797 matches
-
mine o formă de violență Ă un mod de a-mi scoate în evidență cruzimea netradusă în fapt” (I, 342). Dar Cioran e deopotrivă furios că nu poate să scrie și că riscă să rămână, în fond, el însuși o virtualitate, asemenea rataților, pe care-i admiră, dar printre care, totuși, n-ar vrea să se găsească. „Tragedia mea, o spune la un moment dat, este de a fi fost un ambițios. Discern când și când urmele aspirațiilor și nesăbuințelor mele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aerul, pământul): Focu-i împărat și apa împărăteasă(...). Sunt așa împărați că soarele e împăratul focului și luna e împărăteasa apei!" 195 Ca ființă a lumii, apa reface legăturile cu originarul, transgresând limitele profane ale materialității: "Apa simbolizează suma universală a virtualităților; ele sunt fons et origo, rezervorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196 Cele trei "praguri" existențiale nașterea, nunta, înmormântarea construiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
418 III. FOCUL Pe plan macrocosmic, focul apare ca element al extincției, dar și al purificării care pecetluiește destinul creației, înlesnind apariția unei noi lumi, primenită de forța primordială a flăcării. Pe plan microcosmic, focul are rolul de a transforma virtualitățile materiei în stare manifestă care să pună în mișcare potențialitățile gnoseologice ale umanului. Caracteristica principală a focului, de punere în act a puterilor latente ale elementelor arhetipale, face posibilă interferența permanentă, dintre universaliile ontologice. Astfel, într-o colindă bucovineană, apa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
definit epistema ca "viziune asupra lumii", "o structură mentală", "un ansamblu de relații care fac posibilă legătura dintre practici discursive diferite, dintr-un anumit timp istoric". Ca structură deschisă, spațiul poetic se dezvăluie inferențial, mărcile semantice definind înlănțuirea internă a virtualităților de expresie. Manifestarea discursivă are rolul de a pune în act matricea semantică a textului, descătușând instanțele poetice de statismul semnificațiilor. Dinamica instanțelor poetice construiește interdependența textualitate/metatextualitate, generând spațiul discursiv ca manifestare continuă și sincronică a țesăturii semantice. În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu lemne-uscate, / Să se știe peste sate / Că eu mult te-am mai cătat / Și de urmă nu ț-am dat."229 Norocul-antropomorf este supus unui ritual al purificării, prin "cânt" și "muncă", paliative care anulează discrepanța dintre certitudine și virtualitate. Imperativul reflexiv și imprecativ transfigurează procesualitatea semantică în plan simbolic: "Frunză verde busuioc, / Ardă-te focu, noroc, / Că n-ai crescut pe-a meu loc. / Nu știu ce nu ț-o priit, / Că de la mine-ai fugit, / M-ai lăsat nenorocit; / Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu ea. Lume film, lume postsincron, lume amagitoare și schematică. Spectacolul, filmare a ceva tragic și artificialitatea scenei la nivel cu publicul sunt cele două realitați la care se delimitează povestirea, orice poate fi acuzat de artificial se regăsește în virtualitatea artei. Tudor Istodor Răzvan, Maia Morgenstern Mama și Răzvan Vasilescu Unchiul Dacă filmul ar fi avut un narator, dacă Răzvan, eroul principal (interpretat de Tudor Istodor) ar fi fost și un narator la persoana 1, atunci firescul s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este ceva în plus pentru cel care vede enormul și monstruosul de dincolo de șarmul lui aici și acum, un colorit delicat imposibil de descifrat tehnicist, cum mărturiseste în film alt traumatizat al vietii, cel care acceptă este o călătorie în virtualitatea artei și morții în care, adunând suferința și visând frumosul, artistul este dat afară din cetate, nu fiincă tulbură ci fiindcă este altfel, este fantomaticul ce deschide conflicte în fiecare dintre noi, este acela care spune că viața nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din organizațiile aderente Biroului de la Londra pleacă pe frontul din Spania, formînd astfel o solidaritate combătută cu violență de către mișcarea comunistă internațională, dornică în ultimele luni ale anului 1936, apoi între 1937-1938, să suprime bineînțeles și fizic orice opoziție sau virtualitate opozițională, revoluționară față de stînga sa. Asasinarea lui Andrès Nin, a austriacului Kurt Landau