1,169 matches
-
din grecescul ethos, cu semnificația de datină, obicei, caracteră se ocupă de studierea problemelor de ordin moral, de delimitarea concretă Între ceea ce este bine și ceea ce este rău, cu scopul promovării În cadrul societății umane a unui profil comportamental onest, cinstit, virtuos (Sârbu, 2005, pp. 39-40; Kropotkin, 1922, pp. 15-18ă. Conceptul de morală (latinescul mos, moris se traduce prin obicei, moralăă prezintă particularități În comparație cu cel de etică, din punct de vedere ontologic, epistemologic și metodologic. Etica reprezintă la nivel teoretic morala elaborată
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
sub protecția forțelor divinității, cu implicații directe ale religiei asupra sacralizării și Întăririi conceptelor de ordin moral (Kropotkin, 1922, p. 60ă În consonanță cu filosofia Greciei antice, ideile lui Socrate au conturat concepția că etica este cheia spre o viață virtuoasă care conduce la fericire, iar dezvoltarea ulterioară a acelorași idei de Platon, În Republica, viza propunerea unor reguli de guvernare pentru asigurarea binelui societății. Însă desăvârșirea acestui concept și individualizarea sa, ca domeniu de sine stătător, se realizează prin expunerea
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
pajiște de luxuriantă vegetație, te pleci să culegi o floare, o pui la butonieră, sau o azvîrli, culegi alta sau renunți, căci n-ai ispita să iei un buchet Întreg. // Nici În Zodiac nu surprindem disciplina interioară a poemelor acestui virtuos de metafore și excesiv amator de personificări”. Și criticul Își particulariza observația adăugînd că: „Printre grindina de imagini a acestui volum străbate și o nedezmițită aspirație poetică, un fel de apel cosmic, de confundare În ritmul interior al elementelor naturii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
jumătate din specia umanăxe "„naturaumană". Dacă femeile trebuie învățate doar cu „poezii, romane și galanterie” și să fie doar mame, soții, fiice, surori, ele nu vor fi subiecți autonomi (vezi sensurile kantiene ale autonomieixe "„autonomie"), prin urmare nu vor fi virtuoase nici în relațiile lor de familie. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" face o apologie a dezvoltării rațiunii și tratează emoționalul, sensibilul ca valori inferioare de care femeile ar trebui să se poată ține deoparte. Ea însă nu pledează la fel de substanțial în privința
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Zicînd că n-o poate spune, poetul o spune, În fapt, indicînd un model erotic. Heliade Îl reproduce, În genere, În poemele sale, chiar și În acelea În care simțul familiei primează. Conjugal, erosul este la el mereu lilial și virtuos. Patimile trupului nu sînt cuprinse În poem, erosul se oprește, prudent, la ușa iatacului. Chiar În Anatoliada, unde poetul vorbește de ritul Împreunării, fantezia părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și Înmiresmat. CÎntul se sfîrșește, de altfel, cu elogiul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să-și fabrice fondul de care au nevoie și din spuma acestor clișee, locuri comune, modele, se ridică un peisaj. Spiritul Își construiește un corp, retorismul desfrînat o retorică virtuoasă. Obiectul liric iese la Bolintineanu din această disponibilitate nemărginită a spiritului său poetic. Apoi obiectul Începe să aibă propriile exigențe, sfîrșind prin a le impune spiritul creator. Putem spune, atunci, că poezia, apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
omul de aramă va sta să păzească”. Astfel, apare ca inevitabilă afirmația potrivit căreia “prima și cea mai importantă funcție a regelui filozof este cea de întemeietor și legiuitor al statului”, fiind singurul capabil de a deveni întemeietorul unei cetăți virtuoase, “să schițeze forma constituției statului”, imitănd astfel originalul, “privind în ambele direcții, de la model la imagine, și înapoi, de la imagine la model”. Pentru a menține stabilitatea statului, pentru a evita o eventuală sciziune în unitatea clasei stăpănitoare, rolul filosofului suveran
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
cărți: „pentru dobăndirea virtuților (etice) cunoașterea înseamnă puțin sau chiar nimic” (1105b). Tocmai de aceea ni se atrage atenția că „lucrarea de față nu are, ca altele, un scop teoretic, pentru că nu urmărim să examinăm natura virtuții, ci să devenim virtuoși” (1103b, 28). S-a tras de aici concluzia exagerată că investigarea naturii virtuții etice ar fi străină demersului din Etica nicomahică și nu ar avea nici un rol în educația morală. Căci educația morală, nu-i așa, e o chestiune exclusivă
