777 matches
-
amar al Înfrângerii, În timp ce demența Îi flutura pălăria țanțoșă, dându-i palme nebune. Pe când Încă mai stătea lângă casa străinei - din colțul pe care Îl fac străzile Juncal și Esmeralda, ca să nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Paquin și În liniile echivoce ale lui Schiaparelli. Mii de scuze, dragă confrère: poetul a luat-o Înaintea istoricului. Pentru a schița portretul acestei Madame Hsin, am recurs la pastel; pentru efigia lui Tai An, voi face apel la virila acvaforte. Nici o prejudecată, oricât de adânc Înrădăcinată ar fi, nu-mi va schimonosi imaginea. Mă voi mărgini la probele fotografice ale jurnalelor de la orice oră. Cât despre rest, copacul nu se vede din pricina pădurii: șoptim „un chinez“ și ne urmăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dans de derviș rotitor (întrucât fraza muzicală cu pricina are efect de drog). Este vorba de ceea ce eu numesc o sonoritate de diamant, de data aceasta foarte șlefuit. Smoke on the Water are și un alt atu: conține un sound viril în sensul cel mai bun cu putință. Nu este un rock macho, ci unul masculin-impetuos. Partitura chitării bas este foarte simplă, dar atât de bine gândită în simplitatea ei genială, încât nu are cum să nu te marcheze și impregneze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi-a zis să mai trec pe la ei când mai ajung la Mardin.) Ieșisem de la Ali, așadar. Mă plim bam fără griji pe coa ma dealului, printre ca sele galben-ocru deschis. Gândurile îmi zburau nu mai 206 știu unde, pri virile îmi alunecau pes te pei sa jul liniștitor care se zărește de pe culmile Mardi nului la ceas de seară, și aproape că nu i-am observat. Erau doi, un el și o ea, destul de tineri; veneau din față și sporovăiau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam dorințe. A doua zi mi-am astupat urechile. Căști cu muzică și palmele deasupra, să nu ajun gă la mine nimic. N-a mers. Ghiceam în pri virile trecă to ri lor ce-și dorește fiecare. Am ajuns cu mare întârziere la birou. Până seara oferisem două prânzuri, vreo șapte prăjituri, sfaturi, dusesem cinci oa meni la spital și do na sem un costum. Mi se părea că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Jim? Jim schimbă saluturi cu americanii: Cohen, un maestru la jocul cu mingea și fanatic al șahului; Tiptree, mașinistul solid, blînd, care era regele cărților cu benzi desenate; Hinton, alt steward de cabine și filozof; Dainty, telegrafist și cel mai viril bărbat din Lunghua - bărbați amabili care Își jucau rolurile În beneficiul lui Jim și se veseleau tot timpul. CÎnd Îl vedeau, majoritatea Îl plăceau pe Jim, iar acesta, În schimb, din respect pentru America, le făcea nesfîrșite servicii. Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cum este Ongah. Eu nu mă mai satur să-l ascult vorbind ore întregi. Este foarte serios și nu vine cu pseudocunoștințe cum făceai tu întotdeauna. Ceea ce spune Ongah e plin de semnificație. Ongah este o persoană reală și vitală. Virilă și agresivă. Sfâșie realitatea și rupe vălurile care o ascund. — Maică Doamne, se văicări Ignatius. Amărâta asta a fost violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din colț, pe omul acela, pe jumătate așezat, pe jumătate tolănit pe un morman de perne. Chipul, ca și la cafenea, parcă-i era tăiat din ceară galbenă - nu albul stins, păstos, al unui mort, ci un fel de paloare virilă, pe care nu-ți venea s-o numești nesănătoasă, săi părea culoarea unui om vînjos, care a lucrat În mină sau a muncit În schimbul de noapte, Într-un mediu umed. Amory l-a examinat cu scrupulozitate, așa Încât mai târziu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
p. 118). Acești călăreți războinici, păstori și vânători, au adus de aseme- nea cu ei confreriile masculine (gen Männerbünde), inițierile militare și cultul eroului războinic. În noul context cultural și cultual, principalul model mitic a devenit cel al zeului/eroului viril care înfruntă și răpune cu arme tranșante fiara/monstrul/balaurul. Acesta devine scenariul invariant al majorității „miturilor de înte- meiere” : de la miturile de întemeiere a Cosmosului (mituri cosmo- gonice) până la cele de întemeiere a unui microcosmos (un nou sat, oraș
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alta de soție isterică, cicălitoare, ca soacră scorpie (Grünberg, 2005, p. 103). Stereotipurile de gen sunt replici funcționale social care reiau dualitatea masculinității și feminității clasice. Astfel, El este independent, activ, puternic, tăcut, erou, agresor, dominant/autoritar, cunoscător/informat/profesionist, viril, îmbrăcat, orientat spre carieră și spațiul public, preocupat de „a face”, serios/sobru, capabil de decizii, orientat spre esențial, iar Ea este dependentă, pasivă, slabă, gălăgioasă, admiratoare, victimă, dominantă, primește sfaturi/cere informații, senzuală, dezbrăcată, orientată spre spațiul privat (domiciliu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
