2,160 matches
-
2011 Toate Articolele Autorului CLIPE DE VIAȚĂ Divină-i cărarea ce duce în pădure, Și este străjuită de rugii vezi de mure. Un pâlc de violete și două, trei brândușe. Cu albe floricele gătiți-s corcodușii. Cuprinși de încântare urcăm vioi cărarea, Un verde crud mijește, senină este zarea. Mă strângi ușor de mijloc,și eu mă prind în joc, Sărutul tău mă arde, tot trupul îmi ia foc. Mă-nvăluie dorința pe care o trăiești, O patimă nebună când spui că
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
să ne plictisim, mai sunt plante ce nu le-am văzut, mai sunt păsărele ce au lipsit din drumul nostru. Ajungem din nou la lacul din mijlocul insulei, călugărul e tot aici, se joacă cu cei doi căței care sunt vioi acum. Schimbă câteva vorbe cu Klaus și ne îndreptăm în direcția opusă unde se ridică o construcție din cărămizi de piatră. Aflu că este o construcție mai veche care a fost renovată. În fața unei uși încadrată de doi pomi (basoreliefuri
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
aranjament Kirby Shaw, interpretate de Corul de cameră; Away in a Manger și Have Yourself a Merry Little Christmas, aranjamente Bradford și interpretate de Corală și Orchestră; Grinch! A Christmas Choral Medley, aranjament Andy Beck, o piesă veselă cu ritm vioi, interpretată de Corul de Cameră; It's the Most Wonderful Time of the Year, compozitor David T. Clydesdale, interpretată de Corul de cameră și Orchestră. A urmat veselul și antrenantul cânt Nutcracker Jingles, aranjament Chuck Bridwell, interpretat de Corală și
JOY OF THE SEASON de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351545_a_352874]
-
Familia lui nea Ilie era compusă din soția sa, un băiat și o fată. Soția lui nea Ilie, Florica era bucătăreasa brigăzii, băiatul era militar angajat cu gradul de plutonier la o unitate din Ploiești, iar fiica o fetișcană foarte vioaie se spunea că lucra strungăriță la uzina 1 Mai din Ploiești unde făcea naveta și rareori stătea la căminul uzinei. Fiind în aceeași curte destul de cuprinzătoare cu grajdul, membrii familiei șefului de echipă se întâlneau cu muncitorii brigăzii. Cocuța cum
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
același timp, rușinea că este străin locului sfințit, că nu știe ce și cum să vorbească și nici să se roage, l-au hotărât să amâne întâlnirea cu preotul. Când a plecat spre mașină, picioarele se mișcau cu mult mai vioi decât atunci când intrase în curtea bisericii. În plină stradă, Fănel s-a oprit și a contemplat impunătorul locaș de cult în toată măreția sa. Se vedeau turlele care-l impresionaseră cândva... Frumos a vorbit omul ăsta! Fără să mă cunoască
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
-n dragoste-ar fi dornic Ai buze pline de amor Care surâd giocondic... Ai păr frumos purtat în plete Curgând pe umerii-ți golași Ce pot așa ușor să-mbete Priviri și gând de-namorați... Tu ai picior de căprioară Vioi și fraged, tineresc Ai umblet suplu de fecioară În mers ce pare îngeresc... Ai tot ce datu-ți-a natura Ai tot ce poate fi frumos Ai vorba dulce, dulce gura, Dar ai un suflet nemilos... Ai inimă ce bate
STATUIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346728_a_348057]
-
-n portofel, Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit ! E roșu câteodat’, de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi... Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță, Dar asta...ce să mai !...rămâne între noi... Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Bătrânul Moș Crăciun, Valeriu cercel / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN, VALERIU CERCEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351025_a_352354]
-
arătări cărora nu le-a trebuit decât foarte puțin pentru a întoarce toată casa pe dos, activitate însoțită de îndemnul mătușii: -Buni-mamă! Buni-mamă! Aveți grijă să nu stricați ceva... -Sunt nepoțeii, ne-a lămurit unchiul. Dragii de ei... -Sunt foarte vioi, am zis gândindu-mă la câte catastrofe s-au abătut pe peste capul oamenilor de-a lungul veacurilor și de care au trecut, chiar dacă acestea au lăsat urme de neșters în unele cazuri, cum ar fi tornada în care tocmai
