34,796 matches
-
psihoistorie (și despre multe alte teme), cu unul racordat la actualitatea imediată, foarte liber, uneori chiar prea degajat, cu simpatice, dar riscante, accente ludice. Diferența de concepție a revistei dintre aceste două etape a creat diferențe de apreciere și de viziune retrospectivă, care se reflectă prea pregnant în recentul dicționar apărut. Horea Poenar a pactizat mai clar cu Corin Braga și Ruxandra Cesereanu, poate numai întâmplător datorită unor afinități culturale sau temperamentale. Așa se explică faptul că în acest dicționar Ruxandra
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
în care sînt trecute în revistă tezele din peste o sută de cărți (aparținînd unor autori de toate calibrele și de toate orientările posibile) despre revoluția română, constat că nici măcar această metodă nu este infailibilă. Fiecare om are propria sa viziune despre revoluție, o teorie pe care o argumentează după puterile sale, dar care intră, inevitabil, în contradicție cu alte teorii cel puțin la fel de credibile. Întrebarea de fond la care își propune să răspundă cartea Ruxandrei Cesereanu (este un fel de
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
mărturii. Poate că unele dintre ele erau răuvoitoare, dar de unde pot afla eu azi că n-a fost așa ? Oricum, dacă BOR sanctifică un personaj istoric, asta e problema sa. Nu poate împiedica, sper, pe nimeni să aibă și altă viziune despre cel sanctificat.
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
a crede. Oricum, pentru a nu descalifica și instituția în fruntea căreia se află, dl Timofte e obligat să aducă probe indubitabile legate de afirmațiile făcute în ultima vreme. Cine sunt "ziariștii trădători"? Și, mai ales, ce înseamnă trădare în viziunea d-lui Timofte? De pildă, a colabora la un post de radio străin, precum "Vocea Americii", "France International", "BBC", "Deutsche Welle", "Europa liberă", e un act de trădare? Dar la canalul de televiziune "Duna"? Pun aceste întrebări pentru că prea mulți
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
Bitzan, să zicem, renascentistul contemporan Sabin Bălașa și încă mulți alții. Dar cum Bitzan intră simultan și în segmentul celălalt, al experimentului de limbaj și al realei libertăți artistice, invocarea lui în contextul mizerabil al compromisului nu cădea tocmai bine viziunii reducționiste și maniheice a Ruxandrei Balaci. 8. Pentru că în spațiul în care te aștepți să ieși din constrîngeri, să-ți eliberezi mintea de prejudecăți și comportamentul de inhibiții, în care tînjești să judeci fără nici o rețetă și să privești amplu
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
Addenda este propriu-zis un hiper-text postmodern care adună versuri, nume, replici si glose autoreferențiale trecînd "dincolo" de poezie. Pe de altă parte, aproape toate poemele lui Marian Drăghici sînt arte poetice, cu atît mai puternice cu cît, începînd de la Lunetistul, viziunile se desfășoară pe spații mari tot mai limpede și în fond mai vizionar structurate. Pînă aici, scriitura lui Marian Drăghici nu depășea uneori modernismul la modă în epocă (sîntem încă în anii �80 cînd poetul scrie rimbaldianul vers "aerul înserării
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
nu dispare, textul poetic este pentru Marian Drăghici o neîncetată spunere a credinței poetului în puterea alchimică a texistenței. Poetul nu este, aici, decît cel înzestrat cu har a cărui datorie este să transmită ce vede - ca verb derivat al viziunii: "vai de poetul mai Ťdășteptť decît cartea sa", scrie undeva Marian Drăghici. Aș reproșa, totuși, prezența, din Lunetistul, a tematicii "sforilor istoriei": nu mi se pare o miză estetică de exploatat. Dar Marian Drăghici o abandonează repede, după ce-și
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
de perspectivă asupra sinelui. Dar ludicul și autoironia de care poetul dă dovadă în ultimele poeme, cele din Addenda - tot mai puțin interesate de o înscriere generică cît de o scriere autentică de sine - nu pot mina adeziunea la o viziune modernistă asupra literaturii, religioasă și recalcitrantă totodată, axată pe dialectica dintre esență și aparență.
