796 matches
-
pe care Barbu o accentuează în iureșul polemic din Poetica domnului Arghezi. Urmând aceeași idee, ar însemna că G. Călinescu a scris, să zicem, articolul Poezia "realelor", în numele propriei sale poezii, și nu din convingerile sale estetice generale, convingeri și virtualități mai bogate, sau chiar altele, diferite de această poezie. Creator veșnic nemulțumit cu sine, deși gomos și egolatru în alte manifestări, Barbu ilustrează parcă un destin faustic. Contrazicerile sale formale nu fac decât să dramatizeze acest destin, în nici un caz
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gâturi cu nestinși, cartofii roșii"). În general, poeziile din ciclul Joc secund sunt descripții sintetice, definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate ontică, în disponibilizarea euală către care ne poate purta și pe care o umple experiența poetică. Rezultă de aici că, pentru a ajunge la sinele nostru, trebuie să încercăm eliberarea de conținutul care nu ne aparține. Or, cum proprie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina din mâinile aceluia ne va arunca întru virtualitate!! Iar din pricina ta, misiunea de a îl împăca pe Dumnezeul nostru îmi va reveni chiar mie!! N-am apucat însă să-mi termin vorbele. Încet, poate mult mai încet decât ar fi impus-o situația prezentă și urletele mele, blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fenomenologici, cari adunați la un loc ne dau pururea acea sumă constantă. 32 {EminescuOpXV 33} ["ANTITEZELE... "] 2258 Antitezele sunt viața. ["LEGEA E CONTRADICȚIUNEA... "] 2257 Legea e contradicțiunea principiului din care *** e armonia. ["VITALITATE - VIAȚĂ"] 2263 suma de energie e vitalitate (virtualitate de-a trăi) suma de mișcare e viață vitalitate - viață sunt opuse. ["TIMPUL-O IDEE... "] 2258 Timpul - o idee ce leagă fapt de fapt ["CONTA. TEORIA ONDOLAȚIUNII UNIVERSALE... "] 2267 Conta. Teoria ondolațiunii universale. Aplicată la viața intelectuală ea nu e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în viața și siguranța, de procreațiune a copiilor tăi. Pămîntul? Indiferent. Poate fi un burete capilar. ["ECHILIBRUL MIȘCĂRII VITALE"] 2255 m / 1. s [plus] 1m/s = viață m /s - m/s = echilibrul mișcării vitale [SUME DE ENERGIE CHELTUITĂ] 2263 vitalitate - virtualitate - energie = sinonime = sumă de energie necheltuită - negație viață, cultură, negoț, mișcare = sinonime = sumă de energie cheltuită - afirmație. [PROPORȚIA DINTRE BANI ȘI NECESITĂȚI] 2263 Suma de bani pe cari o sporești e un raport constant cătră o infinitate de necesități. Cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
forțe cari toate stau în raport. Lui Dumnezeu gloria! ["ADÎNCIMEA DE IMPRESIONABILITATE"] 2275B Daca vrei să știi viitorul unui popor care n-au avut istorie, uită-te la crucile* și literatura lui. Daca ea e tristă - 10, măsura de energie, virtualitatea de dezvoltare ulterioară este [plus] 10. Cu cât e mai trist acum, cu atât mai vesel va fi odinioară. Adâncimea de impresionabilitate e un semn pentru adâncimea de voință și de acțiune. [ISTORIE LOCALĂ ȘI ISTORIE UNIVERSALĂ] [1] 2275B E
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fapt, poetul are permanent în vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se pună în funcțiune și să se întâmple în fine tot ceea ce se poate întâmpla. Tehnica este natura fără om, natura abstractă, redusă la ea însăși, exaltându-se și exprimându-se pe sine, autodezvoltarea sa, în așa fel încât toate virtualitățile și potențialitățile incluse în ea trebuie să fie actualizate, pentru ele și pentru ceea ce sunt ele, pentru dragostea lor față de ele însele, pentru ca să se facă tot ceea ce poate fi făcut, adică tot ceea ce natura va putea deveni. Este vorba de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
singura sa manifestare și singura sa înfăptuire posibile, este cultura, adică ansamblul tuturor experiențelor în sensul de toate experimentările prin care viața conduce la realitatea unei "prezențe" în ea, în efectuarea sa fenomenologică incontestabilă, tot ceea ce poartă în sine ca virtualități, "dorințele" și "necesitățile" care exprimă natura sa originară. Cultura nu rezultă niciodată dintr-o decizie, decizia vieții de a executa asupră-și anumite transformări, anumite "experiențe" tocmai, cu scopul de a aprecia ulterior efectele acestora. Orice decizie de acest gen
