1,302 matches
-
dăduseră drumul la baraj și-i prinsese viitura pe insulița de unde n-au mai putut ieși... De aici ireverențiozitatea lui sau poate ostilitatea de a mai primi pe careva înainte de vreme în acel spațiu metafizic al unui alt fel de viețuire. Florica Patan, DOAR AMINTIREA ! Pitești, 2015. Referință Bibliografică: DOAR AMINTIREA! / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Patan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DOAR AMINTIREA! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369155_a_370484]
-
și bun renume, atunci poate să se împrietenească și să intre în relație cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputația acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere și viețuire rău famate, atunci prietenia față de acestea și relația cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare și mai insultătoare. Aceasta ne învață pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362126_a_363455]
-
O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip tulburat Și-o floare ofilită, O ființă neiubită, O inimă pierdută De nimeni știută, Eternă vecie, Scurtă viețuire. (citiți cum vreți; de jos în sus ori de sus în jos) Beatrice Lohmüller 15 octombrie 2014 http://creatieproprie.wordpress.com/ Picture by Gyuri Lohmuller gyurka.deviantart.com/art/vanitas-348783271 Referință Bibliografică: Gânduri nespuse / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
ce naște din nerăbdarea unora de-a pune mâna pe putere, mai ales la noi, unde o mare parte din locuitorii orașelor sânt amatori de funcțiuni. La noi, din nenorocire, sânt foarte numeroși aceia cari n-au alt mijloc de viețuire decât cariera de impiegați. Zis-a prințul ceva nou printr-aceasta? Desigur nu. Răposatul C. Crețulescu a ținut la 1862 un discurs din cele mai bune ce s-au rostit vreodată în Adunare asupra acestui subiect, economistul Marțian a scris
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vedere această cestiune mai mult decât cunoscută. Alexandri, în Millo director și în Paraponisitul, a luat cestiunea drept obiect de comedie, iar Millo însuși a adunat, într-un tip nemuritor, pe acei "foarte numeroși cari n-au alt mijloc de viețuire decât cariera de impiegați". Din toate lucrurile pe cari le-au votat Adunările ad-hoc, apoi Constituanta, precum Unirea, prinț străin, egalitatea înaintea legilor, abrogarea tuturor privilegiilor, libertatea întrunirilor și a presei etc., nici unul nu pare a fi trecut atât de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de științe. Vin'acum să vedem la noi: în opozițiune cu acele feluri de profesiuni ce avem? Vom vedea că nu avem decât oameni ce nu pot trăi decât din bugetul statului, cari nu pot căpăta nici cele necesarii pentru viețuire, nici o considerațiune oarecare decât prin servicii ale statului. E industrie la noi, însă o industrie de jos, așa încît oamenii ce-o profesează sânt oameni neculți și nu se pot compara cu oamenii de industrie a altor societăți. La noi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și curajoși din provincie, iau calea Occidentului și, scoțînd capul deasupra nivelului mediu, atrag atenția și se realizează, iar, prin număr, se constituie într-o sui generis Uniune a Artiștilor Plastici, fără statut, fără cotizație, dar fericită în benevola ei viețuire. Albumul tipărit de Ionel Jianu, acum aproape zece ani, este o alternativă, nu neapărat ideală, dar demnă, la puzderia celor confecționate în țară și făcînd rabat tocmai la moralitatea creatorului. Sindromul schizofrenic, de care cei plecați s-au desprins, continuă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii și de vestimentație vetustă, trimit la un trecut apropiat, de care ne despărțim cu greu. Un spectacol de văzut și de auzit, pentru minte și inimă. Sorina Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și personaje, aria observată de prozator nelimitându-se la tabloul complex al componentelor socio-profesionale, culturale și etnice ale societății românești din epocă, ci extinzându-se, geograficește, de la Europa Occidentală până la Extremul Orient. Sunt reconstituite plauzibil cele mai diferite sfere de viețuire, de la cele mai modeste, ale plugarilor ori târgoveților de condiție umilă, până la cele ale potentaților cărora le aparține decizia în materie de politică internațională. Alături de personaje ficționale, imaginate de autor conform unei tipologii cuprinzătoare, în romanele ciclului se mișcă și
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
