1,784 matches
-
expunerea unei adevărate neîncrederi În lectură. Gilbert Își continuă lauda adusă criticii, afirmând că este mai greu să vorbești despre un lucru decât să-l faci, ia mai Întâi exemple din istorie, arătând că poeții care au descris faptele de vitejie ale eroilor Antichității au mai multe merite decât aceștia. În vreme ce acțiunea „Încetează prin impulsul care i-a dat naștere” și este „o concesie grosolană pentru Înfăptuire”, „lumea este construită de poet pentru visător”. În replică la Ernest care i-o
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
gust bun. (Orice lucru nu are o valoare În sine, ci o capătă pe măsura dăruirii noastre Întru Împlinirea lui.) „De cum Încetezi să te lupți pentru ea, viața Își pierde gustul.” (A. Palacio Valdës) Cu Înțelepciunea să te sfătuiești, cu vitejia să izbândești și cu dreptatea să te odihnești. (Este proverbul care, dacă am fi În stare să-l Împlinim, ne-ar da senzația de viață completă, pe deplin trăită.) PARTEA A DOUAtc "PARTEA A DOUA" Reflecții personale privind psihologia omului
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor” rurale. Pe alocuri, istoria familiei pare a se îmbina cu istoria provinciei și a țării. Povestitorul laudă calitățile consătenilor săi: mândria și vitejia ca daturi ancestrale, rigoarea morală a caracterelor. Personajele - tatăl, nașul Grigore Cartianu, moș Ghinea, morarul, bătrânul Zamora Mehedințeanu - devin, adesea, naratori, folosind ritualul obișnuit pentru a amâna povestirea și a capta, astfel, interesul. O tipică povestire în povestire este Nunta
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
nontranscendent. Petru Rareș, patronul, transformat în model de umanitate, venit pe tron prin revelație divină, va fi împodobit cu toate virtuțile posibile de imaginat pe un traseu în care nimic nu este imprevizibil: ascendență ilustră („odraslă a veșnic pomenitului Ștefan”), vitejie fără seamăn, neîncovoiat în vremuri de restriște, drept și generos cu cei ce își recunosc greșelile, neîndurător cu uneltitorii (îi dă „hrană sabiei”), arbitru ascultat al treburilor de prin prejur, cârmuitor înțelept, ctitor pios și părinte grijuliu. În zugrăvirea chipului
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
la Beiuș, unde își trece și bacalaureatul (1871). Între timp străbătuse meleagurile transilvane cu dorința, neîmplinită, de a-l întâlni pe Avram Iancu. În această călătorie a adunat un apreciabil număr de cântece populare, în care sunt glorificate faptele de vitejie ale tribunului ardelean. Debutul său are loc în revista „Familia”, care îi publică în câteva numere din 1866 și 1867 culegerea de folclor O nuntă în Ilișești. Tot în această perioadă adună doine și balade - o parte apar în „Familia
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu totul altceva, și anume pensulația în miniatural. Surprinzătoare este consonanța poemului Pânda cu Moartea căprioarei a lui Nicolae Labiș. În alte poezii „joacă” maniera lui G. Coșbuc sau sunt de
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
cele ale lui Avram Iancu, elemente care au sintetizat la un moment dat vitalitatea și voință neamului și au avut un larg răsunet în creația anonimă. I. aduce mărturii despre „jalea românilor de pește Prut și Nistru”, relevă faptele de vitejie ale „dorobanților lui Vodă Carol I” și evidențiază importanță istorică a actului de la 1 decembrie 1918, când s-a înfăptuit unirea tuturor românilor. Un punct de vedere aparte are asupra Mioriței, care ar constitui „expresia firii poporului român, dar nu
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
la România. Gospodarul din Orhei (1942) continuă în bună măsură „temele” din Priveliști..., accentul căzând însă pe rezistența românească din timpul ocupației sovietice, pe denunțarea fărădelegilor comise de ocupanți. Legate de desfășurarea evenimentelor din timpul războiului sunt și povestirile despre vitejia ostașilor români în luptele pentru eliberarea Basarabiei, din Biruitorii de la Țiganca (1943). Un opuscul pentru copii - D-aia n-are ursul coadă... (1943) - și câteva broșuri documentare despre Moldova de dincolo de Prut completează lista scrierilor editate de I. În corespondența
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
observa un armistițiu de trei zile, ci i-a atacat prin surprindere înainte de expirarea termenului. Rușii și-au revenit, totuși, de pe urma șocului și i-au învins. Astfel că „oastea lui ea vestită și neînfrântă și în toate țările lăudată de vitejia lor au pierit cu totul“ (s. Ven. C.)27. La originea tuturor nenorocirilor • Cf. Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod 1688-1714, ediție critică de Aurora Ilieș, București, Editura Academiei, 1970, p. 205, 210-211. • Hurmuzaki, Documente, Supliment
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
