1,742 matches
-
credință e făcută să le-aducă cât mai multe foloase lumești. Se roagă la zeii lor și la Budha ca să scape de boli sau dezastre, iar stăpânii lor făgăduiesc daruri pe la sanctuare și pe la templele budiste atunci când vor să iasă victorioși în bătălii. Cunoscând bine toate acestea, bonzii îi pun pe credincioșii lor să se închine la imaginea Diavolului pe care îl numesc Yakushi Nyorai și are puteri tămăduitoare mai mari decât orice leac. Nu există nici o imagine a lui Budha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
viața asta și următoarele, În țara asta și altele, mereu fără oprire. Lui Heidi i se declanșă alarma de panică. Domnișoara Rong inspiră adânc și, chiar Înainte să se dea jos din autocar, le mai spuse pe un ton evident victorios: Cred că e bine să știți asta. În acel moment, toți cei doisprezece prieteni ai mei și-au imaginat bivolul de apă, Îngropat În noroi până la genunchi. 4tc "4" Cum a dat fericirea peste eitc " Cum a dat fericirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o să mai dați peste oameni așa de binevoitori. Odată urcat În autocar, Harry le făcu cu mâna pe geam prietenilor lui polițiști În timp ce domnul Joe Întorcea autocarul În direcția Lashio. După ce fură la o distanță sigură, Harry scoase un chiot victorios. Walter se Întoarse cu fața spre Harry. — Îmi cer scuze pentru că v-am uitat. Ne grăbeam așa de tare Încât... — Nu e nevoie să-mi explici, spuse Harry vesel. Era Încă foarte entuziasmat, amețit de adrenalină. Reușise! Își folosise experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
energie creatoare în Lume. Orice creație este rodul unui preaplin. Zeii creează dintr-un exces de putere, dintr-o energie nestăvălită. Creația este rodul unui prisos de substanță ontologică. Din acest motiv, mitul care povestește această ontofanie sacră, această manifestare victorioasă a preaplinului ființei, devine modelul exemplar al tuturor activităților omenești: doar el poate dezvălui ceea ce este real, supraabundent, eficient. "Trebuie să facem ceea ce au făcut zeii la început", spune un text indian (Satapatha Brahmaña, VII, 2, I, 4). "Așa au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aveau "migueliștii" de a se întoarce nevătămați la casele lor. Dar amănuntul acesta a indignat grupul de revoluționari de la Lisabona. Și când, în seara de 27 mai, Don Pedro se afla la Teatrul San Carlos, în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud strigăte: "Moarte uzurpatorului! Jos tiranul care apără pe uzurpator!". Tiranul era Regentul Don Pedro iar uzurpatorul era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în cel mai bun caz, pasivă. Crescută la școala revoluției, alimentată de literatura, istoria și gazetăria republicană, antrenată de propaganda antireligioasă, fărâmițată de societățile secrete - burghezia privea cu indiferență sau satisfacție bagatelizarea instituțiilor tradiționale, surparea lentă a prestigiului monarhiei, promovarea victorioasă a dezordinii. Erau două partide de guvernământ, amândouă de origine și formație liberală: regeneratorii și progresiștii. Anevoie se pot preciza deosebirile dintre ele. Ambele partide erau creația constituționalismului. Fuseseră, la vremea lor, "revoluționare" - luptaseră pentru monarhia constituțională, pentru drepturile poporului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ofensiv, e entuziasmul pentru o atitudine politică pe care mulți din ei nu o împărtășeau. Pentru că sunt totuși soldați, se apără, și nu se predau decât atunci când orice rezistență pare de prisos. E 24 ianuarie 1919. Republica e încă odată victorioasă la Lisabona. Entuziasmul străzii nu mai cunoaște margini, încep să cadă cele dintâi victimei ale răzbunării populare. Altele, infinit mai numeroase, aveau să vină curând. La Porto, lucrurile nu par mai încurajatoare. Don Manuel telegrafiază locotenentului său în Portugalia, spunîndu-i
