1,062 matches
-
iepurele despre care se spune că ar fi cam lipsit de creier știe să recurgă, pentru a-și proteja adăpostul de zi, la viclenii ce-ar face-o invidioasă și pe vulpe. Când răsare soarele, înainte de a se duce în vizuină, face câteva salturi mari în stânga și-n dreapta, se întoarce pe propriile-i urme, mai face un salt și se furișează în câte-un hățiș sau în câte-o pârloagă unde doarme liniștit toată ziua. Când ajung și câinii prin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a rupt. VULPEA Ș1 VÂNĂTORUL Elevii stau grupați câte trei, ținându-se de mână (VIZUINAĂ. Un elev este pe post de VULPE. Alți trei elevi sunt VÂNĂTORII. Se comandă POC!. Vânătorii aleargă să prindă vulpea, care se poate „ascunde" în vizuină. Jocul continuă până când vulpea este prinsă și pedepsită. ( Rolurile se pot schimba. Se pot intona cântece despre vulpeă. APĂRĂ-ȚI CASA Jucătorii stau câte doi în cerc. Fiecare caută să și scoată adversarul din interiorul cercului prin împingere sau tragere
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
a rupt. VULPEA Ș1 VÂNĂTORUL Elevii stau grupați câte trei, ținându-se de mână (VIZUINAĂ. Un elev este pe post de VULPE. Alți trei elevi sunt VÂNĂTORII. Se comandă POC!. Vânătorii aleargă să prindă vulpea, care se poate „ascunde" în vizuină. Jocul continuă până când vulpea este prinsă și pedepsită. ( Rolurile se pot schimba. Se pot intona cântece despre vulpeă. APĂRĂ-ȚI CASA Jucătorii stau câte doi în cerc. Fiecare caută să și scoată adversarul din interiorul cercului prin împingere sau tragere
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
ale irealității imediate 147 4.2. Inimi cicatrizate sau discurs despre suferința i mpusă de boală 155 4.2.1. Personajul blecherian sau ipostaza de a-fi-întru moarte 155 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului 166 4.3. Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței 183 CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 194 5.1. Expresiile suferinței 194 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă 194 5.1.2. Max Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
11. Imaginea umanității care se dizolvă, natura preluând atributele acesteia, va apărea frecvent în romanele lui Blecher. Ilustrativ în acest sens este omul-negru, cu picioarele care i se preling unindu-se cu pământul și transformarea copacilor în oameni din romanul Vizuina luminată. Paginile se pot reprezenta cu ușurință grafic, amintind de tablourile pictorilor flamanzi. Unul dintre cele mai reprezentative texte ale lui Blecher, din această perioada, care trasează foarte clar direcția pe care romancierul va merge mai târziu, este Incursiuni. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
multidimensional. Blecher ridică un prim semn de întrebare asupra a ceea ce în mod normal numim realitate. Este ceea ce percepem la un moment dat al existenței noastre și real? Reportajul Berck. Orașul damnaților va sta la baza romanelor Inimi cicatrizate și Vizuina luminată. Textul este explicativ, o amplă introducere în lumea pe care Blecher o va descrie în scrierile de mai târziu. De altfel, titlurile capitolelor Ceva despre ghips, Un oraș orizontal, Ce este o gutieră?, Hoteluri și sanatorii sunt reprezentative în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a-i ignora existențialismul hrănit de Kierkegaard și Blake, care i-a indus în eroare pe partizanii autenticității în anii '30"37. La un an distanță, în 1937, Blecher publică romanul Inimi cicatrizate, lucrând în paralel la ultimul său roman, Vizuina luminată. Acesta va apărea postum, în 1971. Mihail Sebastian, în Jurnalul său, notează, în luna martie a anului 1937, anul publicării celui de-al doilea roman al autorului, cumplita suferință prin care trecea Blecher: Blecher mereu mai pe moarte. Nu știu cât
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