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
de stări și atitudini sufletești - reacții tipice pentru un contemporan sensibil, fragil și rezistent deopotrivă, prins mai ales în zona comună, de jos, a existenței. Un poem ca Schiță de portret ne oferă un exemplu frapant de modul cumulativ și vioi, aproape baroc, în care autoarea își desfășoară energia verbala, reușind un excelent autoportret (de fapt). Deslușim aici nu numai autenticitatea modelului (să fim atenți la gusturile, alura și contrastele ce îl caracterizează) ci și niște calități ale textului poetic de
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
ca în anii precedenți, i-am dat telefon s-o felicit. Apoi au fost evenimentele din familia fiului meu - nașterea și botezul nepoatei mele -care m-au ținut în București. Dar de vorbit la telefon am mai vorbit. Ochii ei vioi și calzi sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc. Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ÎNTREBARE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din ciclul ÎNTREBĂRILOR, poezii de Al.Florin ȚENE Intrebare Pe sub geană de apus Dorul caută ce-a pus, Joc vioi de anahoret Inventat de un poet. Ne-nsenină, ne-ntristează Vântul ce bate în fofează, A lovit și-n șatră, Câinele în versuri latră. Glas mimat în zi de post Imi irită verbul fără rost, Dreptul să ia o piatră Fără
ÎNTREBARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355784_a_357113]
-
avertizez. Pe naiba! Nu am număr de telefon, nu am adresă...". Comenzile și doleanțele clienților au scos-o, puțin câte puțin, din starea de zăpăceală și neliniște ce pusese stăpânire pe ea. A început să se miște ca de obicei: vioaie și grațioasă, cu zâmbetul profesional pe buze și excesiv de amabilă...
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
Oaidă. În tălmăcire, numele Janice înseamnă “Dumnezeu este îndurător”, iar părinții - Marcel și Ondina Oaidă - nu l-au ales întâmplător pentru fiica lor. Ei au dorit să Îi mulțumească astfel Tatălui Ceresc pentru darul oferit lor - o fetiță frumoasă, drăgălașa, vioaie și sănătoasă, care recent, mai exact pe 23 martie 2010, a împlinit patru luni. Din România în South Carolina și Georgia Marcel Dumitru, de profesie electrical engineer, s-a născut pe 6 iulie 1974 la Câmpia Turzii, în județul Cluj. Pe
UN DAR DE LA DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355809_a_357138]
-
tip SS, ochelari enormi antivânt, geaca neagră de piele cu diferite însemne ciudate cusute pe dansa, pantaloni albaștri și adidași argintii... Parchează magaoaia în fața casei mele, își dă jos cască, ochelarii și... în fața mea apare un chip ciudat... o bătrânica vioaie, cu părul vopsit blond că paiul și cu un centimetru de cărunțeala la rădăcina. Semăna cu actrița Billie Bird din filmul „Citizens on patrol - Police Academy 4”. De sub să scoate sac de rafie de culoare albastră și un fel de
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]
-
este drăgăstos cum era înainte? - Nnnnnu, nu aș putea spune... Parcă lipsește ceva, a răspuns Anca fără a-și ascunde oftatul lung ce părea să o contrazică... Mi se pare că nu mai e așa de doritor, nu mai este vioi și provocator. Parcă se grăbește să termine, fără grija de a mă satisface așa cum mă obișnuise și cum știa că-mi place. Ultimele cuvinte le rostise grăbită, cu durere și cu destulă jenă, deși între ele două nu au fost
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
Rostul Substantivului). Este „botezător” al lucrurilor, ființelor, fenomenelor naturii, stărilor, însușirilor. Întru aceasta el este nemaipomenit de deștept și își are locul în capul mesei la ospăț, în semn de mare onoare. Incursiunea în poveste este foarte amuzantă: cu pas vioi, ștrengărește, ca într-un joc trecem prin Felul substantivelor, prin Numărul și Genul lor, cu exemple edificatoare, ușor de reținut și amuzante. Jocul de-a substantivele este și mai amuzant fiindcă acesta e văzut ca un organism cu toate părțile
