599 matches
-
special posibilitatea lumii de a deveni cuvânt scris, deci text. Deși există și o priză incontestabilă a poetului la real, aceasta este trecută pe un plan secund, în favoarea unei prize totale la cuvânt. Totul capătă un sens dacă poate deveni vocabulă, când și dacă se raportează la scris. De altfel, încă din primul text inclus în volum, eul poetic se situează decisiv în teritoriul lingvistic brut și brutal deopotrivă, ca în singura formă de real în care își permite să se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nonșalanță în marșul lor/ ca o tăietură fără anestezie și mască" (Fără anestezie). Acestea sunt tonalitatea și mijloacele tipice pentru Nicolae Panaite, poetul ce mizează, așadar, din ce în ce mai sigur, mai lucid pe cartea textualizării, construind imaginea unui univers scriptural în care vocabulele, mai ales verbele și substantivele, preiau prerogativele puterii, se instaurează autarhic într-un sine poetic aproape isihastru, asupra căruia are devastatoare consecințe: "vorbele ce dau buzna spre mine/ zguduie geamurile ca o toacă/ nesiguranța a ajuns ca un plumb încins
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale inițierii, ale accesului la o transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară/ ca sufletu'mi ce prin fântâni coboară/ să fie tânguire unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor, probabil una dintre cele mai greu descifrabile secvențe lirice semnate de Mihai Ursachi. Pe de o parte, pentru că seria de vocabule prin care este descrisă alambicata ceremonie de facere a aurului poetic ("esența secretă și prețioasă,/ esența a cincea", "formulă/ spre dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
evlavia homului chrestin din 1779). Dar Petru Maior și Budai-Deleanu subliniază că româna provine din latina populară, nu din cea clasică, autorul Țiganiadei mai remarcă rolul substratului în formarea limbilor și ia act de existența în limba noastră a multor vocabule nelatine: slave, grecești, gotice, maghiare, albaneze; în opinia lui, vocabularul limbii române literare trebuia îmbogățit cu termeni regionali, cu condiția ca aceștia să fie de sursă latină. Extrapolarea demersurilor pentru învederarea caracterului latin a dus, prin exponenți din a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
influența în bine destinul noului născut prin cuvânt și acțiune magică". Zeitățile feminine, mesagere ale destinului, au purtat dintotdeauna la români denumirea de Ursitoare, românii fiind singurii neolatini care n-au mai păstrat pentru aceste reprezentări mitologice apelative derivate din vocabulele latine Fatae sau Fatum. Importanța acțiunii pe care o împlineau a creat un tabu lingvistic, fapt ce se vede în evitarea unor denumiri care desemnau ființe sau puteri supranaturale, potențial nocive. Simpla lor pronunțare implica, în acord cu logica mentalității
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
voluntară și ea poate privi atât învățământul propriu-zis, cât și modul de a face față dificultăților de comportament. Pe scurt, trebuie promovată, cu același nivel de demnitate, formarea vizând cunoștințele disciplinare, transmiterea lor și "pedagogia", dacă putem grupa sub această vocabulă tehnicile de ameliorare a climatului școlar (învățare colectivă, tehnici de grup), cunoștințele psihopedagogice necesare sau formarea axată direct pe factorii de risc, tulburările de comportament etc. Formarea nu trebuie să vizeze aplicarea extraordinară a programelor de prevenire, ci integrarea practicilor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fi „poetic”, de la situațiile lirice excepționale (înlocuite cu mersul zilnic pe o stradă înzăpezită, cu un pahar băut la crâșma din colț, cu lectura ziarului) până la limbajul prețios al metaforelor întemeiate pe sinestezie sau pe etimologie, acestea fiind înlocuite cu vocabule cât mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot subordonată relației esențiale a poetului cu lumea este relația de de-realizare a universului, de înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera sentimentul înstrăinării de sine, spaima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte pornirea hedonistă. Ici și colo poate fi întâlnită o adevărată terminologie poetică, unor vocabule mai vechi („icoană”) alăturându-li-se altele mai noi („metaforuri”, „eleghie”). Termenul „poézie”, cu acest accent - semn al filierei rusești - este, s-ar părea, folosit pentru prima oară la noi de C. I se datorează și prima tălmăcire din literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
