1,358 matches
-
luat o pastilă când am intrat. Întotdeauna o pățesc rău pe aici - probabil că din cauza ierbii și a florilor din curtea bisericii. Prin Brixton astea-s rarități. — Păi cred că cineva tocmai i-a strecurat câteva din pastilele tale lui Violet. Nu ziceai mai devreme că-și dau o stare de somnolență? Sophie se uită lung la mine, nevenindu-i să creadă. — Dar de ce să facă cineva așa ceva? Ridicai din umeri. De ce i-ar lăsa cineva un mesaj pe robot, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
verificat cu Sophie cafeaua lui Violet și am găsit pe fundul cănii ditamai stratul de zaț. Alea erau antihistaminicele, asta dacă nu a luat chiar ea ceva. Cum naiba te-ai gândit la ele? zise Hugo curios. Lăsai cana jos. — Violet părea atât de surprinsă de ce i se întâmplă, spusei eu. Nu se prefăcea. Și, la urma urmelor, de ce să ia cine știe ce sau chiar un medicament prescris de doctor cu un minut înainte de începerea repetițiilor? După care mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreunul dintre ei vorbește cu MM și ceilalți înnebunesc de gelozie, încercând să audă despre ce se vorbește. Pe deasupra, se mai cred și buricul pământului. Într-adevăr, zise Hugo. Se putea foarte bine s-o strângă cineva de gât pe Violet chiar acolo, în fața lor, și nimeni n-ar fi băgat măcar de seamă cât timp toată lumea se gândea cum vor arăta costumele. Deci, cine crezi că e vinovatul? — Habar n-am, recunoscui eu. Fiind vorba de Violet, ai tendința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de gât pe Violet chiar acolo, în fața lor, și nimeni n-ar fi băgat măcar de seamă cât timp toată lumea se gândea cum vor arăta costumele. Deci, cine crezi că e vinovatul? — Habar n-am, recunoscui eu. Fiind vorba de Violet, ai tendința să te gândești la femei care sunt geloase. N-ai vedea-o decât agățată de gâtul unui bărbat. Fie o urăsc toate femeile, fie, cum e cazul lui Sophie, le cam pică cu tronc. Ar fi Tabitha, Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stofă de regizor. Poate de aia îi dă Philip atâtea responsabilități - știe că Ben n-o să rivalizeze niciodată cu el, nici dacă are cine știe ce acces de creativitate. Păi, aflăm noi imediat dacă e vorba de Hazel, nu? Dacă farsele la adresa lui Violet continuă la repetițiile pentru Casa păpușilor, atunci lucrurile se clarifică. Crezi c-ar trebui s-o avertizăm pe Violet? M-am răsucit în pat. — Adică să-i spunem că cineva e pus pe prostii? — Eu, unul, n-aș face-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el, nici dacă are cine știe ce acces de creativitate. Păi, aflăm noi imediat dacă e vorba de Hazel, nu? Dacă farsele la adresa lui Violet continuă la repetițiile pentru Casa păpușilor, atunci lucrurile se clarifică. Crezi c-ar trebui s-o avertizăm pe Violet? M-am răsucit în pat. — Adică să-i spunem că cineva e pus pe prostii? — Eu, unul, n-aș face-o. O știu pe Vi de ani de zile și te asigur asta n-ar face-o decât să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tăia în carne vie. Atunci să se ducă naibii cineva s-o caute! se auzea ea, spunând cu mânie. Am căutat-o deja peste tot în culise, sări Matthew. — Nu mă interesează unde ați căutat-o - toată lumea să meargă după Violet! Acum! Practic, ultimul cuvânt era un strigăt. Urmat de zgomotul artificial amplificat a nenumărate tropăieli grăbite pe scenă, în căutarea rătăcitoarei Violet. Îl privii pe Hugo, care se uita lung la mașina de cafea. —Nu-i a bună, observă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deja peste tot în culise, sări Matthew. — Nu mă interesează unde ați căutat-o - toată lumea să meargă după Violet! Acum! Practic, ultimul cuvânt era un strigăt. Urmat de zgomotul artificial amplificat a nenumărate tropăieli grăbite pe scenă, în căutarea rătăcitoarei Violet. Îl privii pe Hugo, care se uita lung la mașina de cafea. —Nu-i a bună, observă el, aproape șoptit. —Pace ție, maestru al eufemismelor, zisei eu cu sarcasm. —Hm. Făcu stânga împrejur, iar privirea lui gri, pierdută undeva departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din gura ei cea perfect conturată ar fi părut un pic prea exagerate în ochii unor profesioniști. Primul impuls al lui Hugo, care mă cam călca pe nervi, fu acela de a se repezi s-o ia în brațe pe Violet cea paralizată. În schimb, eu îmi îndreptai privirea către locatarul biroului, ghemuit pe scaunul de la birou într-o poziție care nu putea să însemne decât un singur lucru, mai ales atunci când am zărit mini seringa de pe masa din fața lui. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și mai mult cu un Dracula, din cauza expresiei sale posomorâte, nu prea-mi venea a crede că Philip Cantley murise doar așa, pur și simplu. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" — Ar trebui să chemăm poliția, zisei eu pe un ton ferm. Violet se agățase de gâtul lui Hugo și gemea ușor, lucru care începea să mă enerveze peste măsură. Hai să plecăm. Eu o duc pe Violet în biroul lui Margery și tu du-te în biroul de lângă și sună poliția. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" — Ar trebui să chemăm poliția, zisei eu pe un ton ferm. Violet se agățase de gâtul lui Hugo și gemea ușor, lucru care începea să mă enerveze peste măsură. Hai să plecăm. Eu o duc pe Violet în biroul lui Margery și tu du-te în biroul de lângă și sună poliția. Nu lăsa pe nimeni să intre până nu vine poliția. Hugo se uită cam neîncrezător la grămada de zulufi ai lui Violet, care-și lipise fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Eu o duc pe Violet în biroul lui Margery și tu du-te în biroul de lângă și sună poliția. Nu lăsa pe nimeni să intre până nu vine poliția. Hugo se uită cam neîncrezător la grămada de zulufi ai lui Violet, care-și lipise fruntea de încheietura brațului său. — Crezi că - adică, n-ar trebui să...? — Trebuie o mână de femeie, zisei eu cu hotărâre, luând-o pe Violet pe după mijloc și smulgând-o din brațele lui Hugo. N-ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poliția. Hugo se uită cam neîncrezător la grămada de zulufi ai lui Violet, care-și lipise fruntea de încheietura brațului său. — Crezi că - adică, n-ar trebui să...? — Trebuie o mână de femeie, zisei eu cu hotărâre, luând-o pe Violet pe după mijloc și smulgând-o din brațele lui Hugo. N-ai putea să înțelegi. Sigur, zise Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mijloc și smulgând-o din brațele lui Hugo. N-ai putea să înțelegi. Sigur, zise Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în brațele lui Hugo asemenea soției rătăcite care se întoarce la soțul cel răbdător, la capătul unei super producții în trei părți, principalul motiv pentru care pusesem capăt îmbrățișării lor fusese acela de a-i elibera mâinile lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vorba de actrițe tinere și atrăgătoare care îi sar de gât. Îi dădeam voie să le facă stimabililor polițiști și polițiste un tur al anexelor biroului lui Philip Cantley, exponatul zilei fiind un director artistic mort. Am scos-o pe Violet pe hol și am luat-o spre biroul lui Margery, am plasat-o pe canapea și am urlat la Lurch, de pe scări. Capul și umerii lui Lurch apărură la capătul de jos al scărilor. —Ești bine, Sam? Care e treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe canapea și am urlat la Lurch, de pe scări. Capul și umerii lui Lurch apărură la capătul de jos al scărilor. —Ești bine, Sam? Care e treaba? —Du-te după MM și spune-i că Philip Cantley e mort, iar Violet e în stare de șoc pentru că ea l-a lăsat, bine? Hugo sună la poliție și toată lumea ar trebui să stea calmă. A, și poți s-o trimiți aici pe Sophie? Era o sarcină grea pentru umerii unui adolescent. Lurch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Purta blugi cu talie joasă, o bluză minusculă și, da, una din acele perechi îngrozitoare de teniși. Am oftat. Începu să vorbească cu o răbufnire de sticlă de apă minerală agitată. —Sam? Lurch mi-a zis că ești aici cu Violet. Unde e Margery? Se uită de jur împrejur de parcă s-ar fi așteptat ca Margery să apară de sub masă. — Ce i s-a întâmplat lui Philip? Spuneau că a murit. Nu pot să cred. Dar după aia m-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Philip, nu lasă pe nimeni să intre. —Bravo. Unde e Margery? zise Sophie din nou, cu și mai mare insistență. Ridicai din sprâncene. Probabil că a aplecat de mult acasă. E aproape opt. Uite, voiam să vii aici pentru că Violet e într-o stare jalnică și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jalnică și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet. Violet nu mă prea convingea cu starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet. Violet nu mă prea convingea cu starea ei semi-catatonică; din câte știam eu, oamenii care fac caz de cele mai mici lucruri sunt, cel mai adesea, cei mai tari și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet. Violet nu mă prea convingea cu starea ei semi-catatonică; din câte știam eu, oamenii care fac caz de cele mai mici lucruri sunt, cel mai adesea, cei mai tari și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă prea convingea cu starea ei semi-catatonică; din câte știam eu, oamenii care fac caz de cele mai mici lucruri sunt, cel mai adesea, cei mai tari și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din reacția lui Violet trebuia pus pe seama șocului și cât era disimulare, ca să câștige timp. Oricum, tot ce zicea Violet era literă de lege pentru Sophie. Îi luase mânuța lui Violet într-a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cele mai mici lucruri sunt, cel mai adesea, cei mai tari și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din reacția lui Violet trebuia pus pe seama șocului și cât era disimulare, ca să câștige timp. Oricum, tot ce zicea Violet era literă de lege pentru Sophie. Îi luase mânuța lui Violet într-a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie, un zuluf la o parte de pe frunte. — Ce s-a întâmplat, zise Sophie, liniștind-o. Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din reacția lui Violet trebuia pus pe seama șocului și cât era disimulare, ca să câștige timp. Oricum, tot ce zicea Violet era literă de lege pentru Sophie. Îi luase mânuța lui Violet într-a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie, un zuluf la o parte de pe frunte. — Ce s-a întâmplat, zise Sophie, liniștind-o. Philip, nu-i așa? Tu l-ai găsit așa? Cred că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-o. Philip, nu-i așa? Tu l-ai găsit așa? Cred că a fost îngrozitor. Am observat că orice urmă de interes pe care Sophie ar fi avut-o față de Philip Cantley era surclasată de grijile ei mai presante față de Violet. Era de înțeles. Philip Cantley nu fusese o figură prea agreabilă. Și Violet, în ciuda talentului său extraordinar de a-și scoate colegii din toți pepenii, avea un șarm la fel de pătrunzător și de puternic ca un parfum din anii optzeci. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]