3,591 matches
-
particule este vorba, ci despre corzi. Melodia depinde de locul în care și de forța cu care „ciupești” corzile, căci universul este o simfonie care acceptă oricâte orchestrări. O știa și Rilke: „Lucrurile-s trupuri de viori, / în care întunericul vibrează”. Dar și Saussure, după care vorbirea/rostirea (parole) „execută” limba (langue), așa cum muzicianul execută o partitură. Realitatea poate fi interpretată în infinite moduri, nu există o adevărată realitate, ci doar una dependentă de modelul avansat la un moment dat. Tot
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
semnificația ei și un corp încărcat de o energie perfect stăpânită și controlată. S-au succedat partituri solistice, în limbaje specifice fiecăreia dintre interprete, apoi încercări de stabilire a unor contacte între perechi de corpuri și, mai rar, trei corpuri vibrând la unison. Distanța între formele proprii de exprimare, adică distanța dintre sensibilități și viziuni deosebite, se putea transla sau traduce - așa cum teoretic își doresc cele trei interprete - și în plan social. Compoziția lor, privită în ansamblu, poate fi socotită o
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
ca și în cele selectate în vederea tălmăcirii putem constata o preferință pentru expresia rodată, pentru tiparele „clasice”. La un moment dat, scriitorul se declară „funciarmente un conservator”. Ar fi verosimilă în situația d-sale o atare etichetă? Neîndoios, cărturarul care vibrează în cadre raționale apare tangent la un cult sensibil al trecutului, împărtășind chietudinea unei statornicii: „Sunt conservator (...) în măsura în care, rezemîndu-mă pe sedimentările valorice ale trecutului, gîndesc filosofic la viitor. Conservatorismul meu ține de valoare, de sporul pe care îl aduce în
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
aici decât în frecvent invocatul dicton Historia est magistra vitae. Cuvântul Domnului pune în mișcare viața practică a omului, dar o și reflectă. Și aici, în spațiul de o rezonanță copleșitoare, tu, cel care încerci mereu să faci ascultător cuvântul, vibrezi ca nicicând altădată, gândindu-te la esențele Logosului în multitudinea lui de sensuri ce duc spre Unic, spre Dumnezeu. (fragmente)
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
naștere? Specialiștii din domeniul medical spun că depresia postnatală apare în primele 6 luni de la naștere. De ce ar fi trimis un mesaj pe telefonul soțului când putea să-i lase un bilet? În plus, telefonul ar fi putut suna sau vibra în momentul primirii mesajului, ceea ce l-ar fi trezit pe soțul ei. În cazul precedentei intoxicații, cu paracetamol, medicii cred că ar fi fost mai degrabă o încercare de a atrage atenția, o mimare a sinuciderii. Nu cumva, mesajul pe
Întrebări care ar şubrezi ipoteza sinuciderii Mădălinei () [Corola-journal/Journalistic/49933_a_51258]
-
măsele în aer”. O propoziție-vers: adunând laolaltă diafanitatea văzduhului (liber) și scrâșnetul măselelor sparte sub pumnul irațional. Un zgomot care a făcut să sară, din dudul desfrunzit aflat în fața ferestrei, „pisica fabricii, cea cu urechea sfârtecată”: „O creangă încă mai vibra ca o trambulină”. Iar „trambulina” este aici un alt-cuvânt cheie, căci el avea să declanșeze saltul dintr-o lume în alta. Hărțuită, „traducătoarea de termeni tehnici” Herta Müller, nedorită în fabrică, se refugiază în cuvinte (traducând așezată pe scară, deoarece
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
moartea, putea fi amânată ca nestringent necesară. Postmodernul atinge sațul. El moare, ca omul simplu de odinioară și ca săracul cel bătrân, atunci când și fiindcă e „sătul de viață”. Doldora de „știință” ori de „știre”, se recunoaște incapabil să mai vibreze la măreții. În ultimul deceniu, gândul morții intră în scenă cu toată recuzita sa sfidătoare. Obsedat, la modul depresiv și haotic, de viitor, de un viitor pe care nimeni nu îl mai promite, nu îl mai descrie și nu-l
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
se sufoca, tremurând de excitație. Ea trebuie că nu-l simțise, pentru că nu întoarse capul, frecând mai departe, în genunchi. Făcu un pas spre ea și se opri, fără a-și lua ochii de pe corpul întins la picioarele lui și vibrând flexibil. Atunci ea se ridică surâzătoare și salută respectuos: „Bună dimineața, domnule”, își șterse mâinile pe fustă, se duse la sobă și luă de pe foc oala fumegândă. Horacio se prăbuși pe un scaun, sprijinindu-se în coate pe masa de
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
