597 matches
-
Dragă Adriane, eu am ales poezia pentru a nu muri din cauza ei. Poezia este un pericol imanent. Este în permanență un "potențial asasin"! Poezia respinge un "adevăr univoc". La poet cuvântul obișnuit este prilej de credință, la omul obișnuit o vocabulă vremelnică, cotidiană. Nu, dragul meu, orgoliile locale sunt extrem de mari! Ceea ce vezi nu-i decât o armonie de suprafață... Un jurnalist englez, Nick Maes, scria, la începutul lunii august, din acest an, în "Daily Mail", după o excursie în Maramureș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de-atâtea ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre deliciul lingvistic al însuși poreclitului, și el om de spirit; lui Domițian Cesereanu, iubitor de lecturi filozofice și în general de filozofare, îi spunea „Pestefiricul“ (vocabulă pe care, oarecum în aceeași formă, cineva, la începutul secolului al XIX-lea, cum aflaserăm la un curs, o folosise pentru „metafizic“); altui coleg îi spunea „Terică“ (de la terra), aluzie la „țărănismul“ împătimit al aceluia. Și câte altele! Dar această
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cum se ridică și plutește dea supra capetelor noastre la acea timidă demonstrație a lui Blériot; la fel cum nici un aparat de radio cu 12 lămpi de astăzi nu-mi mai provoacă emoția și neliniștea avute la auzul pri melor vocabule omenești călătorind prin eter și prinse În casca unui radio cu galenă și cu antena improvizată din so miera patu lui meu. Degeaba! Veacul nostru Îmbătrânește văzând cu ochii și nici o emoție sau uimire de acest fel nu mai e
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Revoluția din Octombrie.“ („Din șapte în șapte“, Contemporanul, noiembrie 1959) Cuvinte post-mortem de Tudor Arghezi (nota V. I.) „În presă și vorbire, în adunări, în viața politică, socială, în toată viața trăită, a intrat și circulă, pe lângă o seamă de vocabule menite să reflecte, după 23 august 1944, spiritul noii orânduiri, cuvântul PARTID. [Ă] În 40 de ani de la întemeierea lui, partidul și-a dovedit semnificația întreagă, în total contrast cu ce fuseseră partidele politice de până la el. Partidul (la singular
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
secolului al XIX-lea. Nemții o scandau, de exemplu, În timpul pogromurilor antievreiești desfășurate În 1819 În mai multe orașe din Germania, care s-au extins și În afara ei (În Danemarca, de exemplu) (756). Conform lui Josy Eisenberg și altor cercetători, vocabula Hep este acronimul expresiei latine Hierosolyma est perdita („Ierusalimul este pierdut”) (37, p. 280 ; 254, p. 8). Unii istorici susțin că expresia a fost folosită de legiunile romane conduse de Titus la cucerirea Ierusalimului În anul 70 (vezi și Lion
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să pricepi cum vine cu literatura modernă. Or, N.M. nu avea antenă pentru literatura modernă, ceea ce era apreciat și la „Europa Liberă”, și la partid. Pentru unii, modernismul mirosea a revoluție, pentru alții, a capitalism. Noroc că s-a ivit vocabula postmodern. Nimeni n-a priceput ce înseamnă. La toți a plăcut... Cotidianul, 15-16 iunie 2002 Războiul literaturii Revista din Brașov Interval, în numărul său din decembrie 2001, prezintă viața literară ca un imens front al unui război purtat fără încetare
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
unei iluzii? În ciuda ubicuității paranoiei și a literaturii bogate asociate ei, în mod paradoxal nu există deocamdată un consens unanim asupra definiției maladiei. Se pot, desigur, distinge unele invariante în încercările de până acum de a fixa conceptual realitatea din spatele vocabulei, dar semnifică ele același lucru? Născut din diferite contexte discursive și instituționalizate, paranoia are o istorie din care, chiar dacă nu putem extrage concluzii decisive, putem, în schimb, identifica câteva direcții de investigare. Termenul de "paranoia" pare să fi fost creat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