L’oeuvre de Beccaria „Dei delitti e delle pene“ et ses traductions en langues grecques et roumaines, în RESEE, V, 1967, nr. 1-2, p. 193202; Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români..., p. 132-139. • În 1837 apare și traducerea poemului lui Stavrinos, Vestitele vitejii ale lui Mihai Vodă, realizată de M. Eliat. Fără a avea cunoștință de traducerea lui Eliat, Maxim a tradus din nou textul lui Stavrinos, dând-o spre publicare lui Al. Papiu Ilarian în Tesaur de monumente istorice, vol. I, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
amorale”), oricât ar fi fost ele de dibaci articulate. A tradus, fiind inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
două compuneri sunt firave de tot. SCRIERI: Nevasta lui Cerceluș, București, 1910; Funcționarul de la Domenii, București, 1911; Cincizeci figuri contimporane, cu desene de Iser, București, 1913; Suntem nebuni..., București, 1914; Comisarul Străjescu, București, [1915]. Antologii: Umorul românesc, București, [1915]; Glasul vitejiei, București, 1915. Repere bibliografice: A. de Herz, Portretul unui portretist, RP, 1913, 383; G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, îngr. Al. Săndulescu, București, 1971, 578-585; Arghezi, Scrieri, XXIII, 267-268, 369-371; Lovinescu, Opere, VIII, 163-165; Lovinescu, Scrieri, II, 187-189; Gaby Michailescu, Culise
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
întreprindere deosebit de dificilă a fost continuarea editării extraselor din colecția Hurmuzaki, lui H. datorându-i-se apariția volumelor XVI-XVIII din Documente privitoare la istoria românilor (1912-1916). Din aceleași preocupări provine și publicarea a două documente (francez și spaniol) referitoare la Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599 (1913). Sub îngrijirea sa au mai apărut Le Voyage en Moldavie (1903), scrierea din 1809 a contelui de Moriolles, și Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49 (1913
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
București, 1902; Contele de Moriolles, Le Voyage en Moldavie, introd. edit., București, 1903; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele, introd. edit., București, 1910; Enea Hodoș, Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49, București, 1913; Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599, pref. N. Iorga, București, 1913. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, I, 329-331, II, 324-325; Arghezi, Scrieri, XXIII, 269-272; Al. Sadi Ionescu, Nerva Hodoș, IB, 269-271; Ileana Băncilă, Nerva Hodoș și Biblioteca Academiei, SCD, 1967, 2-3
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
resemnată. Tonul coborât, melodios, hipnotic uneori, precum și desele aluzii metaforice fac să se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu gloriile și vitejiile lor apuse ireversibil. În umbra de gardine este o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
războiul ca și câștigat, trăind anticipat emoțiile victoriei. Nu îl sperie nici vestea venirii tătarilor în ajutorul turcilor, incomparabil mai numeroși decât moldovenii și cazacii, boierii cuprinși de panică fiind martorii unei stări de mare inspirație a voievodului încrezător în vitejia poporului său. Certitudinea izbânzii îl animă chiar și în momentele cele mai critice, ca atunci când trei boieri de frunte trec la dușman. Trădat și de cel mai apropiat dintre sfetnicii săi, portarul Ieremia Golia, el trăiește o clipă de intensă
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
diaspora, poema lui S. face parte și din patrimoniul literar românesc atât prin calitatea de slujbaș domnesc a autorului și prin subiectul ei, cât și prin faptul că foarte curând avea să fie încorporată istoriografiei în limba română. SCRIERI: Vestitele vitejii ale lui Mihai Vodă, ce au stăpânit Țara Românească și Ardealul de la anul mântuirii 1588 și până la 1601, tr. Teodor M. Eliat, [Iași], 1837; ed. (Povestea lui Mihai-Vodă Viteazul), Vălenii de Munte, 1910; Vitejiele prea-piosului și prea-viteazului Mihail Voievod, tr
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
până la 1601, tr. Teodor M. Eliat, [Iași], 1837; ed. (Povestea lui Mihai-Vodă Viteazul), Vălenii de Munte, 1910; Vitejiele prea-piosului și prea-viteazului Mihail Voievod, tr. I. C. Massim, pref. Al. Papiu-Ilarian, în Tezaur de monumente istorice pentru România, I, București, 1862, 273-321; [Vitejiile prea cucernicului și prea viteazului Mihai Voievod], în Nicolae Simache și Traian Cristescu, Doi cântăreți greci ai lui Mihai Viteazul: Stavrinos și Palamed, Ploiești, 1943, 3-56; Povestea preafrumoasă a lui Mihai Voievod, tr. Rita și Eugen Dobroiu, LRV, II, 193-225
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
1960, 180-206; Börje Knös, L’Histoire de la littérature néogrecque. La période jusqu’en 1821, Stockholm-Göteborg- Uppsala, 1962, 413-416; C. Th. Dimaras, Istoria literaturii neogrecești, tr. Mihai Vasiliu, București, 1968, 85-86; Ivașcu, Ist. lit., 120-121; Ist. lit., I, 325-329; Dan Zamfirescu, „Vitejiile lui Mihai Voievod”, LRV, II, 186-193; Piru, Varia, I, 10-12; Dicț. lit. 1900, 808-809; Mazilu, Recitind, II, 138-141. Il. M.