în forme ce profitau de evoluția generală a lirismului românesc modern. Forme care părăsiseră tradiția eminesciana spre a-l urma pe Macedonski...”. Sensibilitatea poetului, născută din „grâne, din fân, din cucuruz”, este conectată la, „mireasma pământurilor sfinte” din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Heidegger nu poate fi gustat decît în virtutea unei lecturi ritualice. Ceremonia gravă a conceptelor sale cere, drept condiție a înțelegerii, o dispoziție trează de ordin religios. Și cum cele mai bune din textele lui au un sunet liturgic, de orgă vibrînd sub sugestia unor intuiții suprafireș ti, ele trebuie parcurse, precum notele imnice ale unei melodii de cult: cu mina reculeasă a martorului care asistă la desfășurarea unui mister. În schimb, de îndată ce le prinzi în șperaclul tehnic al analizei filologice, ele
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
descrie. Deși „stricată” de sus până jos, o construcție doldora de gargui, prozatorul se ferește de judecăți. Introceptivii sunt o variantă specială de conceptivi. Ei mută instrumentarul în interior și mizează alb pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Gunther și Paul și, de altfel, Sebastian însuși. Sau umbra mereu gata să se înfiripe a „tinerei doamne Grodeck“, amintind de „umbra surorii” trakliene. Începînd cu acel paragraf trei al capitolului VIII, de cînd deasupra și în miezul pădurii montane vibrează o nedeslușită transcendență, romanul deviază de la previzibila și îndestul de banala traiectorie inițială, căci textul capătă, de la sine, un dublu registru: nibelungic (sacru) și săsesc (profan). Nu exagerez, susținînd asta. Căci muntele și pădurea își păstrează, natural, o sacralitate originară
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
atîrna și juca. Cine era să intre acolo, să sară peste grămezi? Am intrat eu și au mai venit încă patru copii. Pe ei i-am lăsat deoparte, să văd întîi dacă se dărîmă planșeul. Am mers clătinîndu-mă, făcîndu-l să vibreze și am văzut că rezistă. Am sărit pe grămadă, i-am chemat și pe ceilalți patru copii și am început să aruncăm scîndurile cu mîinile goale.“ (p. 79) Din acel moment, în ochii studenților, Calciu capătă o aură de protejat
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
în fața țarcului cu pinguini, de către tatăl său, un tată pe care nu a încetat să-l mai iubească chiar și după ce s-a evaporat că intrun număr ieftin de iluzionism din viața familiei. În Jim totul reclamă dezordinea, neliniștea, adolescentul vibrează că o frunză în vânt, se furișează în mulțime, privirile nu i se pot fixă pe ceva, orice contact uman îl sperie. Limbajul trupului vorbește limba unei anxietăți, a unei nevroze profunde, si cu toate acestea Jim este un băiat
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
acel spațiu virtual, al chatroom-ului, un hotel plin de glasuri și ecouri, așa cum Jack Torrance se întorcea în Hotelul Overlook populat cu fantasmele atroce ale unui alt timp. Remarcabil la acest film este felul în care toate aceste întâlniri virtuale vibrează luminescent, nevrotic, cum absentele, glasurile se transformă în prezente. Semicorporalitatea protagoniștilor presupune contactul diafan al mind game-ului, al iluziilor, lizibile în schimbul de replici. Punerea în prezența, o iluzie și ea, are ceva trist că atingerea imposibilă printr-un geam
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
o găină oriunde ar fi mers - etc. Deși Zuckerberg stabilește de la început procentele, nu acest lucru îl interesează în primul rând. Ceea ce îl motivează este orgoliul, orgoliul unui student extrem de înzestrat intelectual, dar care trăiește în anonimat în timp ce întreg campusul vibrează senzual de viața cluburilor selecte. Însă, dincolo de recunoaștere, Mark dorește să atragă atenția prietenei pe care a pierdut-o din stângăcie, din lipsă de experiență, prin modul lamentabil de a interrelaționa. Potențialul întregului sistem stă atârnat de această dorință, aceea
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
luni mai devreme de același post de radio. Această aplecare către cele mai mărunte detalii dă încă o măsură a rafinamentului disidenței lui Dorin Tudoran care reușea să-și păstreze distincția, puritatea morală, ba chiar și umorul în timpul unor incidente vibrând de agresivitate. Eu, fiul lor este o carte ce se cuvine citită filă cu filă, document cu document, pentru că rescrie povestea unei glorii discrete câștigate în vremuri când prea puțini dintre noi se aruncau, cu brațele goale, în gura balaurului