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care cred că apără "Republica Nouă" decembristă, atacă și înving pretutindeni trupele insurgente, demoralizate de lipsa unității în comandament. Monarhia din Nord e înăbușită la 13 februarie 1919, după o existență de 25 de zile. "Republica Veche" e din nou victorioasă, ajutată de astă-dată de naivitatea și entuziasmul sidoniștilor "Republicii Noi". Iar cel dintâi lucru pe care îl face "Republica Veche", sută în sută democrată, condusă ca și până în 1917 de "furnica albă" - este să lichideze sidonismul. Zadarnic trădase Tamagnini Barbosa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în schimb ea a adâncit mai mult ruptura dintre Centru și partidele monarhiste. Salazar se aștepta la această agravare a raporturilor cu monarhiștii. Însă el probabil că pierduse încă de pe atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de puternică pentru a putea într-o zi stăvilii dezmățul guvernărilor demagogice. Deocamdată, această forță nu se face simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la 15
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
profundă devoțiune în jurul numelui său. Salazar își câștigă anevoie, printre preoți, profesori, student merituoși și catolicii Centrului, o faimă de om integru, cu o viață morală fără pată, de mari merite științifice. E faima unui tehnician, nu aureola unui șef victorios. Nici chiar cei din jurul lui, studenții și prietenii, nu sunt fanatizați de viața aceasta corectă. Oamenii nu pot avea față de el mai mult decât stimă și admirație... Dar, evident, această admirație se face simțită în cercuri tot mai largi. Îndeosebi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să facă parte din guvern decât în anumite condiții, care nu erau numai grele, dar implicau chiar investirea ministrului de Finanțe cu puteri dictatoriale. Lesne de înțeles șovăielile Guvernului prezidat de generalul Vicente de Freitas. Salazar cerea unei dictaturi militare victorioase să i se încredințeze lui, de la început, puteri dictatoriale. Nu-și lua răspunderea situației economico-financiare și nu garanta echilibrarea bugetului, decât dacă Președintele de Consiliu acordă Ministerului de Finanțe dreptul de control absolut asupra tuturor celorlalte ministere. În cele din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care-i pregătește pentru viață, vorbindu-le deschis despre lupta grea de răscumpărare pe care le-a sortit-o destinul în această "mare cotitură a istoriei". Salazar se ferește, ca întotdeauna, să vorbească despre bucuriile biruinței, despre recompensele revoluției victorioase. Ca de obicei, face apel la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face datoria, de a trai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tabăra răvășită, fără nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fugar și enigmatic. Pe acela al lui Magister, în schimb, văzu semne de deziluzie și îngrijorare. Chilperic, care nu pierduse nici un cuvânt, riscă o presupunere originală: — După mine, n-a spus adevărul. De acum, e un rege - și încă unul victorios. De ce ar trebui să riște să se lase omorât? Ieri, lângă carele lui Atila, a trecut ca prin urechile acului. De fapt, el consideră că e preferabil să se grăbească să ajungă în Aquitania ca să se convingă că frații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abhora - a detesta, a avea oroare de... (fr. abhorrer). iubeam, era inteligentă). Mai mult. Cealaltă femeie interesîndu-mă total, aceasta, care-i ia locul, mă impacientează. Îi simt doar farmecul ochilor, glasului, gesturilor, care sunt și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa ei prezență, care anihilează tot ce nu-i ea și al ei (așadar, și ideile ei nepersonale). Dar ea respiră numai viață, candoarea vieții, căldura vieții, spontaneitatea vieții; și palpitarea asta intensă și necontenită a existenței ei o împiedică de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi cineva de importanță. O, ce gând minunat! Să iasă din asta ceva de importanță! Dar ce fel de importanță? De importanță, cred, asemenea cuiva drag care îți vine în poartă surâzând, surâzând, după trei seturi de tenis, de tenis victorios, ca să te întrebe dacă ai văzut ultima lovitură pe care a dat-o. Da. Oui. Altă seară. Ține minte că asta urmează a fi citit. Spune-i cititorului unde te găsești. Fii prietenos -nu se știe niciodată. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