s-a făcut potrivit lui Ṛta, zeii acționează după Ṛta, stăpânind ritmurile cosmice și conduita morală. Cu timpul, varuṇa a devenit un deus otiosus, supraviețuind doar în erudiția ritualiștilor și în folclorul religios. În limba clasică, ṛta va fi înlocuit cu vocabula dharma. f) Măyă. Termenul este derivat din rădăcina măy, „a schimba”. În Rig Veda, măyă reprezintă „schimbarea stricătoare sau dăunătoare a bunelor mecanisme, schimbarea demonică și înșelătoare și, totodată, stricarea stricăciunii”. Există deci măyă rele și bune. Primele: numesc vicleșugul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
44; Hare 1911: XIII). În aceste condiții, concluzia finală a lui Walter Skeat a fost că engleza veche a lui Chatterton este atît de incorect folosită încît demonstrează limpede falsul: O analiză a Glosarului din ediția lui Milles arată că vocabulele din engleza veche autentice, și utilizate corect, ce apar în dialectul rowleyan, se ridică la un procent de circa șapte la sută dintre toate cuvintele vechi folosite. (Skeat 1883: XIX, n. 1) De asemenea, Skeat devoalează cîteva cazuri grave de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și regulate, unele în forme fixe (de la sonet la pantum), recurge la facturi strofice variate, lansează rime rare, uneori compuse, funambulești: „violacee”- „ce e”, „îmi” - „sfărâmi”, „ca s-o” - „Picasso”. Caz foarte rar în poezia noastră, cuvinte românești rimează cu vocabule străine: „Cântec pe Rin... / Fetele-s ca-n / Cartierul Latin. // Mais ou sont les / Neiges d’ antan ? / Loreley unde e?” Multe confesiuni sunt de sursă elegiacă („Elegiac mi-e versul ca lebăda cântând”), însă afectul va fi cu perseverență „crucificat
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
șovăielnic și un etimologist moderat. Îndoiala îi vine din bun-simț, căci - presupune el - dacă limba ar fi reconstituită „în curățenia și orighinalul” ei, atunci s-ar confunda cu latina sau italiana. În Gramatică românească este păstrată mai vechea terminologie, cu vocabule slavone („slovă”, „glasnică” ș.a.) sau grecești („sintaxis”, „ortographia” ș.a.). În orice caz, T. nu preconizează eliminarea oricărui cuvânt nelatinesc, ci doar a celor - îndeosebi maghiare, germane, grecești - neasimilate. Mai mult, deși tentat de o ortografie etimologică, el se ocupă, ca
TEMPEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
în Incertitudini literare, cel puțin) este Dostoievski, iar ideea ce se repetă este aceea de cunoaștere prin suferință. Eseistica lui S. se bizuie pe un estetism moral exprimat - și aici este orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
chiar și cele mai stranii, sunt impecabil ritmate și rimate, cu rime - e adevărat - insolite, năstrușnice, pline de haz („sidefat” / „sculat”, „cămășoi” / „doi”, „calcanu’” / „Câlniceanu”, „Marin” / „argentin”). E efortul unui tipic poet de atelier, baroc, șlefuind cu atenție și răbdare vocabulele rare (sau, dimpotrivă, tocite de atâta banalitate) și făcându-le să se lege, în sonorități muzicale, unele de altele. Cuvintele lui nu sunt mai puțin „potrivite” decât cele ale lui Arghezi. Numai că libertatea lor „combinatorie” e mai mare. Apare
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
vorbit atât de mult despre onirismul și barochismul poetului, despre pofta lui parnasiană de obiecte și culori, despre viclenia mecanismelor sale pseudoepice (narative), despre bizarele amalgamuri de cotidian și vis, despre fanteziile urmuziene, suprarealiste, despre pitorescul ceremonios, despre sintagme inedite, vocabule și rime rare, ironie și maliție, antecesori și afini etc. ar fi, desigur, inutil. Astăzi, un volum de versuri de Leonid Dimov mai poate să ofere criticului doar șansa analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Poate pentru că ideea revoluției culturale, politice, etc. care nu putea fi socotită depășită de francezi În acei ani, rămînea spectaculoasă. Franța