celelalte curente de avangardă, i. se revendică din dadaism, pe considerentul că: „dadaismul reprezintă, mai mult decât o atitudine de artă, o ideologie generală, o stare de spirit universalizată, cu repercusiuni în etică, filosofie, religie.” Dar insurecția denumită prin această vocabulă „nu putea fi decât o stare de spirit pregătitoare”, având drept mobil voința de a provoca „scandalizarea generală” față de tot ce era perimat. Sarcina de a reclădi pe ruine o altă ordine existențială și-a asumat-o constructivismul. Tot din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
cartea sa, Jurnal de atelier (Editura Eminescu, 1978), Aurel Baranga introduce termenul pristandanism pentru a defini oportunismul acelora care trec de partea cealaltă a baricadei, abandonându-și patronii, spre a-și oferi serviciile noilor oameni ai zilei. Categoric autorul noii vocabule se referă la scena VII din actul II al Scrisorii pierdute, când polițaiul Pristanda îl arestează pe Cațavencu din ordinul prefectului Tipătescu, îl eliberează la porunca Zoei Trahanache și apoi îl roagă să-l ierte, spunându-i că n-a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
observă confuzia între limbaj ca facultate umană și limbaj ca specializare a limbii). Din analiza limbii, s-ar putea desprinde structura spiritului românesc, adică filozofia care întemeiază acest spirit. Astfel, despre prepoziția învechită întru se afirmă că ar fi o "vocabulă dialectică de prim ordin" sau că "ne aflăm în fața unei vocabule filozofice de prim ordin"408. Ce înseamnă însă "vocabulă dialectică" sau "vocabulă filzofică" este greu de intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a limbii). Din analiza limbii, s-ar putea desprinde structura spiritului românesc, adică filozofia care întemeiază acest spirit. Astfel, despre prepoziția învechită întru se afirmă că ar fi o "vocabulă dialectică de prim ordin" sau că "ne aflăm în fața unei vocabule filozofice de prim ordin"408. Ce înseamnă însă "vocabulă dialectică" sau "vocabulă filzofică" este greu de intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar putea desprinde mai mult decît o opinie singulară despre încifrări uneori
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
structura spiritului românesc, adică filozofia care întemeiază acest spirit. Astfel, despre prepoziția învechită întru se afirmă că ar fi o "vocabulă dialectică de prim ordin" sau că "ne aflăm în fața unei vocabule filozofice de prim ordin"408. Ce înseamnă însă "vocabulă dialectică" sau "vocabulă filzofică" este greu de intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar putea desprinde mai mult decît o opinie singulară despre încifrări uneori mai mult închipuite decît existente în cuvinte (cum ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adică filozofia care întemeiază acest spirit. Astfel, despre prepoziția învechită întru se afirmă că ar fi o "vocabulă dialectică de prim ordin" sau că "ne aflăm în fața unei vocabule filozofice de prim ordin"408. Ce înseamnă însă "vocabulă dialectică" sau "vocabulă filzofică" este greu de intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar putea desprinde mai mult decît o opinie singulară despre încifrări uneori mai mult închipuite decît existente în cuvinte (cum ar fi stabilirea unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vulgaritate, lipsă de gust) sau, în orice caz, cu o nuanță depreciativă. Schiller îi considera, în 1798, pe francezi mai mult „realiști” decât „idealiști”, și prin aceasta inapți pentru marea poezie. Ca spre a-l confirma, Balzac, fără a întrebuința vocabula, avea să pledeze pentru o literatură care să dea acesteia conținut pozitiv, înfățișând existența „așa cum e”, neidealizată, „într-un spirit de obiectivitate”. Termenul se impune definitiv în vocabularul teoretic modern la începutul celui de-al șaselea deceniu al secolului al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist”, cu logosul lui aiuristic, garnisit cu bombastice, incoerente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
publicației „Romanoslavica” și ca director al Editurii Academiei. Debutează în volum în 1960, publicându-și teza de doctorat, Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic. Cuvintele sud-slave împrumutate, afirmă M., certifică importanța componentei slave în lexicul românesc, alcătuită din vocabule vechi sud-slave și răsăritene, termeni cărturărești din slava bisericească și împrumuturi din limbile slave actuale. Având în vedere nu numai etimologia și alcătuirea unui dictionnaire raisonné, ci și „funcționarea” cuvintelor, autorul cercetează repartiția lor teritorială pe baza unui material lexicografic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