Despre educaţia morală la Aristotel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
-
Cei care au nevoie de lumina lămpii mai toarnă ulei” face referire la binele întărziat și la sensul ideii de prietenie discutată și în Cartea a VIII-a a eticii, unde Aristotel spune că prietenia adevărată este cea dintre oamenii virtuoși. Raportăndu-ne la fericire, care pentru Stagirit era tot o formă a binelui însă nu orice bine, ci binele suprem, putem face o comparație între cum este vazută fericirea ca demnitate umană în Etica Nicomahica și ce a însemnat aceasta pentru
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
între ele, el a conchis că fericirea nu poate fi obținută în mod cert decăt în viața de dincolo, cu condiția ca sufletul să fie nemuritor, pentru a se perfecționa necontenit, și să existe Dumnezeu, ca garant al fericirii omului virtuos. În concepțiile care nu fac cătuși de puțin loc religiei, cum ar fi și aceea a lui Camus, fericirea, inclusiv în forma ei superioară, dacă este tangibilă, nu se poate dobăndi decăt în viața terestră. Dar și unele concepții de
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
și de Est, astfel încurajând țările din regiune să își structureze instituțiile politice interne și economia potrivit modelului german. În cele din urmă, exportarea abordării "modelării mediului", referitoare la formularea deciziilor de politică externă, se întoarce sub forma unui cerc virtuos, în care alți actori devin predispuși să continue participarea în procesul integrării europene. Ca urmare, odată ce statele europene est-centrale aderă la UE, probabil că presiunile pentru creșterea ritmului integrării se vor accelera, și nu vor înceta. În ansamblu, probabil că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Mauss, 1995) sacrificiul, înțeles ca proces de modificare a stării persoanelor, care duce la sfințire. • Sociologia religioasă a lui Weber a dezvoltat, de asemenea, această perspectivă. Activitatea religioasă produce valoare ("mântuirea"), adică anumite calificări sociale nedetașabile de ierarhii: profesioniștii calificați ("virtuoșii"), pe de o parte, și necalificații ("masele"), pe de alta. Această diviziune provoacă lupte pentru monopolul accesului la calificare ("căile mântuirii"); • Norbert Elias (1897-1990), în lucrarea sa despre procesele de excludere (Logiques de l'exclusion, trad. fr., Fayard, Paris, 1997
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își joacă rolurile respective: justifică privilegiile într-un caz și valorizează suferința sau măcar o transfigurează în câteva speranțe, în celălalt. Tot religia stă, în plan practic, la originea unei diviziuni sociale între "virtuoși" profesioniștii religiei și masele de credincioși, diviziune fondată, în parte, pe cunoașterea religioasă care determină repartiția inegală a calificării religioase. Weber insistă deci, și el, pe aspectul diferențiator și conflictual al culturii (religioase). Analiza funcțiilor și efectelor religiei a fost
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înseamnă asta să ne cufundăm în această bizară iluzie care ne îndreaptă înspre a atinge totul cu o altă energie decât a noastră? Nu înseamnă asta a lăsa să se înțeleagă că există, lângă și înafară de francezi, o ființă virtuoasă, luminată, bogată, care poate și trebuie să verse asupra lor binefacerile ei? Nu înseamnă asta să presupunem, și bineînțeles în mod gratuit, că între Franța și francezi, între simpla denumire prescurtată, abstractă a tuturor individualităților și aceste individualități există raporturi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
încrețituri a feței sale, abia atuncea își cunoaște averea și e artist. El mînuie persoana sa proprie ca pianistul un piano, ca violinistul vioara. De aicea se vede totodată că importanța mijloacelor e secundară alăturea cu talentul "înnăscut". Precum un virtuos în violină va cânta totuși bine c-o vioară rea, astfel au existat artiști mari cu organ slab, mici de trup și cu fețe neînsemnate. {EminescuOpIX 275} Dar până la accentul etic și în comparație cu acesta, cel logic este ceva cu totul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Răspunsul la aceste critici este încă un mod de a preciza proiectul științific în jurul violenței în școală, de a reflecta asupra provocărilor și a felului în care se poate face această știință. Am putea, bineînțeles, să ne mulțumim cu negări virtuoase. Însă pare mai util să răspundem în două privințe: