814 matches
-
pălărie imaginară și m-am Înclinat. — Íñigo Balboa, slujitorul dumneavoastră, m-am bâlbâit, reușind totuși să dau cuvintelor mele o Întorsătură pe care am socotit-o galantă. Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simțit de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave buze pale, se curbă puțin, foarte ușor, Într-un gest minim ce putea fi interpretat ca un surâs distant, enigmatic, misterios. Am auzit biciul vizitiului plesnind, și careta s-a urnit ducând cu ea zâmbetul acela despre care nici În ziua de azi nu știu dacă a fost real sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ambulanți dădeau fuga să le ofere răcoritoare și alte bunătăți. Uitându-mă mai bine Într-acolo, mi s-a părut că recunosc unul din vehiculele acelea: era de culoare Închisă, fără blazon pe portieră, cu două catârce bune la ham. Vizitiul sporovăia Într-un grup de curioși, așa că m-am putut apropia de scărița caretei fără să mă Împiedice careva. Iar acolo, chiar lângă gemuleț, o privire albastră și niște zulufi aurii În tirbușon Îmi confirmară că inima mea, care bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și discută ceva, foarte scurt, cu alte două umbre care tocmai apăruseră. Apoi silueta neagră se Întoarse la postul ei, umbrele se suiră În caretă, iar aceasta trecu pe lângă mine cu catârii ei negri și cu prezența funebră a unui vizitiu pe capră, aproape atingându-mă Înainte de a se mistui În Întuneric. N-am avut timp să mă gândesc la misteriosul vehicul. Încă mai răsuna ecoul copitelor de catâri, când din locul unde adăsta silueta neagră se auzi din nou un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit de părul ei bălai atârnând În zulufi și de zâmbetu-i misterios. Fără a coborî din caretă, În timp ce Însoțitoarea ei, dueña, cumpăra ceva din prăvălii, iar vizitiul stătea nemișcat lângă catâri, nederanjându-mă cu nimic - lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit -, Angélica de Alquézar Îmi mulțumi din nou că o apărasem de pușlamalele alea de pe strada Toledo, mă Întrebă cum o mai duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vine de la ángel, adică Înger“, i-am răspuns, fermecat. Iar ea m-a privit amuzată, fără un cuvânt, atât de mult Încât m-am simțit purtat la porțile Raiului. Apoi s-a Întors Însoțitoarea, m-a observat În sfârșit și vizitiul, careta s-a Îndepărtat, iar eu am rămas stană de piatră printre oamenii care veneau și plecau, cu senzația că am fost smuls, fșștt, dintr-un loc minunat. Abia În cursul nopții, neputând să adorm din cauza ei, și a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu privirea pe fațada Palatului. — Și eu Îl așteptam, adăugă gânditor, cu ochii tot la porțile Alcázar-ului. Din motive diferite de ale tale, bineînțeles. Părea oarecum absent, parcă amuzat de cine știe ce aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă, cu vizitiul Învăluit Într-o capă impregnată cu ceară. M-am uitat atent, Încercând să-i deslușesc pasagerul. Nu era căpitanul. Lângă mine, italianul se Întorsese să mă privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără să ne fie scârbă. [...]Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol și un viitor imposibil. Corul surprinde și ultima imagine a eroului alergând spre răspântia a trei drumuri unde apare un car în care se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele Tebei constituie și în tragedia lui Sofocle primul indiciu neliniștitor pentru protagonistul care își amintește
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă „varză acră“. vânăt și venetic Lat. venetus, transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma cuvântului latinesc se explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma cuvântului latinesc se explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția, fie prin faptul că hainele lor proveneau din această provincie. Cuvântul vânăt există în dacoromână și în dialectele sud-dunărene. A
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cu o floare albă mișcătoare, o ninsoare parcă ridicîndu-se în sus într-un viscol suitor. Chiar și de-a lungul apei, roiuri izolate de fluturi persistau a se ridica spre deal, și mulți căzuseră în apă. - Mânia lui Dumnezeu! observă vizitiul; anul ăsta n-o săavem poame. Pe Ioanide recolta nu-l interesa însă în nici un chip și operele de economie politică erau singurele pe care nu le admitea în bibliotecă. El găsea că o livadă de pruni nu se acordă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acordă cu un templu grec, că pinii, chiparoșii, palmierii, cacteele aveau altă ținută decorativă și că, în fine, o invazie de fluturi nu strică peisajului. Se feri să exprime aceste reflecții G. Călinescu poetice, de frică să nu surprindă pe vizitiu și pe Butoiescu. Acesta din urmă ar fi zâmbit, fără îndoială, discret, sau, mai rău, cum făcea de la o vreme încoace, spre a evita orice conflict vizual cu arhitectul, și-ar fi compus o față complet inexpresivă. La ideea aceasta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a marelui tron. Deși total încremenite, în afara unei înfiorări aproape nevăzute a solzilor de peruzea, fiarele erau fără putință de tăgadă vii, și limbile elastice, umede, șuierătoare le lunecau uneori din boturi, mirosind cu vârfurile ascuțite spătarul caprei și surtucul vizitiului. Pe tron stătea singuratică o femeie cu fața dată cu pudră de marmoră. Pudră de marmoră avea și pe piept, și pe brațele rotunde. Buclele-i erau ca săpate în calcar și curgeau în inele de piatră până spre mijloc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tăcere din grădina de vară, ninși, pe când treceau pe lângă zidul otelului, de fulgi țepeni de