1,060 matches
-
Strasbourg. - Ce plecare? - Păi nu spuneai anu’ trecut, domnu’ Ambrozie, c-o să pleci acolo cu o delegație de țărani, de expropriați? - Ți-am spus eu matale ceva?... Mă cunoști de undeva? Nea Ambrozie își ascute brusc tonul. Bea restul de vodcă, iese repede și pornește târându-și pe trotuarul stricat pantoful cu talpa dezlipită. treisprezece Discuția despre satul românesc s-a relansat într-un weekend când mama a reușit sa ne mobilizeze pe toți pentru un transport de prune brumării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie îl auzeam urlând și bufnind la femeia care aseară i-aruncase la veceu conținutul sticlei de vodcă. Pe urmă a ajuns la noi, a dat peste Zina, cu hainele de stradă pe ea, gata să iasă pe ușă. Da’ te-ntorci tot aici, nu? i-a strigat de la ușa din grădină, pe unde intrase el, să se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și motivul că aici nu găseam, ca la Carmen, bere la zece mii, nici vodcă din cea mai proastă, de șapte mii (aia căreia eu îi zic benzină și, dintr-un minim self respect, continui să nu mă otrăvesc cu ea) și de douăzeci și... În plus, cârciuma aromâncei mai era și închisă duminică seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuit să mă transporte cu un taxi acasă, unde bunica de la Brașov s-a ținut tare, mi-a tras de pe mine hainele lipite, m-a ținut cu picioarele-n apă fierbinte, mi-a strecurat în mâna tremurândă un pahar de vodcă - pe urmă, cu vodca-n nas, pot pleca la spital, cu ambulanța chemată de salvatorii mei. Aici mi-a revenit îndată pofta de vorbă, în timp ce un doctor mai bătrân mă examina: Dumneavoastră, zic, nu vă place să pescuiți? Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu un taxi acasă, unde bunica de la Brașov s-a ținut tare, mi-a tras de pe mine hainele lipite, m-a ținut cu picioarele-n apă fierbinte, mi-a strecurat în mâna tremurândă un pahar de vodcă - pe urmă, cu vodca-n nas, pot pleca la spital, cu ambulanța chemată de salvatorii mei. Aici mi-a revenit îndată pofta de vorbă, în timp ce un doctor mai bătrân mă examina: Dumneavoastră, zic, nu vă place să pescuiți? Ba da, domn’e, zâmbește fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
meu e circumscris altui traseu de metrou. Îl căutam expres pe Costică, poetul famelic care-și expunea aici producțiunea, o recita, improviza catrene la minut pentru niște bani. Își scotea în felul ăsta masa unică a zilei, cina adormită cu vodcă populară. Vânzătorul de ziare, bătrânul cu căciulă de iepure roasă și cu dinții mâncați de plumb, e singurul care știe că pe-aici trecuse unul care-și citea poeziile, dar nici el nu l-a mai văzut de niște săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de tradiționalele sărbători ale Crăciunului, eram prea săraci, zău, haideți să mai lăsăm tradiția, se poate trăi și așa... Înjurând mărunt, mă retrăgeam devreme la dormitor sau în cămară între sticlele cu licori secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce impresii să extrag. Lucrasem îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mult de nevoie, dată fiind meseria care-i ținea toată ziua pe drumuri, constrângându-i să ia masa-n oraș. Meseria lor era un bun prilej, altminteri, ca să schimbe decorul și gustul mâncării de acasă. Farfuriile, sticlele de bere și vodcile se îngrămădeau pe lângă mapa din vinilin albastru jegoșit, în care Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din mână-n mână peste bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu fi mort în România în vremuri de tranziție - anchetă socială de Rafael Ogrinjan și Octav Cerchez. Asta ce dracu’ mai e, că-i lungă de nu se poate?!... Octav îi explică, în timp ce Codruț numără paginile gârbovit peste paharul de vodcă, cu buza de jos răsfrântă, păi, despre cheltuieli de înmormântare pentru toate buzunarele, cu tarife practicate de societățile private de pompe funebre, precum și prețurile locurilor de veci în cimitire centrale sau în comune suburbane, mă rog, zece pagini dactilo, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da, atent la toate semnele și semnalele, ca să