era la acea oră o arenă culturală de urmărit de către americani. Pe de altă parte, postmodernismul atunci, era o vocabulă puțin Întrebuințată chiar și În America. Ei continuau, cu toate că fără pathosul dinaite de război, să fie fascinați de avangardă și de propunerile indecente ale unui French Way. Dar participarea lor era exterioară, ceea ce gustau ei era spectacolul unei vieți literare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor bogate cunoștințe de zoonimie cînd, la un moment dat, enumerarea celor mai exotice nume de specii de maimuțe face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra că sensul a dispărut dintr-un limbaj lipsit de regulă (Dumnezeu), cu sintaxă inexpresivă, produs
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
canonice surse, H. se impune ca individualitate artistică distinctă prin particularități de meșteșug, prin specificitatea rafinamentului tehnic. De la început se caracterizează printr-o anumită sobrietate a formulărilor, lipsită de rigidități, vădind un simț al cuvântului și al frazei în virtutea căruia vocabulele prea demonetizate, clișeele rudimentare pătrund în texte mai rar decât la numeroși alți producători de versuri din epocă. Adesea, poetul se dedă la mici ghidușii, la ștrengării grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
în general, iar pe de alta, materia inertă, inanimată. Importantă e o anumită „deschidere de viziune”, semnalată de Marin Mincu, manifestă odată cu volumul Trei poeme (1994). Relevante sunt, la scara întregii opere, anumite cronotopuri (cel concentraționar, carcera, spitalul), motive ori vocabule recurente, reluate obsesiv (varul, peretele, seringa, mâna, creierul, plămânii, pielea, insectele, sexul ș.a.), dar îndeosebi motivele spintecării și tăierii, asociate prin definiție structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca și faptul că această poezie
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările și limbajele, în spirit demitizant, el orientează scripticul, literaturizează oralitatea, înjosește sublimul, proiectează prozaicul în metafizic, reduce, când vrea, toate câte există, văzute
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
întruchipa vremuri viitoare lipsite de viitor, posterioare sfârșitului miturilor din sfera științei și a progresului. 2. Imaginar științific și tehnic Imaginarul cu caracter științific, care este vizibil în SF încă de la începuturile sale, s-a hrănit din imaginile, ideile și vocabulele pe care actualitatea tehnoștiințifică le propune și din legăturile acesteia cu activitatea politică sau filozofică. Narațiunea SF propune o punere în scenă menită să inducă în cititor un efect de "patos metafizic", o emoție produsă de dezvoltarea narativă a unei
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Cât despre mișcarea punk, aceasta s-a născut în Anglia: este un stil de muzică hard rock foarte dur și un mod de reprezentare a sinelui extrovertit, popularizat în primul rând de grupul Sex Pistols. Articularea prefixului "cyber" și a vocabulei "punk" va fi efectuată de un critic SF din Statele Unite pentru a boteza producțiile unui grup de scriitori care s-au făcut remarcați după succesul romanului Neuromantul (William Gibson, 1985) și al antologiei prefațate de Bruce Sterling Mirrorshades: The Cyberpunk
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cunoaștere cu privire la realitate"154. Mutant: termenul de mutație va fi folosit de Lamarck în 1809, cu sensul de variație continuă, apoi de Hugo de Vries în 1884. Acest termen denotă apoi brutalitatea variației discontinue, aleatorii, în relație cu teoriile darwiniste. Vocabula "mutant", care indică rezultatul sau produsul unei mutații, datează din 1909. În SF, mutantul se distinge de alte creaturi pe care le-a inventat literatura de acest gen prin faptul că poate apărea firesc, poate fi rezultatul unor manipulări voluntare
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]