tencuială. Urcară în trăsura de Hereasca, abia trasă lângă gardul de fier, și multă vreme căpitanul nu mai văzu decât spinarea, în mundir verde, a vizitiului ce troznea din când în când din bici și amurgul tot mai adânc, ca vișina putredă, ce se lăsase. Cîte-un calcan de casă veche lucea atât de intens în ambra asfințitului, încît părea de aur. Cîte-o turlă împodobită cu amorași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altădată, cu care castrații semănau în rit și-n credință. Urmîndu-i pe grădinarii bulgari, trecură iar, după câteva decenii, Dunărea, tăinuindu-și cultul și starea lor de oameni ce nu mai puteau păcătui. Se împămîn-teniră în Bucureștii cei prăfoși ca vizitii răbdători și destoinici. Și nu voiră să aibă nimic de-a face cu cei ce sosiră după ei, marinarii scopiți de pe Potemkin și de pe alte câteva vase din flota Imperială din Marea Neagră, care, o dată cu înăbușirea revoltelor de la-nceputul noului secol
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei, la o distanță de circa patruzeci de lungimi de cal, apăru pe cărare întregul grup, în fruntea căruia se găsea un om cu o înfățișare autoritară, flancat de un tânăr sub douăzeci de ani. în spatele lor, mânat de un vizitiu în vârstă, venea un car pe două roți, nu foarte mare, dar elegant, acoperit de un coviltir de culoare violacee, cu încrustații în aur; imediat după el, apăru escorta - o jumătate de duzină de soldați cu sulițe lungi și îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dacă îi simte acolo, în față, înseamnă că e adevărat. Waltan trase sabia din teacă: — Dar cine ar putea fi? întrebă, făcând ochii roată. Ricarius începuse să-și tragă încet securea din oblâncul șeii. — Poate bagauzii. Din deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o dată înaintea lui printre combatanți, îl văzu pe tatăl său, plin de sânge, primind o nouă lovitură de suliță, care îi străpunse zalele sub un umăr. în spatele lui, Ricarius, rănit și el, se apleca sub loviturile dușmanilor. în același timp, vizitiul fusese dat jos din car, iar carul țâșnea înainte, tras de caii îngroziți într-o goană sălbatică, spulberând tot ce îi stătea în cale. Privirea căpeteniei burgunde, căzută în genunchi, se fixă în ochii fiului. Fugi! îi strigă. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl întrebă neliniștită pe marcoman: — Cum s-a întâmplat atacul? Știi să spui cum de am reușit să fug? Ce culoare avea calul tatălui meu? — Erau cam douăzeci, între care mulți arcași. Mulți arcași, da... Tu erai într-un car, vizitiul a fost lovit de o săgeată și caii s-au înspăimântat. Tatăl tău avea un cal alb, dar a fost iute dat jos din șa. Calul l-a luat apoi un băiat - fratele tău, cred... Deodată, cu pumnii strânși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de la fostul consul general al Franței la București, între anii 1839-1846, Adolphe Billecocq, care a călătorit prin Țările Române "Țăranul moldo-valah devine, odată ce s-a urcat pe cal, cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată a trupelor ruse din Moldova și Țara Românească, a fost înlocuită cu ocupația turco-austriacă. Din aprilie 1854, Austria a ocupat Principateleăpână în martie 1857), cu forțele sale armate, cu toate că acestea nu erau beligerante, pentru a-și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
telefonice între abonați, sau între abonați și rețeaua publică. haină țărănească, lungă, făcută dintro țesătură groasă de lână. aparat cu ajutorul căruia codul Morse este tradus după zgomotul ce-l face paleta între cele două contacte de repaus și de lucru. vizitiu care conduce diligența, poștalionulăcălare pe cal). instituție feudală, caracterizată prin starea de dependență a țăranului față de proprietatea feudală a unui stăpân. cârmuitorul orașuluiătârgului). ștempel, ștampilă. adeverință, chitanță. tricorn turcoman țarism țârcovnic țimiraș ugerit vătășel vel verstă voievod zaharea zapciu pălărie
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
clubului, coordonați de leaderi, cadre didactice de la Liceul Teoretic „Miron Costin” Iași și susținute de absolut toate cadrele didactice ale Liceului. De-a lungul timpului au coordonat activități Impact: prof. Mihaela Iacomi (religie), prof. de învățământ primar Cătălina Alexa căs. Vizitiu, prof. Geanina Honceriu (lb. latină/română), prof. Tatiana Agheorghiesei (biologie), prof. Argentina Pânzariu (istorie). Actualmente leaderii activi ai clubului sunt: prof. Diana Mazga (lb. franceză/italiană), prof. Adina Antici (fizică), Ștefan-Daniel Purice (fost elev, actualmente student), Ștefan Rîciu (fost elev
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
mai degrabă ochii tulburați ai cuiva care delirează. Nu știu ce particularitate aveau pereții, dar îți semănau frig în inimă. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată aici. Să fi fost oare locuințe construite pentru umbra creaturilor celeste? Vizitiul alesese fără îndoială un itinerar insolit sau un drum ocolit. În astfel de locuri, doar trunchiuri retezate și arbori diformi se ridicau în împrejurimile drumului. De-a curmezișul, se zăreau case, unele joase, altele înalte, dar mereu cu o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi se păru că-l recunosc, fiind familiar imaginației mele. Solul era acoperit cu mlădițe de nuferi albaștri care nu răspândeau nici un parfum. Am avut impresia că până acum nimeni nu călcase pe acest pământ. Am lăsat cufărul jos. Bătrânul vizitiu se întoarse și-mi spuse: - E foarte aproape de Șah Abd-ol-Azim. Nici că se putea un loc mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin buzunare să-l plătesc pe drișcar: n-aveam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]