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
de tren în aceeași curbă. Erau sărbătorile cartierului, iar aproape de locul accidentului era o poartă metalică, ce dădea acces la liniile de tren. Este vorba despre linia care leagă Santiago de Compostela de Ourense. Mărturiile pasagerilor „Trenul a început să vibreze puternic și m-am trezit pe jos; am văzut oameni distruși și striviți sub scaunele din vagon”, explică unul dintre pasagerii din tren. „Partea din față era incendiată, dar în zona în care mă aflam eu nu explodase nimic. Mi-
Trei zile de doliu în Spania. Vezi filmul accidentului - VIDEO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55672_a_56997]
-
Numai cine n-a fost acolo mai poate nutri ideea că ignorați sunt poeții de azi și uitați cei de ieri. Retrezite la viață de vocea lui Ion Caramitru, versurile lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu au făcut sala să vibreze de emoție ca pe vremuri, iar simpla rostire a numelui celui care urma să citească era însoțită de aplauze, chiar și dacă era vorba de un tânăr poet necunoscut. Iată, îmi ziceam, bucuria de a asculta poezie n-a dispărut
Gala poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5091_a_6416]
-
Și șarpele are pielea aurie, Așa cum ar trebui să aibă. În ziua sfârșitului de lume Femeile merg sub umbrele, Bețivul adoarme pe iarbă, Pe drum strigă negustori de legume Și luntrea cu pânză gălbuie se-apropie de insulă, Sunetul viorii vibrează în văzduh Și întredeschide noaptea-nstelată. Iar cei ce-așteptau fulgere și tunete, Sunt dezamăgiți. Iar cei ce-așteptau semnele și trâmbițele arhanghelilor, Nu cred că se-ntâmplă. Cât timp soarele și luna sunt sus, Cât timp bondarul caută trandafirul
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
instanță care trece prin el. Altădată se trezește din somn cu certitudinea că urmează să vină „el“, el nefiind nimeni altul decît diavolul: „Noaptea lui 29 februarie, spre dimineață, mă trezesc brusc știind că «vine» și simțind apăsător, constrîns și vibrînd cu această panică, cu teroarea precisă că «vine» acest cineva care era dracul, diavolul. Simțeam și știam că era el, nu altcineva.“ (p. 40) Principala calitate a lui Tarangul e răbdarea de a-și pîndi tresăririle de suflet. E un
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
se mai putea visa în pace. Aici, el și Tzara, un alt visător la fel de orgolios, dar mult mai înclinat spre gesturi radicale, au încercat să-și armonizeze creația, dar și caracterul. După un timp le-a fost clar că fiecare vibrează diferit. Iancu a devenit compatibil cu alți „radicali” pozitivi precum: Hans Arp, Viking Eggeling, Hans Richter ș.a., pentru care revoluția, negația nu era un scop în sine, ci doar o modalitate de înlocuire a normei. Aceștia erau totuși în minoritate
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
de furtuni teribile, dar și costumelor de o eleganță aproape efeminată, care fac din designer un omolog al lui Hugo Pratt în banda desenată. De asemenea, nu ai cum să nu remarci o anumită coregrafie, o anumită stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă ceva de feerie cu accente horror pe parcursul întregului film, fapt care amintește, mutatis mutandis, de 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick. Lujerul de carne ivit dintr-o băltoacă are inițial grația
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
rîndurile unei partituri, și care așteaptă să fie scoasă de acolo de interpret. Partitura nu e muzică, ci doar codul inert al unui șir de notații care devin muzică abia atunci cînd sunetele izbucnesc în interiorul unor suflete. Mai multe suflete vibrînd în armonia unei melodii alcătuiesc un concert, iar concertul e un eveniment unic, a cărui reușită depinde de o mulțime de variabile: acustica sălii, dispoziția membrilor orchestrei, calitatea intrumentelor, alături de talentul dirijorului de a-și aduce publicul într-o stare
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
Enache puteau cu greu pescui, fără să roșească, vreun citat care să se salte din acest marasm provocator: „...eu am devenit marioneta voastră (...) a tuturor masculilor”. S-o lăsăm, însă, pe doamna Șerban- Pârâu să guste din deliciile la care vibrează. Mai ales că invocă o urgență, un criteriu intangibil, - „sezonalitatea programelor”. Așa dar, sezonalitate! La fulgerul acestui agramatism, începi să înțelegi spectrele care-i zbuciumă ipocrizia. Vezi, Doamne, cum nu ne-am gîndit! Pasă-mi-te, ce-i cășunase doamnei
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]