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
ce nu putea consuma decât coniac Martell și numai la Athenée Palace, pe când elitele naționale piereau la Canalul pe care el îl proslăvea este lăsată de o parte - mai precis înscrisă în cea mai mică dintre căsuțe. Aceasta este, însă, viziunea autorului și dacă, de pildă, Eusebiu Camilar - bădia! - prilejuiește pagini de duioasă rememorare, un altul, noi, de pildă, am prins un alt aspect zodiacal. Astfel, la ușa apartamentului, dintr-un luxos bloc bucureștean, am sunat, vrând-nevrând, și mai mult nevrând
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
din creatorii care și-au asumat reflex estetica, înțelegînd că e singura cale onestă de-a se realiza printr-o disociere atît față de odiosul "realism-socialist", cît și față de feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a fi o retorică uscat moralizatoare, o searbădă probozire a contemporaneității decăzute, se proiectează asupra cosmosului, asupra ocultelor sale resorturi. Aspirația spre puritate, biografic motivată, se dilată astfel pînă la dimensiunile conștiinței umane în genere
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
formulă formidabilă - chiț că, scrie Beckett en guise de conclusion, "Muzică este elementul catalitic în opera lui Proust". Muzică - adica Vinteuil, așa cum Bergotte = Literatura, iar Elstir = Pictură...). Pentru Proust, ca și pentru pictor, stilul e mai mult o chestiune de viziune decît de tehnica (...) Universul lui Proust este exprimat metaforic de artizan fiindcă este surprins metaforic de artist": atunci cînd el "înțelege că voința, fiind utilitara, slujind inteligență și obișnuință, nu reprezintă o condiție a experienței artistice", aceasta iluminare, prin purificarea
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
că voința, fiind utilitara, slujind inteligență și obișnuință, nu reprezintă o condiție a experienței artistice", aceasta iluminare, prin purificarea de un contingent care poate fi, iată, propria voința, îl întoarce la esență lui ca artist și a artei sale că viziune - tot în cuvintele lui Beckett, "germenele soluției proustiene se află conținut în însăși punerea problemei" (în alt loc: "Punctul de plecare al expunerii proustiene nu este aglomerarea cristalina ci miezul ei - ceea ce s-a cristalizat deja"). Căci "unicul paradis ce
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
deloc despre "legendară viață și moarte" a autorului lui A la recherche..., în cea de-a doua - numai despre ultimii ani din viață, despre moarte și despre transformarea lor în legendă. Beckett vede în opera un Proust cristalin, stăpîn pe viziune și pe catedrală frazelor sale; Albaret vede în Proust un stăpîn adorabil și hachițos, care scrie o operă opaca. Primul Proust este - cum spuneam - un studiu; al doilea Domn Proust este - aproape - un roman... Căci Céleste a fost nu doar
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
lui Mircea Cărtărescu din volumul De ce iubim femeile. Nu există nici o similitudine, nici o intersectare între cele două lumi și două stiluri, radical diferite. Tocmai în aceasta consta plăcerea alternanței de lectură: în scurtcircuitarea a două modalități narative și a două viziuni incongruente. M-am gândit că ar fi interesant să adresez experimental personajelor lui Mihail Sadoveanu întrebarea din titlul cărții lui Mircea Cărtărescu. Înainte de a răspunde, trebuie să spun câteva cuvinte despre antologia publicată de Editura Polirom, Ochi de urs și
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
în orice mod vei găsi de cuviință. Nu e mult, nu e de-ajuns... Să vezi, să auzi căzând întunericul acolo unde oamenii credeau că văd ivindu-se zorile... ți se frânge inima. William Golding" Împăratul muștelor într-o nouă viziune Printr-o coincidență, în selecta revistă Discobolul din Alba Iulia (și anume în nr. 86-87-88 din 2004), figurează și un studiu dedicat romanului care l-a consacrat pe William Golding și i-a adus Premiul Nobel, împăratul muștelor, 1954. Autoarea
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
din jur, Cerăceanu se ridică la abstracția pură a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