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiu- său. O rețea nu-i o lume atât de mare. Intrase pe Facebook și, pentru a treia oară, Omar se simțise trecând ca printre burdufuri cu apă: mii de fețe îi zâmbeau unui disc de neon, care era soarele virtualității. Se gândi să tasteze „Armin-dodo“ și dădu căutare pe acest nume uitat, de alint, de care se despărțise de când fiu-său era băiețel. Îl găsi de îndată, ca pe o stalactită agățată de un tavan plin de țurțuri. Era un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
20 dacă analizăm valorile religioase ale Apelor, vom putea înțelege mai bine structura și funcția simbolului. Or, simbolismul are un rol însemnat în viața religioasă a omenirii; datorită simbolurilor, Lumea devine "transparentă", putîndu-și "arăta" transcendența. Apele simbolizează suma universală a virtualităților, fiind deopotrivă fons et origo, izvorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație. Una dintre imaginile exemplare ale Creației este Insula, care "răsare" dintr-o dată din mijlocul valurilor. Pe de altă parte, imersiunea simbolizează întoarcerea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
examenul de toamnă. Bătrânul sacerdot se convinse repede că Oliveira se deosebește de toți ceilalți copii pe care-i avusese în grijă și îi pregătise pentru examenul de intrare în seminar. Îl găsise, de altfel, într-un moment bogat în virtualități. Oliveira era un adolescent precoce. Setea de știință - pe care i-o ațâțaseră tomurile și infoliile rev. Marques Pimentel - se întrecea cu emoțiile sale religioase, încurajate de apropierea Catedralei și cu amintirile romantice pe care i le iscodeau necontenit în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat de ceva foarte abstract și Înspăimîntător totodată, cum sînt ideile În stare pură, principiile morale, instinctele În virtualitatea lor eliberate de orice finalitate. Și deodată rînjetul colegului blond Întîlnit deunăzi pe stradă: „Cum, chiar nu știi de ce te-au dat afară În 1945 de la Neuer Weg? Tatăl tău a fost muzicant, ei bine... tot nu Înțelegi? Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
petreceam În tabăra tinerilor. CÎnd Într-un individ există un singur procent de homosexualitate și 99% de heterosexualitate, se face vinovat În fața zeilor dacă nu Încearcă măcar o dată delictul pederastiei. E o lege. Nu ai voie să nu-ți probezi virtualitatea. — Și crezi că el? — Nu știu exact pentru ce vină a plătit Isus. Poate să fi fost o femeie la mijloc, Între el și Pillat, poate era chiar blonda din Magdala. Dar pe mine, nu am nici un dubiu, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a tuturor elementelor textului În pagină, de actul de diseminare gândit matematic În inefabilul combinatoriu. Încerc să-l traduc În română. Nu-mi iese. Aceasta Înseamnă că limba poeziei la noi, cum zice Barbu, nu a atins Încă toate acele virtualități de suplețe și rafinare la care ajunsese limba lui Mallarmé. De altfel, faptul este firesc. Să nu uităm, totuși, că acesta a fost contemporanul lui... Eminescu. (miercuri) Astăzi, la cenaclu, citește Ion Alexandru câteva poeme de o densitate apăsătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totală; Întârzii totdeauna la hotarul dintre existența mea nocturnă și existența mea diurnă: sunt fericit cât nu ajung Încă să individualizez o formă precisă, un corp clar, un obiect real, totul este posibil, dar corpul meu nu există decât ca virtualitate. Mă Întorc la starea de plasmă a Întunericului din care am ieșit; chiar dacă Încerc să pipăi realul cu degetul, nu pot da un nume materiei, căci numirea se realizează ca diferență vizuală. Aprind brusc lumina, și atunci obiectele mă invadează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a scos din absență. Sting lumina; instantaneu, totul intră În neant, nu rămâne aproape nimic În memoria mea activă. Mă simt foarte bine În Întuneric, ochiul se odihnește, realitatea obiectelor dispare și rămân doar urmele lor. Totul se desfășoară ca virtualitate; orice prezență a realului nu mă interesează, cât timp rămân nemișcat. Această imobilitate e o formă a non-cunoașterii, o reîntoarcere spre virtualitatea embrionară, spre Întuneric, spre somn. Sunt Împăcat. Nu intru În panică. În somnul simțurilor, mă simt