reprezentat de elementele locale, aparte, ceea ce a dus la anumite particularități ale creștinismului nostru. Între comunitatea ortodoxă și cea ariană au existat mai multe afinități în organizarea bisericească, în liturghie și practica religioasă, factori importanți ai progresului religiei creștine aici. Viețuirea în cadrul acelorași așezări a adepților celor trei biserici (comunități) a dus la numeroase celebrări comune, concluzia: în spațiul extra-carpatic nu au existat intoleranțe între credincioșii creștini, premisă importantă a răspândirii rapide a noii credințe. Marea neînțelegere dintre ortodoxie și arianism
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestea așezări din sec. X-XI, asigurând o existență neîntreruptă timp de secole, pe aceleași locuri (teritorii). Deși, uneori, așezările își schimbă vatra de la un loc la altul, în anumite perioade, în ansamblul hotarelor sătești a existat o continuitate neîntreruptă de viețuire. În așezări, alături de autohtoni, descoperirile arheologice atestă și prezența populațiilor nomade sau migratoare. În secolele VII-X, asimilarea de către români a unor grupuri de slavi este dovedită concret nu numai de prezența unor elemente culturale specifice fiecărei populații, în așezări și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de nordul Persiei. Din acest teritoriu de baștină, ei migrează, în secolul I d. H., spre apus. O vreme ei au zăbovit în teritoriile de stepă ce se întindeau între Volga mijlocie și Munții Urali. Mai târziu, după câteva secole de viețuire aici, ei au continuat să înainteze spre apus, instalându-se în estul (marginea) Europei. Prin secolele VII-VIII, ungurii, popor nomad de stepă, își aveau sălașele (așezările) în zona bazinului mijlociu al Volgăi, unde au intrat în contact cu bulgarii și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numai pe militari dar și pe civili. El conchide apoi că nici o urmă de romanitate nu se mai află în Dacia timp de zece secole, nici un scriitor, cronicar sau geograf nu pomenește în acest lung interval de un mileniu despre viețuirea unei populații romanice în nordul Dunării de Jos. El constată că nici un singur nume de oraș sau de sat din antichitate nu s-a păstrat până azi pe teritoriul României (fosta Dacie), în forma sa antică, cu schimbările cerute de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se adăugau așezările din zona depresiunii Făgărașului, situate între Olt și Carpați. Din această prezentare a așezărilor aflate în toate provinciile românești rezultă, ca o concluzie, că pe întreg spațiul vechii Dacii, la Carpați, Dunăre și Mare, a existat o viețuire neîntreruptă, o succesiune continuă de locuire, un potențial demografic permanent pe tot parcursul acestor secole (X-XIII). A existat o conexiune între concentrările teritoriale și organizarea politică comunitățile umane românești erau incluse în complexe teritoriale echivalente cu o structură politică, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prima jumătate a secolului al XI-lea, și după luptele regelui Ladislau I împotriva cumanilor, o bună parte a cabarilor, numiți acum sikuli, a fost mutată în sudul Transilvaniei. Secuii au ocupat aici teritoriul estic al viitoarelor scaune secuiești: Konigsbodon. Viețuirea și deplasările secuilor se pot reconstitui, pe lângă anumite toponime, și prin analiza numirii viitoarelor trei scaune din depresiunea Sf. Gheorghe: Kezdi, Orbai și Sepoi, după cele trei "genera" (neamuri) ale secuilor. Numirile cu caracter topografic ale celor trei "genera" au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
etc.) și cu o poetică naratologic frapantă, modernă, ținând de o estetică prozastică moderat „revoluționară”. Justin este un roman despre putința descoperirii adevărului și despre „utilitatea” acestuia. Mai este, totodată, și o cronică, cu valoare generală, a mizeriei și neputinței viețuirii omenești, dar și a eroismului nespectaculos, ivit din statornică onestitate lăuntrică. Prozatoarea recurge la procedeul identității glisante, incerte, multiple, acreditează o „convergență” a personajelor, acestea apărând ca variațiuni ale unei teme unice: mântuirea personală. C. a preluat mult din arsenalul
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
nu va fi fost un mare pictor. El se aseamănă, sub acest raport, cu protagonistul precedentului roman al scriitoarei, acel Justin care privit de aproape pare un biet om, biruit de dificultățile atingerii adevărului și de cele ale asigurării unei viețuiri decente, dar pentru posteritate devine sfânt și mucenic. Textele dramatice scrise de C. sunt producții notabile, care, fără să impresioneze prin originalitate, se înscriu în peisajul dramaturgiei contemporane. Dezvelirea (scrisă în 1983) se subsumează unui filon productiv al teatrului modern