producători din Franța și Germania exprimându-și interesul față de acest proiect. Dacă Inimi cicatrizate este considerat de critica literară un roman mai puțin reușit, în care chiar și ,,boala însăși ar avea nevoie de un alt ritm"44, cu romanul Vizuina luminată, Blecher se desparte de scriitorii ironici care considerau cu certitudine real ceea ce era trăit subiectiv, apropiindu-se, în opinia lui Nicolae Manolescu, de Kafka, Breton și Schulz, în proza cărora nimic nu mai este cu certitudine real: ,,Universul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care poate fi onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică"45. Naturalismul expresionist al Întâmplărilor în irealitatea imediată nu se mai regăsește în romanele care urmează, fizionomiile descrise aici determinându-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată de critica literară, recunoscându-i adevărata valoare, apreciind că cele mai izbutite pagini de proză ale lui Blecher, după Întâmplări, se află în Vizuină: descrierea piațetei Casei de Economii în alb și roșu; portretul femeii în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată de critica literară, recunoscându-i adevărata valoare, apreciind că cele mai izbutite pagini de proză ale lui Blecher, după Întâmplări, se află în Vizuină: descrierea piațetei Casei de Economii în alb și roșu; portretul femeii în roșu care va inspira titlul unui celebru roman cu mai mulți autori din anii '90; acea primă political fiction din literatura noastră în care câinii polițiști se revoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Întâmplări în irealitatea imediată (1935), care se compune din amintiri de adolescență, este un roman al suferinței originare, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinței impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de ghips; Vizuina luminată (postum, 1971), romanul beatitudinii prin descompunere și degradare... În romanele lui, suferința se manifestă ca situație-limită, cu acel accent definitiv, inevitabil, propriu în mod necesar ființei în întregul ei, peste individualități ce pot părea uneori că nu suferă. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
text îi permite. Acesta este și elementul de noutate al demersului întreprins. 1.4. Metodologia și materialul de lucru Abordarea pe care o propun pentru analiza celor trei romane ale scriitorului Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, este cea transdisciplinară, teoretizată de Basarab Nicolescu în studiul său Transdisciplinaritatea, perspectivă inovatoare de analiză a unui conținut. În anul 2000 am avut oportunitatea de a intra într-un program de formare al Centrului Educația 2000+, finanțat de Fundația
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
metamorfozele lor; interpretarea mitului personal al autorului și a avatariilor acestuia ca expresii ale personalității inconștiente și a evoluției acesteia; compararea rezultatelor cu viața scriitorului. Prin suprapunerea celor trei romane ale lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, scrise la date apropiate, observăm referirea la același obiect: suferința eului narator și încercarea disperată a acestuia de a se refugia în spații închise și onirice, cu semnificații bivalente. Modul obsesiv în care personajul lui Blecher încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Papadat-Bengescu, ci o întâmplare care te sustrage automatismului cotidian), dar și cu ale lui George Bacovia. Perspectiva naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată îl apropie pe Blecher, în mod vizibil, de George Bacovia. Performanța lui Blecher este însă evidentă. În Vizuina luminată, sensibilitatea exacerbată a naratorului transpare din fiecare fragment al cărții: Ne imaginam în fiecare clipă viața și viața rămâne valabilă pentru acea clipă și numai pentru aceea și numai așa cum o imaginăm atunci. Este același lucru dar, a visa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de la înțelgerea timpului în care acesta se situează. Or timpul naratorului-personaj din romanele lui Blecher este gândit pornind de la moarte. Naratorul-personaj din romanul Inimi cicatrizate de Max Blecher, Emanuel, ca și ceilalți doi naratori, din Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată, este heideggerian pentru că el nu acordă un loc privilegiat ideii de moarte, ci propriei lui morți. Pentru naratorul lui Blecher, moartea înseamnă moartea mea. A-fi-întru-moarte devine pentru personajul lui Blecher o modalitate de a se raporta la moarte prin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