care aderase la POUM, a anarhistului italian C. Berneri, a troțkistului german Rudolf Klement, precum și a multor altora, reprezintă una din compozantele, mult timp ascunsă, a politicii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și cunoaște!"), verbe la prezentul etern. "Oul dogmatic" se înscrie în ciclul inițiatic, consacrat misterului nunții cosmice. Ieșirea din sine a spiritului creator (nunta împlinită) înseamnă moarte. Oul cu plod" poate semnifica Duhul Sfânt care plutește deasupra apelor cosmice, reprezentând virtualitatea Creației. Dogma închisă în "nevinovatul ou" este "dogma" creației barbiene. Prin nunta închisă în "trei talazuri", trebuie să înțelegem "sfârșit de drum", locul unde Sinele Marii Ființe Cosmice fuzionează cu sine. Ruperea din sine a Spiritului creator dă naștere formelor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de a merge pe acest drum. Învingător definitiv al vieții și morții (sufletului), al vanităților umane, al tenebrelor și al spaimei, el ne face să presimțim faptul că victoria, ca și slăbiciunea inițială reprezentată de mitul lui Adam, constituie o virtualitate supraconștientă imanentă vieții. Ajungînd la analizarea simbolului "Dumnezeului unic", sensul și obiectivul analizei simbolului divinității depășește de departe polemica absolut necesară cu credințele instituite. Obiectivul este dovedirea puterii limbajului simbolic și a existenței preștiinței psihologice a acestuia. În vederea atingerii acestui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi, între ceea ce suntem (aici și acum) și ceea ce ar trebui să fim (dar nu suntem decît în virtualitate). Actul și putința se contopesc; diferențele dintre ele se estompează (...) iar forma socială în care se manifestă acest eu emotivist este societatea managerială (liberală), dominată de individualism birocratic"35. Suntem încă printre ruinele Babelului... Dar omul rămîne "natura perfectă" (Hermes
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de l'identité en Afrique et ailleurs, Payot, Paris, 1989. 46 Jeremy Bentham, An Introduction to the Principles of Morals and Legislation, Methuen, London. New York, p. 12. 47 Castoriadis, face trimitere și la grecescul psyche, sufletul, conștientul colectiv, matrice de virtualități. 48 Vezi Ludwig von Mises. Human Action. A Treatise on Economics, London, William Hodge, New Haven, Yale University Press, 1949. 49 Vezi publicațiile școlii: Review of Austrian Economics și Austrian Economic Newsletter. 50 Vezi J.G.March, J.P. Olsen, Ambiguity and
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nivelul mithemului „ta legomena” adică la nivelul celor ce pot fi rostite: chemarea ei Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. fierbinte, rugile către Luceafăr, invocațiile repetate. La nivelul lui „ta dromena”adică al palierului „celor făptuite”eroina noastră rămîne În pură virtualitate. Cum am mai arătat „coniunctio” nu se realizează, schema dinamică ascensională de care pomenea Gilbert Durând În cartea sa „Structurile antropologice ale imaginarului” nu poate funcționa cum nici probantă nu a fost acțiunea diairetică, de divizare a perechii Cătălină/paj
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
-și dreptul, acesta trebuia să respecte o tradiție în consultarea stărilor, obligație pe care nu o regăsim explicit legiferată, dar a cărei putere de constrângere este recunoscută 579. Astfel se explică echilibrul de forțe, tradiția și obligația reprezentând expresia acestuia. Virtualitățile de opoziție a stărilor în cadrul organizat al Adunărilor reprezentative, se manifestă în Țările Române la nivelul îngăduit de dominația otomană, Poarta tolerând chiar și convocarea adunărilor paralegale, atunci când aceasta îi profita. În perioada secolelor XV-XVI creșterea autorității centrale a avut