adversar neortodox, un „infam“ lipsit de sistem, un infam ostentativ sau, pur și simplu, un infam sută la sută american, care, desigur, parcurge întreaga gamă, de la cel ce folosește cu mare succes împotriva noastră arme ieftine și inferioare, până la rivalul victorios care afișează o inutilă și agasantă mutră plăcută, fericită. Când strălucea la jocuri, singurul delict al lui Seymour era lipsa de sistem, dar era un delict major. Mă gândesc în special la trei jocuri: mingea la perete, bilele pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a ocolit fortificațiile intrând În Franța prin nordul țării!! Dar se naște Întrebarea...! Dece strategii francezi au lăsat fără apărare această parte a graniței...?? Fermierul zâmbi ironic. La timpul respectiv când nici o forță din lume nu se putea opune Înaintării victorioase a tancurilor armatei germane, Franța a apreciat la adevărata valoare impotența ei, preferând rușinea, În schimbul unui dezastru total, a unei inutile vărsări de sânge...!!” Tony Pavone insistă. „În legătură cu rușii...?” „Rușii...? - silabisi strâmbând din nas fermierul. Aici e o altă poveste
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele mai multe cazuri, aceste treceri sunt făcute calculat, cu ferocitate prefăcută. Profesorul se preface furios. Dacă copiii văd pe cineva ca Sheba că își pierde cu adevărat controlul - că țipă, înjură și tot așa - sunt încântați. Se simt, pe bună dreptate, victorioși. Aș fi vrut s-o iau pe Sheba deoparte și să-i spun, cu tact, unde greșește. Dar n-am îndrăznit. Nu știam cum să abordez subiectul fără să pară că mă bag unde nu-mi fierbe oala. Așa că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plină de vânătăi și șocată și tremura. I se părea imposibil că în urmă că doar zece minute plutise fericită pe Salmon împreună cu soțul ei. Că, până în urmă cu zece minute, cu fiece secundă devenea și mai curajoasă. Și mai victorioasă. Ca și cum ar fi trecut cu bine de testul la care o supusese râul, iar acum putea să aibă încredere în apă. Mai târziu, când Irene i-a cerut detalii, Jina a căpătat o percepție mai clară a timpului. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-ar fi intervenit concurența. Ce părere ai? Te-ai opus deschiderii magazinului meu pentru că te-ai gîndit că dacă traiul ne este asigurat pentru moment, nu poate fi oricum o soluție definitivă... Și tu nu concepeai viața decît ieșind victorios În această competițieiă — Chiar atît de ambițios mă crezi ?... Te doare ceva? Mi-am pierdut o măsea. Și-a deschis broșa de la piept În formă de cutiuță și-a scos din ea trei pastile mici. — Astea-s bune... medicamentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tonalitatea vorbirii, și, într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp, capacitată de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitând de strategia și tactica victorioasă a ocupării timpului de către cei doi, de prezența benefic acaparatoare a acestora, mă leneveam visând la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stând - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii când la ei, când la mine, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bată la ușă, însoțit de încă trei locotenenți de-ai lui Barbă Roșie, printre care un turc pe care-l salutasem la Bougie în cortul corsarului. Iscoditorul era serios ca un cadiu. — Avem un mesaj pentru tine din partea Înălțimii Sale Victorioase al-Qaim bi-amrillah. Era titlul pe care-l primise ca răsplată Barbă Roșie după ce-i tăiase beregata emirului Algerului. Îmi cerea să plec la Constantinopol pentru a duce un mesaj sultanului, vestindu-i întemeierea regatului din Alger, arătându-i supunere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul lăcașelor sfinte, regele victorios Selim șah“. Nur avea ochii injectați. Era atât de afectată de triumful Marelui Turc, încât m-am temut pentru viața copilului pe care-l purta. Cum mai avea doar câteva zile până să nască, am fost nevoit s-o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]