aflat în spatele umorului, absurdului sau scepticismului ionescian (care îl apropie nu numai de Cioran, dar și de acel Homo religiosus al lui Mircea Eliade) - mi se pare a fi tușa definitivă a Portretului scriitorului în secol. Această ipoteză legitimează, în viziunea portretistului, abordarea ionesciană a istoriei ca "teatru de proastă factură" și, mai presus de toate, explică semnificația exilului din biografia dramaturgului: "Exilul înseamnă deci a trăi într-o lume fără sens, degradată, desacralizată, căreia Eugčne Ionesco îi opune Ťlumea împlinităť
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
dérčglement de tous les sens", celebra lui metodă de "impersonalizare" creatoare de poezie, ține de radicalitatea artei sale poetice), iar pentru Flaubert, același hașiș, reprezenta un soi modest de protest antiburghez. Aceste două exemple par o joacă de copii pe lângă viziunile extatice ale lui Allen Ginsberg, în timp ce se masturba, ori pe lângă explorările propriei conștiințe în timpul consumului de mescalimă, heroină și LSD. Tot în acest nucleu tare se plasează și Michel Foucault, pe când căuta, tot sub influența LSD-ului, revelații supreme: Singurul
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
o privesc, o minimalizează absorbind-o în albul gălbui al unei încadrări pe care sculptorul n-a avut-o în vedere. Astfel Masa apare înstrăinată, exilată pe o frîntură de sol mort, selenar. Indiscutabil se atentează în felul acesta la viziunea lui Brâncuși a unei înscrieri în natură a plăsmuirii sale, a unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
astrală și cu desenul bizar al geografiei zodiacale. In acest halucinant inventar de forme, de stiluri, de materiale și de tehnici, atît de puternic diversificat prin natura nemijlocită a părților sale constitutive dar perfect coerent prin regia unitară și prin viziunea integratoare, artista se mișcă imperturbabil, fără nici o umbră de sentimentalism, liberă cu desăvîrșire și iremediabil sceptică. În centrul acestor reprezentări, fără echivoc (prin medierea oglinzii ori prin imaginea fotografică), aluziv sau doar ca stare inefabilă, Claudia Todor se așază pe
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
-și caută febril o identitate, femeia astrală și rece sau cea animată subtil de nostalgia cuplului, femeia angelică și femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspirații unice către o lume a absolutului feminin. Fără să-și propună ostentativ înlocuirea viziunilor falocentriste cu altele de nuanță ginecocentristă, în principiu la fel de exclusiviste, artista deplasează centrul contemplației de pe forță și acțiune pe fragilitate, frumusețe și pasivitate. Și acest exercițiu al contemplației, aparent neutru și în afara oricăror intenții subversive, devine, prin cumul și prin
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
Brezianu merge cu un pas mai departe. Analizează comparativ Miorița și balada populară finlandeză Piispa Henrikin Surmavirsi / Balada lui Henric Vlădica. Dincolo de deosebirile firești cauzate de specificitatea etnică și experiența spirituală diferită ale popoarelor român și finlandez, eseistul descoperă o viziune foarte apropiată, rod al existenței unor mitologii surori. Explică autorul: "Dar ceea ce se cere subliniat este faptul că, dincolo de textura amănuntului, firul invizibil legînd între ele două poezii populare provine din incidența unor mitologii surori, implicînd ceea ce am putea numi
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
poftă de viață (redată în tușe un pic exagerate), nu reușește să le insufle vitalitatea și nici să-i protejeze de figurile ostile întâlnite în lungul lor drum (care s-a bucurat și de o transpunere cinematografică, în 1997, în viziunea regizorului Francesco Rosi).
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
lume (comunism, securitate, armata sovietică sau nazistă ș.a.m.d.) ceea ce nu ne împiedică să ne dăm seama de spațiul de obârșie și de mișcare al personajelor: Bucovina, Bucureștii vechilor mahalagii, Cadrilaterul românesc (până la 1940) parte a peisajului dobrogean (în viziunea comparatistă a autorului, un fel de mezzogiorno sicilian, calabrez sau magrebian) străbătut de cuplul Prunaru-Elbil. în stilul ritualic de hronic se dă grai vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]