zilelor noastre; una în plină ebuliție, despre care mărturiresc deplin și paginile introduse de modestele rânduri ale celui care semnează Ovidiu PECICAN Cluj-Napoca, 8 februarie 2014 1. Studii și eseuri Locuri și nelocuri ale francofoniei Francofonia nu este doar o vocabulă politică, ideologică, instituțional corectă, port-drapel al diversității împotriva unifor mizării globalizante; în orice caz, nu aceste accepțiuni îmi vor reține atenția în continuare. Consider că acest concept este mult mai complex decît o recunoaștem adesea și îl voi aborda, în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și o curiozitate mereu vii. Regăsim în acest roman ceea ce fidelii săi cititori (și nu numai ei, de altfel!) prețuiesc cel mai mult la acest autor rar, acea fulguranță a cuvintelor ce se ciocnesc violent și dau naștere unor noi vocabule, de o frumusețe răvășitoare, acea fantezie liberă și sofisticată, acea punere în frază cu totul aparte, care fac din Grainville, probabil, cel mai surprinzător stilist contemporan al literelor franceze. Nu ușor de digerat, dar cît de reconfortant în peisajul atît
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu atît mai mult să scrie, renunțînd de bună voie la acest "act sinucigaș", cum definea ea scrisul, act pe care l-a purtat pe culmile ambiguității literare, tulbu rîndu-și și rătăcindu-și cititorii cu malițioasă virtuozitate. Moartea e o vocabulă inconsistentă și irelevantă pentru o ființă ce pare definiția însăși a exilului, care și-a petrecut viața apărînd și dispărînd, lăsînd mereu, drept urme de neșters, texte scurte și aspre, ca niște pietricele albe, dar nu precum cele din poveștile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care, ieșit din condiția sa naturală, s-a dedat unui vertij superb, uneori odios, întotdeauna deconcertant. Nu există ceva mai ticălos decît cuvîntul și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul atins prin vocabulă, prin simbolul însuși al fragilității! (Exerciții de admirație) Prima carte, ultima carte: fracturi identitare. Cioran și banda lui Möbius Într-o logică melioristă, orice autor ar trebui să marcheze o distanță semnificativă, datorată maturizării firești, între prima și ultima sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caracter politic; b) criteriul conținutului: pare a ridica mai puține inconveniente decât primul, în condițiile în care nu toate cuvintele folosite de un om politic aparțin vocabularului politic. Subiectul, tema vor determina caracterul politic al unui limbaj și nu natura vocabulelor utilizate. "Orice limbaj politic vehiculează un discurs politic, dar reciproca nu este valabilă"38; c) criteriul contextului: există situații în care actorii politici exprimă discursuri politice prin conținut, alteori statutul acestora conferă caracter politic unui discurs al cărui conținut nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
categorii largi de public, limbajul publicistic este guvernat de principiul accesibilității, atât la nivel lexical, cât și la cel al construcțiilor sintactice. Eminescu utilizează, în cea mai mare parte a articolelor, un limbaj denotativ, apelând la sensurile de bază ale vocabulelor utilizate, iar acolo unde există pericolul unor ambiguități semantice, jurnalistul formulează definiții, recurge la etimologii, explicitând conceptele. Nu putem omite nici zonele de interferență între limbajul publicistic și cel artistic, vizibile la nivelul expresiei, al figurilor de stil și de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de a acoperi mai multe realități: "prefixul postsugerează de altfel refuzul sau imposibilitatea unei referințe pozitive. Iar ruptura fiind prin excelență modernă, cum spuneam, să o rupi cu modernul e culmea modernului!"146. Se remarcă și în cazul interpretării acestei vocabule același tip de contradicții care s-au evidențiat în momentul discutării periodizării postmodernismului intervenția instrumentelor, categoriilor și strategiilor moderne în discursul despre postmodernism fiind de natură să crească gradul de ambiguitate din jurul său (situație care l-a determinat pe Compagnon
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]