obligat să poarte cu mine un dialog și să-mi aducă argumente sau citate în apărarea celor doi care, după părerea mea, sunt o primejdie, mai ales pentru tineri... Mi-a plăcut poezia lui pentru un soi de stănescianism mai viril, mai articulat. După un nefericit concurs literar care a avut loc la Târgoviște, în toamna trecută, când un pedofil nenorocit, Gh. Izbășescu, care se crede și poet, a făcut tot posibilul pentru ca Bobiță (Constantin-Virgil Bănescu n.n.) să nu ia premiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
despre Quakeri am citit-o râzând în hohote), iar Candide e primul teritoriu modern al candorii cucerit de literatura noastră europeană, înaintea prințului Mîșkin. G. Călinescu spunea că spiritul voltairian ar fi cam senil. Taci, că spiritul călinescian e foarte viril în Cartea nunții, platitudine artificială, sau în Bietul Ioanide, unde estetismul ucide totul, în ciuda faptului că eroul doarme pe frig cu geamurile deschise și cucerește la cincizeci și la șaizeci de ani tinerele fete din anturajul său: aceste cuceriri sânt
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și picioarele În ciorapi lungi unul peste altul (Își scotea pantofii din clipa În care se așeza). Dar după ce ea Îi dădea Înainte o vreme, el spunea „Gata, gata cu schmaltz-ul ăsta de Weimar. Las-o moartă, Margotte!“. Acea Întrerupere virilă, puternică nu avea să mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În el. Fața mare, rumenă era În principal nearătoasă, chelia lui, figura lui ștearsă, vârful mare al nasului; Gruner aparținea ramurii șterse a familiei. Era, cu toate astea, o față virilă și, când erau date la o parte obiecțiile superficiale, o față cumsecade. Sammler știa defectele acestui om. Le vedea ca pe praf și prundiș, moloz pe-un mozaic ce putea fi măturat. Dedesubt, o expresie de soi, nobilă. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de forma plată a corpului. Avea fesele mult prea ridicate. Ca ale mele, de altfel. Sammler, În interiorul surd al Rolls-ului, vedea asemănarea. Felsher și Kitto Îl făceau pe Elya să arate mult prea spilcuit. Pantalonii erau mult prea strâmți. Proeminența virilă care ieșea În evidență când stătea jos era necuviincioasă. Folosea cravate și batiste asortate de la Countess Mara și pantofi ascuțiți, ultrașic, ce aminteau mai puțin de medicină și mai mult de Las Vegas și de viața de petreceri, cu curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
motocicletă, se strecurau printre mașini roșii și albe pe străzi roșii și albe. La fiecare pas, orașul roșu și alb era contemplat cu mândrie de chipul veșnic tânăr al președintelui, admirabil conservat În momentul Independenței din 1945, plin de forță virilă și totodată binevoitor. Cel puțin se mai schimbă cenușiul, Își spuse Margaret. Dar pentru ea Începea să fie plictisitor. Văzuse treisprezece sărbătoriri ale Zilei Independenței, una mai măreață și mai somptuoasă decât alta, fiecare Însemnată de un impozant „dar“ făcut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și aridă. Un soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și totodată și prin incandescență și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de tip Îndemînatic se Întindea din cartierul Ribera și pînă În piața Ninot. O altă reputație Îl pîndea, de astă dată de o natură mai puțin onorabilă și legată de predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
despicată - puțin cam mare, dar asta Îi dădea un aer voluntar. Albastrul privirii, cald - nimic de albastru fiord, rece, cum aveau unii nordici -, răspîndea lumină, numai că, În poză, ochii fiecărui bărbat erau acoperiți cu o bandă neagră. Un chip viril, prietenos, păr bogat, o coamă. Înalt, puternic, Îmbrăcat În costum de motociclist, cu casca Într o mînă, pregătit să Încalece pe Triumph-ul argintiu - cum arăta În una din fotografiile de prezentare -, Thomas putea să fie și alesul unui regizor de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de capcana unui prezervativ sau de canibalismul unui sex oral? Numai familii cu stare și Încă tinere Își permiteau să corecteze o eventuală neputință a unor soți de a procrea; unii dintre aceștia erau nemaipomenit de potenți, dar nu și virili - un oreion, de pildă, avut În copilărie le afectase pentru totdeauna sămînța; fiii și fiicele lui Thomas - era de presupus - aveau, acolo unde se aflau, Îndestulare. Și iubire. Din partea mamelor. Tații nu erau tați. Oricare dintre ei gîndea, uneori, că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]