răspunzi, fiindcă mereu ți se oferă, ți se propune... Alo, da, io sunt! Ce-ți trebuie, dom’le? Ce suni așa ca disperatu’? — Care ești, băăăă?! urlă o voce spartă, trăsnind a vodcă și a bere. Unde ești? — Măi, omule, nu te enerva degeaba. Nu zbiera la mine, că nu rezolvi nimic. Nu faci decât să-ți înrăutățești situația. — Băăă, îți iau beregata! Zi repede unde ești! — Sunt pă mă-ta! Sunt călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În acea seară s-a băut În mod rezonabil. Cei mai pioși se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1, vodca sau vinul, dar n-am remarcat nici o manifestare dizgrațioasă, cei mai amețiți mulțumindu-se să-i acompanieze În surdină pe muzicienii angajați de stăpânul casei, un cântăreț din tar, un virtuoz al zarb-ului, un flautist. Mai târziu au venit dansatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost luat la întrebări, una și alta, încolo și încoace, totul în limitele bunei cuviințe, căci la urma urmei nu sunt un oarecine și, după cum știi, sunt și administratorul blocului unde locuiește comandantul Miliției. Cu relațiile mele și cu niște vodcă rusească, am reușit în fine să liniștesc apele. N-a fost simplu să găsesc explicații, căci cine ar fi crezut că mă găseam acolo, ca să joc rolul îngerului salvator? Iar dacă s-ar fi interesat la soții cu pricina, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mergem! am zis eu, oftând. Te aștept la ora două în fața clădirii. După germană, am luat autobuzul și ne-am dus în Shinjuku. Am intrat într-un bar subteran, undeva în spatele librăriei Kinokuniya. Am început amândoi cu două pahare de vodcă și apă tonică. — Vin aici din când în când, spuse ea. Nu se sinchisește nimeni că bei ziua-n amiaza mare. — Obișnuiești să bei peste zi? — Câteodată, spuse ea, făcând să răsune cuburile de gheață din pahar. Uneori, când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
când, spuse ea. Nu se sinchisește nimeni că bei ziua-n amiaza mare. — Obișnuiești să bei peste zi? — Câteodată, spuse ea, făcând să răsune cuburile de gheață din pahar. Uneori, când mi se pare grea viața... vin aici și beau vodcă și apă tonică. — Ți se pare grea viața? — Da, uneori, spuse Midori. Am și eu problemele mele. — Ca de exemplu? — Familia, prietenii, cicluri menstruale neregulate... prostii de-astea. — Mai bem câte un pahar? am îndemnat-o eu. — Bem! Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Midori. Am și eu problemele mele. — Ca de exemplu? — Familia, prietenii, cicluri menstruale neregulate... prostii de-astea. — Mai bem câte un pahar? am îndemnat-o eu. — Bem! Am făcut semn cu mâna chelnerului și am mai comandat două pahare de vodcă și apă tonică. — Mai ții minte că m-ai sărutat în duminica aceea? întrebă Midori. M-am tot gândit la gestul tău... a fost grozav! — Îmi pare bine! — „Îmi pare bine!“ mă maimuțări Midori. Doamne, cât ești de ciudat! — Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
m-ai duce cu tine, undeva departe, ți-aș trânti o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași și am trăi cu toții fericiți, alergându-ne și hârjonindu-ne. Am râs cu poftă și mi-am terminat al treilea pahar de vodcă. — N-ai vrea o grămadă de prunci voinici ca niște tăurași? — Cum să nu! am zis. Mi-ar plăcea grozav să-i văd cum arată. — Nu-i nimic dacă nu-i vrei, spuse Midori, în timp ce mânca un fistic. Vezi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fiecare în parte, de un real și statornic interes: Restaurantul familial "Pomul Verde" și biserica creștin-ortodoxă "Buna Vestire". De la depărtare, faimoasa grădiniță de vară a restaurantului, unde se puteau consuma cel mai meșter sufleu de potroace și cea mai ieftină vodcă din oraș, se vădea pustie, iar ferestrele stabilimentului erau opace. Situația o lămurea îndeajuns o placă din plastic negru, ca o tablă de școală, pe care se afișa meniul zilnic și care fusese retrasă preventiv, din uliță, în mijlocul grădinii, din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