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
1985, vol. VI: Cap limpede, București, 1989; Alți doi ani pe un bloc de gheață, București, 1974; Ocolul pământului în 100 de știri, București, 1974; Cinci ani cu Belphegor, București, 1975; Povești pentru a-mi îmblânzi iubita, București, 1978; O viețuire cu Stan și Bran, București, 1981; Sonatine, București, 1987; Mătușile din Tel Aviv, București, 1993; O supraviețuire cu Oscar, București, 1997; ÎnSISIFicarea la noi, pe Boteanu, București, 1998; Autodenunțuri și precizări (plus câteva note informative, o addenda și spovedania unui
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin, incoerența sinelui: „Ca fluturii, ce rabdă să-i poarte-n praf omida,/ Să rabd și eu în mine, povară, două vieți?” Pasivitatea, preț al umilinței și ascezei, e detestată în numele puterii și luptei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Cadențe, Silabe, Ritmuri și Noaptea marchează întoarcerea la o poezie a eului, dominată de motivul timpului. În atmosfera crepusculară a senectuții, teme vechi se reiau într-o adiere, atotcuprinzătoare, de tristețe. Sub prăbușirea „timpului întreg” se naște un fior al viețuirii într-un limb al solitudinii totale, între viață și neviață. Poezia de dragoste, acum poezie a regretului și amintirii, e de o mare puritate. Se continuă „dialogul” cu divinitatea, rostirea întrebărilor fără răspuns asupra hotarelor de nedepășit din condiția umană
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de iubire de dreptate și de cuget drept, de făcător de bine și blând, tare trupește și viteaz la război, dar era dat totodată la beție fără măsură și la moleșită desfrânare și atât de împătimit întru aceste încît, în urma viețuirii cu lenevire, o urmare a desfrânării, se lăsase cu totului de orice întreprindere mai mare și pierduse până și stima căpeteniilor sale celor mai bune și a partizanilor celor mai cu credință. În una din zile bunăoară se rătăcise în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mitologiilor dualiste : lumea este creată și se perpetuează datorită conlucrării și confruntării dintre Dumnezeu și Diavol. Foarte multe ecuații din mitologia populară românească (inclusiv legendele cosmogonice) se bazează pe înfrunta- rea dintre două entități mitice antagoniste. Problema apariției și supra- viețuirii dualismului religios în spațiul românesc și în cel sud-est-euro pean (mai ales prin diverse secte medievale neomaniheiste: paulicianism, bogomilism etc.) a fost foarte controversată în rândul savanților încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. Am abordat acest subiect cu un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
slugile toate”) și ale bulgarilor („Scoală, scoală, gospodine”) este cel al deșteptării gazdelor din somn (48, pp. 28-33). în unele zone ale României s-au păstrat obiceiuri care, pro- babil, erau generalizate în vechime, fapt care ar putea justifica supra viețuirea și larga răspândire a motivelor și formulelor inci- piente pe care le-am amintit deja. Astfel, în Țara Loviștei este atestat până în ziua de astăzi obiceiul ca oamenii să aștepte dormind, pe întuneric, colindătorii. „Primul colind care se cântă «la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar și acest rău e rezultatul unui viciu de organizațiune. Trebuie să facem ca existența profesorului ș-a familiei lui să fie asigurată în limitele unui trai modest dar îndestulător, pentru a-i permite să nu caute alte mijloace de viețuire. "Romînul" nu cere abnegațiune de la profesori; căci nu se poate cere de la cetățean în orice profesiune decât îndeplinirea datoriei lui în schimbul unui echivalent moral și material în raport cu munca sa. Foaia oficioasă cere dar sporirea lefilor și reînființarea... răposatei Eforii a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reproducând un pasaj Bhagavad-gita (8.19): “Ziua vine din nou și din nou, iar această mulțime de ființe este activă; și din nou cade noaptea, o Partha, și ființele vii sunt nimicite”. În această premisă, reîncarnarea înseamnă de fapt derularea viețuirii omului pe plane succesive ale Universului, conform calităților sale; acumularea de informație înseamnă trecerea pe un plan superior, respectiv pierderea de informație trecerea pe un plan inferior. Așa privind, moartea înseamnă saltul calitativ ce urmează acumulărilor cantitative din timpul vieții
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]