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O NOTĂ DE EGOISM Iradiind speranțe doar visate, Jocuri de stele ce dansează ușor Aducând lumină în al inimii pridvor, Un mare nesecat de viață izvor, Fără gânduri de moarte. Lasă-mi gândul să alerge vioi Spre constelații, sisteme vecine, În univers nimeni nu fie ca mine S-adun meteoriți și pulberi fine. Podoabe pentru voi! Coborând din înălțimile astrale, Din Lebăda și până la Steaua Polară, Îmi voi găsi o situație mai clară Căutând în adâncuri calea
O NOTĂ DE EGOISM de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356946_a_358275]
-
erau încă odată mai înalți decât noi. Parcă presimțea curca ceva. Se oprea, ridica un picior, și asculta. Stătea câteva minute de ni se păreau cât o zi de post, și asculta. Apoi iarăși: cau, cau, cau! Pornind cu pași vioi spre mărăcinii din dadeșu. A intrat într-un mărăcine. Noi, cu mâinile strașină să nu ne intre soarele în ochi, am așteptat un sfert de ceas, care ni s-a părut cât un”car de vreme “, Când a ieșit, am
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
-l va primi imediat. În mai puțin de o oră și jumătate, trei mașini se opreau în preajma casei în care se găsea Iuliana. Au coborât aproape din mers „mascații”, după cum le spune populația, care au intrat, în tăcere și extrem de vioi, o parte în curțile vecine și o altă parte peste poarta încuiată la care lătrau deja cu furie cei doi dulăi ce au fost puși de îndată pe fugă. Un lucrător mascat a ridicat prelata de pe mașină și a citit
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
tu nu ai vrea? - Află că am vrut cândva. Mă îndrăgostisem de tine... De fapt... și acum mai sunt, dar așa ca între prieteni, înțelegi, nu? Fănel simțea cum ochii jucăuși ai femeii îl sfredelesc până-n adâncuri și scânteierea lor vioaie înoată într-un amestec de dorință și umor. Nu știa ce să creadă și, mai ales, cum să reacționeze la o așa provocare neașteptată din partea prietenei soției sale. O mie de secvențe din conduita lor pe timpul întâlnirilor de familie, de
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
eu în locul tău ... Să-i fi spus ... Acest mod colocvial de discuție la gard cu Dumnezeu , la un pahar de vorbă , la taifas, e frecvent în poeziile lui Sorescu, în toate volumele sale, nu numai în La Lilieci , dovadă spiritul vioi, speculativ, îndrăzneț al țăranului român care nu se pierde cu firea, ci, imediat, capătă curaj și-și spune necazul. Iisus apare totdeauna la timp pentru a aplana situațiile conflictuale, pentru a salva copiii de rău, de pildă, întâmplarea cu gușterul
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
ești condamnat să fii tu însuți dumnezeu. Și atunci vrei să fii un idol pentru ceilalți, să fii tu însuți un om admirat, un model, un exemplu pentru alții. La facultate erau colegi mai inteligenți decât mine, alții erau mai vioi la minte. Cu toate acestea, nu ei au luat acel prim loc, acea cunună care se poate veșteji, ci eu. La fel și la șah. Când eu am ieșit campion al țării la juniori, erau câțiva care puteau să ajungă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356599_a_357928]
-
bărbat de vreo șaizeci de ani, serios și priceput, care le trata pe femeile pe care le consulta ca pe niște fetițe de grădiniță ce nu au fost cuminți și au făcut prostioare, vocea lui era blîndă, asistentele se mișcau vioaie pe lîngă el, uneori Adelina îl vizita pentru că pur și simplu i se făcea dor de el, avea puterea s-o consoleze, să-i redea încrederea în ea însăși dar, din păcate, cînd avea ea sufletul înnourat, la ușa lui
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu înțeleg Nu înțeleg de ce îmbătrânesc cocorii, Copacii, câinii, uneori îmbătrânesc și eu, De ce cad stelele, de ce zac în biblioteci Clasicii, de ce mă uită iubita, chiar și ura Îmbătrânește, numai muștele zboară vioaie, Ce ar fi să ne transmutăm în muște? Plictisit, cineva dă din mână, Dar se vede că pielea mâinii este îmbătrânită, Venele sunt albastre, umflate, Numai când scriu, sub degetele mele Râd ghiocei. Nu e ușor să mori de moarte
NU ÎNŢELEG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356775_a_358104]