disperare, înțelegând în final că identitatea nu poate fi pierdută, cel mult suspendată prin intermediul halucinațiilor sau a viziunilor. Halucinațiile personajelor lui Blecher trimit la teza lui Karl Jaspers, conform căreia paranoia ar fi o consecință a schimbărilor biologice. Personajul din Vizuina luminată, afirmă: când sunt singur și închid ochii, ori când în mijlocul conversației îmi trec mâna peste obraz și strâng pleoapele, regăsesc aceeași cavernă intimă și cunoscută, aceeași vizuină călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conform căreia paranoia ar fi o consecință a schimbărilor biologice. Personajul din Vizuina luminată, afirmă: când sunt singur și închid ochii, ori când în mijlocul conversației îmi trec mâna peste obraz și strâng pleoapele, regăsesc aceeași cavernă intimă și cunoscută, aceeași vizuină călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu...76. Metoda biografică propusă de Jaspers ar ajuta demersul psihocritic, aceasta având de altfel și corespondențe în literatură, în ceea ce Mircea Eliade numea ,,metodă oceanografică" sau studierea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la integrarea lor în sensul explicării lumii/ lumilor în care eroul trăiește. Personajul inserează anumite fapte din cotidian, de o banalitate indiscutabilă, care-l ajută însă să dea o interpretare corectă universului său. Semnificativ în acest sens este fragmentul din Vizuina luminată în care naratorul-personaj descrie, după operația suferită, evenimente care aparent sunt fără nicio importanță: Există lucruri elementar de simple, ce nu pot fi puse în cuvinte, și senzația pe care am încercat-o bând prima înghițitură de apă este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
evident, în cazul personajului blecherian avem acest raport inversat: interior lumină vs. exterior întuneric. Spațiul confortabil în care eul narator poate proiecta la nesfârșit lumi este cel interior, fie că acest spațiu este o grotă, sau propriul trup, ca în Vizuina luminată. Grota este pentru personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată locul unde se realizează ,,comunicarea cu toate stările superioare și inferioare... imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150. Personajul lui Blecher trăiește tirania obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dimpotivă expune odată cu scrisul ceea ce simte și trăiește în mod direct. Dialogul permanent și direct pe care Blecher îl creează odată cu scriitura este cu suferința, care devine un loc comun al textului său, și nicidecum originea artei așa cum afirmă în Vizuina luminată. Tema principală a creației blecheriene rămâne neputința eului de a evada din sine: ,,Trebuie să constat până la exasperare că trăim în lumea pe care o vedem. Nu era nimic de făcut împotriva acestui lucru"156. Astfel, autenticitatea textului blecherian
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
raportarea la anumite genuri de discurs, acesta participă, în fapt, la validarea lor. Discursul literar se constituie tematizându-și propria sa constituire. Astfel, putem afirma că discursul blecherian se definește reflectându-și în funcționarea sa, ,,constituirea". În acest sens, incipitul romanului Vizuina luminată este concludent: ,, Tot ce scriu a fost cândva viață adevărată"161. Același text continuă cu identificarea celui care stabilește ,,contractul enunțiativ"162, care validează în același timp narațiunea și pe naratorul ei: ,,...impresia care renaște este, înainte de toate, aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul de care trebuie să te eliberezi prin creație, cât și lucru pe care creația îl aprofundează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un erou străin tocmai din cauză că el trăiește într-o lume absurdă, dar această lume absurdă este chiar cea instituită de operă 171. O situație similară se poate observa în romanele persoanei I ale lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată. Eul subiect al enunțării devine el în lumile pe care le creează. Imaginile nu se suprapun, de multe ori fiindu-ne prezentat un el lipsit de umanitate, trăind într-o lume absurdă, asemenea personajului lui Camus, la o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
flosoful danez numea în Boala de moarte, ,,disperarea de a nu voi să fii tu însuți sau de a voi să scapi de sine"179. Disperarea de a scăpa de sine este redată, poate cel mai bine, de Blecher, în Vizuina luminată, prin personajul muribund care nu vede nicio necesitate în a se împărtăși, în fapt, discursul acestuia traduce refuzul de a se afilia grupului din care face parte. Retragerea pesonajului din Vizuina luminată în ,,spații de odihnă" marginea orașului, marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]