bine, retrăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine În Întuneric, ochiul se odihnește, realitatea obiectelor dispare și rămân doar urmele lor. Totul se desfășoară ca virtualitate; orice prezență a realului nu mă interesează, cât timp rămân nemișcat. Această imobilitate e o formă a non-cunoașterii, o reîntoarcere spre virtualitatea embrionară, spre Întuneric, spre somn. Sunt Împăcat. Nu intru În panică. În somnul simțurilor, mă simt bine, retrăiesc starea naturală, când Întunericul mă ocrotește, scoțându-mă din starea de veghe activă. Orice gest al meu În lumină este pragmatic: reduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sus) putea fi de un real sprijin pentru consolidarea fragilului organism statal al Moldovei, dar nu avem informații în acest sens. Nu știm nici despre eventuale legături stabilite de Bogdan cu Țara Românească, Polonia, Lituania sau Hoarda de Aur, dar virtualitatea lor nu trebuie eliminată. În vremea domniei lui Bogdan (1364-1367), noul stat românesc de la est de Carpați și-a extins teritoriul prin includerea altor formațiuni politice dintre Carpați și Nistru. De la valea Moldovei, cu capitala la Baia, statul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schimbărilor de repere, anamorfozelor, și pot medita la prezentul lor pornind de la această deteritorializare culturală, legată de emergența actuală a unei tehnoculturi. Când este original, SF-ul, se face ecoul transformărilor produse de dezvoltarea științelor și tehnicilor și le întruchipează virtualitățile. El întărește sentimentul modern al incertitudinii și ne ajută astfel să ne înfruntăm propria ignoranță la modul ludic, jucând același rol ca și miturile* din civilizațiile preștiințifice. După cum scria filosoful contemporan Slavoj Žižek (2005), "nu putem înfrunta nucleul solid al
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și de problemele izvorând din genomică, informatică, biotehnologii sau nanoștiințe. Ca și filozofia, SF-ul abordează temele nemuririi, religiilor, moralei și dreptului. Dar în afară de plăcerea descoperirii, textele SF îi oferă cititorului subtil, și posibilitatea de a-și pune întrebări cu privire la virtualitățile și limitele imaginarului social din epoca sa și cu privire la risipirea ideologică pe care o presupune acest imaginar. Sfârșitul secolului al XIX-lea european a brodat mult pe tema "urmașilor omului" și a "morții Terrei" chiar din clipa în care europenii
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Ideea unei civilizații universale, totală, etică și științifică totodată, presupunând un progres în același timp spiritual și temporal, era deci la apogeu când a fost agresată de război". Georges Duhamel, Scènes de la vie future, Fayard, 1930. Numeroase povestiri, în loc să dezvolte virtualitățile imaginare ale invenției științifice și ale repercusiunilor ei sociale, se mulțumesc cu o intrigă previzibilă, al cărei scop unic pare a fi dispariția invenției care ar provoca dezordine în universul burghez. Acest fenomen va culmina cu Ravages / Cataclismul (1943) de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în Los Angeles. Este un univers periurban care a fost foarte bine ilustrat în filmele Blade Runner sau Ghost in the Shell (1 și 2). Universul respectiv este explorat prin intermediul eroilor/victimelor, prizonieri într-o lume în care realitatea și virtualitatea se împletesc, uneori chiar se confundă, cu atât mai mult cu cât lumea iluziei legate de informatică se combină adesea cu cea a drogurilor. Personajul principal nu mai este erou autentic, deși seamănă, sub anumite aspecte, cu detectivul particular din
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Burning Chrome ⁄ Chrome (William Gibson, 1986)81. Acest ansamblu de trăsături le permite unor autori să creeze lumi noi. Este cazul lui Bruce Sterling, editorul antologiei Cyberpunk, care îi laudă tocmai efectul de fascinație. În aceeași perioadă, cinematografia explorează universurile virtualității și, după exemplul lui Philip K. Dick, cineaștii problematizează simulacrele și realitatea, în filme precum Tron (Steven Lisberger, 1982), Videodrom (1983), ExistenZ (David Cronenberg, 1999), Cube (Vincenzo Natali, 1999), apoi trilogia Matrix, fără a uita de Ghost in the Shell
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]