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că alterii pentru care optează, în această tentativă de alienare conștientă de un sine obsesiv, proces paradoxal însă transformat în exact opusul său introspecție, clarificare și validare de sine sunt în general purtătorii unui mesaj existențial binecunoscut, așadar provocator ca virtualitate re-interpretativă: Fedra, Hipolit, Iona. În spatele tratărilor poematice ale Carmeliei Leonte se ascunde un cod existențial în care primează discreția, ca o formă de camuflare a vulnerabilității: poeta cu reale înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Plasarea în prim-planul analizei a unui personaj central al literaturii franceze din secolul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prin medierea altuia. "Iată un dispozitiv triunghiular minimal ce determină un triplu raport de reciprocități; între aceste trei unități și înăuntrul fiecăreia dintre ele există mai multe combinații posibile, care îi asigură mitului mobilitatea, elasticitatea și, prin urmare, rezervă de virtualități, adică de metamorfoze" [1999, p.8]. 65 "Décidément l'air de Paris ne ressemble à aucun air. Îl a un je ne sais quoi de montant, d'excitant, de grisant, qui vous donne une drôle d'envie de gambader et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lontano-îndepărtat, antico-antic, notte-noapte, notturno-nocturn, profondo-adânc, posteri-urmași, posterità-posteritate, futuro-viitor, passato-trecut, eterno-veșnic, lungo-lung etc. Enumerarea, ce ar putea fi completată printr-o analiza atentă a lexicului versurilor, nu reprezintă numai o oglindă a gustului personal, ci un adevărat glosar de vocabule cu virtualități poetice. Iată de ce Luciano Anceschi îl numește pe romantic maestrul noutății cuvântului poetic, el nefiind singurul exeget care a abordat încărcătură sugestiva a cuvântului acestuia că inspirație pentru noua poezie.174 Ermeticii mai identificau în Leopardi o altă consonanta ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
linii de gândire și de sensibilitate. Re parcurgând în sens invers aceste linii, se deschide o cale către înțelegerea esenței aflate la punctul originar de unde pornesc. Esența eminesciană poate fi aproximată plecând de la marile spirite în care s-au desfășurat virtualitățile sale (Al-George: 1981, 270). Însă pentru prezentul studiu, cartea eminesciană interesează nu atât in ipostaza de hipotext 2, cât mai ales ca hipertext. "Înrudirea lui Eminescu cu alți mari poeți romantici nu poate fi explicată prin "influențe", ci prin experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care toate se reîntorc, prin regresiune sau prin cataclism. Ele au fost la început, ele revin la încheierea oricărui ciclu istoric sau cosmic; ele vor exista neîncetat deși niciodată singure, pentru că apele sunt întodeauna germinative, cuprinzând în unitatea lor non-fragmentară virtualitățile tuturor formelor. În cosmogonie, în mit, în ritual, în iconografie, apele îndeplinesc aceeași funcție, oricare ar fi structura ansamblurilor culturale în care s-ar găsi: ele preced orice formă și suportă orice creație"111. Având funcții germinative și purificatoare, apa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuvinte, existența este mai puternică decât inexistența, decât golul și nimicul. Sensurile negative apar după cele pozitive. La fel, virtualul are ca bază realul, nu invers. S-a văzut aceasta după conceperea și fabricarea computerului. În și pe el apar virtualitățile, nu invers. Virtual, logica matematică booleană (binară) împreună cu alte teorii conțineau mașina logică de calcul. Adică o mașină logică "numerică", de genul tablei înmulțirii, a celor patru operații aritmetice în baza zece. Ceva asemănător, dar cu realități mai complexe, se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
produse, influență, prestigiu și puteri strategice. Ca țară intrată în "clubul UE", România s-a angajat ca prin acțiunile ei să întărească conștiința comunitară și virtuțile unui homo europaeus nu numai cu vederi transatlantice, dar și cu responsabilitatea menținerii controlului virtualității biblice de Apocalipsă. Sarcinile țării noastre sunt întărite, dar și slăbite de vederile lui Samuel Huntington (1927-2008), luate ad litteram. El voia să renunțăm la patru paradigme ale relațiilor internaționale ("Sfârșitul istoriei" vezi (8); "noi" și "ei"; "mai multe/mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zerourile de dinainte de început, care țin locul în reprezentarea grafică, bidimensională, capetelor de asemenea suspendate ale himerelor statui, de o grație desăvârșită, cu ceva din longilinitatea figurilor modiglianești. De altfel, chipurile unora dintre himerele care apar acum fără chip, simple virtualități, vor înscrie în aceeași logică a tensiunii dintre creat și increat doar un fin contur fiziognomic la limita dispariției. Himera își ține ochii închiși, cu totul repliată în propria sa interioritate și această atitudine se poate vedea în Bust de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]