necesitatea absolută a unei științe a violenței în școală, tocmai în numele acestor critici, dar și în funcție de această realitate pe care nu trebuie nici s-o supraestimăm, nici s-o subestimăm și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cărții noastre, o implicare puternică a părinților în activitățile școlare, dublată de o bună cooperare cu dascălii, este unul dintre cei mai importanți factori de protecție. Când cele două mari instanțe de socializare colaborează, ele creează un fel de "cerc virtuos", spre marele beneficiu al copiilor. Stilul parental este și el un bun predictor: stilul parental represiv și autoritar este considerat în unanimitate drept unul dintre cei mai importanți predictori ai violenței copiilor (Dumas, 1999; Kazdin, 1995, de exemplu). Potrivit lui Aguilar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Dacă rolul pe care l-a jucat Eva în căderea umanității a dus la crearea unui prototip malefic al femeii, cel al Fecioarei Maria, regină a paradisului, a cerului, a pământului și a tot ce există, vine să accentueze latura virtuoasă a principiului feminin, ea devenind un 21 S. H. Rigby, Misogynist versus Feminist Chaucer, în Chaucer in Context: Society, Allegory and Gender, Manchester University Press, 1996, p. 134. (trad. n.) 22 Ibidem. 23 simbol al calităților feminine. Cu toate acestea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia să îl urmeze un om virtuos, în încercarea de a se mântui, semăna mai mult cu un vot monahal: sărăcie, castitate, supunere. Biserica a jucat un rol important în impunerea unei anumite imaginii a femeii: textele destinate clericilor o portretizau ca pe o poartă spre păcat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fericit, așadar o tematică optimistă, Fiammetta nu-și dezminte natura veselă și plină de vitalitate, dorința de a oferi o alternativă idilică unei vieți amenințate de pericolul iminent și aproape inevitabil al morții și de a aduce o laudă femeilor virtuoase și înțelepte, cum ar fi donna Giovanna, cea care este impresionată vădit de dragostea plină de mărinimie pe care i-o poartă Federigo Alberighi, capabil a se ruina pentru ea și a-i oferi tot ce are, și îl acceptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atuncea e cinstită când ori că n-a rugat-o nimeni, ori dacă ea a fost aceea ce s-a rugat de vreun bărbat, el n-a vrut s-o asculte.”193 Uzând de un șiretlic, el o compromite pe virtuoasa femeie, care, pedepsită de soț cu moartea, reușește, prin bunăvoința unei slugi, să fugă și să-și înceapă aventura în tărâmuri îndepărtate. Deghizată în marinar, va ajunge la curtea sultanului căruia îi câștigă încrederea. Reprezintă o femeie în lumea bărbaților
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trad. n.) 400 Ibidem, p. 218. 401G. Chaucer, op. cit., p. 292. 402 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 403 Ibidem. (trad. n.) 117 intimității.404 Poate că în structura profundă, interioară a târgoveței se află dorința de a fi bună, virtuoasă, așa cum sub înfățișarea bătrânei din povestirea ei se găsește de fapt imaginea unei zâne. Târgoveța visează să i se ofere o a doua șansă, în care să își poată păstra puritatea, are nostalgia unei vieți pe care ar fi putut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nouă lege, și este, firește, bătrâna respinsă de tânărul cavaler din cauza vârstei.421 Problema identificării târgoveței cu celelalte personaje ale istorisirii poate fi însă interpretabilă, deoarece apar și numeroase distincții: bătrâna are o frumusețe morală aparte, este interesată de aspectele virtuoase ale existenței, acceptă să i se supună cavalerului devenit soț întru toate, i-a salvat nu doar viața, ci a dat un sens deplin, profund existenței lui, târgoveața însă nu se lasă convinsă de nicio teorie religioasă care propovăduia obediența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să facă un unic gest onorabil, acela de a-i scuti pe cei care îl adăposteau de rușinea publică, și acest lucru nu este posibil decât apărând în fața celorlalți, care în acea localitate nu-i cunoșteau năravurile, drept un om virtuos. Face așadar, în fața unui călugăr, chemat să-i ofere o ultimă asistență spirituală, o spovedanie falsă, apropriind-și toate calitățile posibile și arătând o nesinceră evlavie și o modestie exagerată. Urmarea nu este greu de anticipat: murind, Ciapelletto este considerat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asociată cu numărul nouă595). Nu este o operă lipsită de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]