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
mai multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât simpla delectare, S. năzuia să configureze o „panoramă a Moldovei”, cântându-i trecutul și vitejia strămoșească, exaltând viitorul, dar criticând totodată neajunsurile clipei. Oricum, chiar dacă în epocă era un autor citit, chiar popular, el rămâne un poet ocazional (spune multe un titlu ca Himnuri pentru Crucea Roșie, 1877). Vetustă și dulceagă, lipsită de fior, lirica
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care îi stau în preajmă, Moș Petrea, Căpitanul, e un fel de Sânt Ilie, stăpân pe foc. Nu lipsește nici dragonul, prezent prin multele lui capete, dușmani ai voievodului care își răpune succesiv adversarii, așa cum vitejii din basme retează numeroasele scăfârlii ale balaurilor. Un loc aparte în rândul romanelor istorice sadoveniene îl deține Creanga de aur, scriere ce învie o epocă foarte îndepărtată, când creștinismul abia începuse să pătrundă printre locuitorii Daciei. Acțiunea se desfășoară mai
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
lui Ion Vodă cel Viteaz (care știa că, intrând în tabăra turcească, mergea la moarte, drept care, înainte de plecare, „au împărțit tot al său ce au avut între cazaci și di către toți și-au luat iertăciune...”) este perfect congruentă cu vitejia combatanților în lupta de la Cahul: „Acolo, dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de codile a doao cămile și l-au slobozit prin tabără de l-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care, supraviețuind soților, întreprindeau acte ce ținteau „pomenirea”. Voievozii au angajat cronicari de curte și le-au poruncit să le povestească faptele de arme și să le înregistreze ctitoriile, să le mențină prezența prin nume, prin rememorarea actelor lor de vitejie 93, să-i facă, adică, să stăpânească timpul. Și unii boieri (ori neamuri boierești) procedează aidoma, căci pagina de cronică putea eterniza întrucât - zicea Miron Costin - „scrisoarea iaste lucru vécinic”): Voievozii și boierii înălțau ziduri întru slava lui Dumnezeu, pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
desprinsă de apariția acestui text, datorat - probabil - unui cărturar de la Curtea lui Radu de la Afumați 98. Războaiele - mereu războaiele (deși „vorbirile postume” puteau comunica și lucruri din lumea civilă 99), puncte incontestabile de control pe un traseu al cutezanței, al vitejiei, al fidelității și al patriotismului - multe din ele purtându-se cu „păgânii” - sunt evocate și în inscripția pusă pe mormântul lui Stroe Buzescu, fratele lui Radu și al lui Preda Buzescu, marele căpitan al lui Mihai Viteazul, (apropiat al Domnului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Proză semnează Eugen Boureanul (Taina lacului), Mihail Sorbul (Într-o noapte de vară), Jul. Giurgea ș.a. Majoritatea narațiunilor sunt scurte, accesibile. Sumarul include și piese de teatru (Oreste, Moise, Mihail Sorbul, Răzbunarea), articole literare (Ștefan Berechet, Poezia populară, izvor al vitejiei și naționalismului sârbesc), cronici literare și dramatice susținute de Al. Busuioceanu (la spectacolul cu Patima roșie de Mihail Sorbul, comentariul intitulat Morala lui Caragiale) sau de Mihail Iorgulescu (Ironia lui Caragiale). Traduceri dau Nichifor Crainic (Elegie de Albert Samain), Teodor
SOLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289783_a_291112]