamenii!" (Poemul) în același mediu al osmozei dintre masculin și feminin, apare imaginea elocventă a poemului care se naște în făptura poetului, așa cum un copil dobîndește ființă în pîntecele matern, spre a fi apoi inițiat în viață și dus la biserică, la prima comuniune: "Și scrie poetul...// Picături mari i se scurg pe șira spinării./ Și scrie poetul cu ochii legați,/ și scrie cu sîngele din cupa nunții./ Este fascinat de mîna lui dispărută cu totul.// Poemul
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
grațioasă, la o sumă de ambuscade. în cele din urmă, poeta înțelege cu înțelepciune a-și respecta condiția genitală dată, cu atît mai vîrtos cu cît însăși aceasta din urmă include o ambiguitate structurală, în stare a satisface ambele categorii: "Viața și moartea/ nu o stîrni cu simple cuvinte -/ îți poruncește adesea, poemul,/ iar tu ca o femeie ascultătoare/ îmbraci rochia versului și cînți osanale/ în locul cîntecelor ritualice" (Pisica rațiunii). între "osanalele" aduse vieții indeterminate și "cîntecele ritualice' dedicate sexului se
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
structurală, în stare a satisface ambele categorii: "Viața și moartea/ nu o stîrni cu simple cuvinte -/ îți poruncește adesea, poemul,/ iar tu ca o femeie ascultătoare/ îmbraci rochia versului și cînți osanale/ în locul cîntecelor ritualice" (Pisica rațiunii). între "osanalele" aduse vieții indeterminate și "cîntecele ritualice' dedicate sexului se plasează micul Purgatoriu al acestui amplu impact uman care este sexualitatea.
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
festivalului dedicat lor, ajuns la a nu știu cîta ediție. Amfitrionul era, dacă cineva are vreo umbră de îndoială, Parhon. Care trona pur și simplu peste întreaga cinstită adunare. Era de-al casei și Țucu știa să se bucure de viață. Oriunde. Chiar și într-un orășel de provincie cu o oarecare tradiție culturală, destul de ostenit și de neprivatizat atunci cînd eu am făcut cunoștință cu el. Astăzi îl privesc cu alți ochi, cu un soi de tandrețe, pentru că ne-a
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
mai izbutite din lunga lui listă: voință, caracter, simț al dreptății. Nu e nimic cameleonic în ființa lui "civilă", e previzibil, va fi întotdeauna de partea celor care spun adevărul, oricât de neplăcut ar fi acesta. Nu amestecă teatrul cu viața, dar acest personaj limpede, lizibil, adăpostește misterul măiestriei: reușește, de fiecare dată, să convertească datele cotidianului, într-o realitate inexistentă până la intrarea lui în scenă, atât de familiară și, totuși atât de neobișnuită prin originalitatea expresivității ei. Victor Rebengiuc este
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
la aniversări și sărbătoriri. Supradozele de festivism prizate în evul roșu ne-au lecuit, se pare pentru mult timp, de cultul temenelelor și al aplauzelor de circumstanță. A omite ori a ignora un eveniment ce ține de borna indicatoare a vieții, întâlnită la intervale regulate, în existența unei personalități proeminente este însă un fapt regretabil, chiar impardonabil, fie și numai pentru că a consemna (și sublinia!) o atare aniversare face parte, dacă nu din normele deontologice, cel puțin din zestrea de înțelepciune
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
are la început - în italiană, în franceză - , sensul "întărire (morală), sprijin, consolare"; în italiană, acest sens s-a păstrat pînă azi (în conforto). Termenul a fost preluat timpuriu de engleză, unde a căpătat și sensuri legate de aspecte materiale ale vieții; acestea au reintrat în franceză și în alte limbi romanice. în franceză sensul "comoditate" (preluat din engleză) a devenit cel dominant, în vreme ce în italiană e marginal, mulți preferînd pentru această semnificație chiar împrumutul englezesc, clar specializat (conforto "consolare" / comfort "comoditate
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]