știau să crească grăsunii. Acum crește fiecare câte un râmător, după puterea sa economică. La barul din centrul satului, al cărui patron este Porcoiu, când se apropie Ignatul, sunt în fiecare după-amiază, spre seară, dezbateri aprinse, încinse de paharele cu vodcă sau alte tării pe care abonații fideli ai patronului le dau pe gât. De astă dată, problema care încinge dezbaterea este directiva UE cu privire la sacrificarea porcului de Crăciun pe plaiul românesc. - Auziți, domnilor, cică să tăiem porcul fără să mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mirosea întotdeauna a petrosin. Gașca avea o ierarhie strictă, bazată pe principiul forței fizice: cine pe cine putea să bată; îmi amintesc câțiva componenți ai ei: Vova și Paul Smirnoff (ce contrariat am fost mai târziu când am auzit de vodca numită la fel!), Mimi și Lumpă (nu știu cum îi mai chema), Luță, Dan de la scara trei, Marconi și frati-su Chinezu, Luci, Marian-Marțianu-Marțaganu-Țaganu-Țacu, cel care acum vreo doi ani s-a însurat cu o vânzătoare de la cofetărie, Jean de la etajul șapte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pil... Și basarabencele ceva mai în vârstă chiar își imaginau piața publică din centrul orășelului patriarhal, pe vremea când Țarul încă nu fusese izgonit, unde bețivul tradițional se lua la întrecere cu scatiul într-ale băutului, amator și el de vodcă, și lumea ieșită în stradă o ținea într-un cântat și o veselie, cu pupături fierbinți și îmbrățișări amicale. 1 Doamna Cherteșan Tudosia se referise într-o lecție la cuvântul créée și făcuse următoarea observație: ia să facă bine francezii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Popârlești la grand s parents, G.P. Maria și Gheorghe a lui Făsuie. Și avionul de care spuneați... Avionul e microbuzul lui nea Tase. A înlocuit volanul cu o manșă. Formidabil. Da. Când trage de ea curge câte un sfert de vodcă. Și când trage de patru ori? La al patrulea semnal vine Salvarea. Salvarea ? Exact. Salvarea e mătușa Săvuca și ciorba de potroace. I-o toarnă în cap. Bine, dar cum mai ajungeți la G.P.Country ? Împingând. Împingând? Exact. Împingem două
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Lahovary colț cu Dionisie Lupu, unde mi-am ipostaziat mental atmosfera de la party-urile criterioniștilor. Și încă mi se prefiră alene pe ecranul interior serile îndesat livrești cu Victoria Ana Tăușan și Marin Bucur, în cămăruța lor din blocul de pe Avrig, vodca Smirnoff, cu pai încorporat, de la George Muntean, vizavi de Liceul „Iulia Hasdeu“, coniacul franțuzesc sirotat la Emil Manu, într-un bloc vechi situat undeva între străzile Roma și Căderea Bastiliei, rafinamentul amețitor cu care ne-a primit întotdeauna Alexandru Paleologu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ziarul de duminică, solicitat cândva de Stelian Țurlea și încorporat acum la Editura Muzeului Literaturii în volumul În curtea cu pavajul gri. O tristețe sobră, laconică și bărbătească, excitată de elanuri, dar subminată de anxietate, precum aburul dimprejurul paharului de vodcă împărțit cândva de Nichita și Mazilescu, de Pucă, Pâcă, Velea, Eugen Suciu, Fati & Co, punctată de apariții pitorești, precum Irina Loghinovski, Mașa și Mircea Dinescu, Aurel Covaci, Breban, Grigore Hagiu, Ioana Crăciunescu, Grigore Vieru și Ion Mureșan, apoi Groșan, Buduca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
liniștească, pentru a cîta oară trebuia să-i explice că Juan Lucas o să aranjeze lucrurile, că totul era o chestiune de pile, de relații, Rosemary, relații, pile, dar Rosemary o ținea Într-una că să nu mai bea Încă o vodcă, să Înceapă să Învețe odată, hotărît lucru, devenea tot mai sîcÎitoare. Din fericire nu-l cicălea de față cu ei; cînd erau de față Santiago și Lester, Rosemary se purta destul de bine. dar profita de momentele În care ei mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la microfon, da’ omu’ insistă. Mai lăsăm și noi ceva și spunem să ne-a rugat să nu spunem mai mult, deci n avem voie să desconspirăm secretul. Atunci, maestrul pleacă, da’ vine peste o oră cu trei sticle de vodcă și trei șampanii, face rost și de pahare... Nu ne-am așteptat la o replică așa alcoolică. Dacă-i așa, mie mi-a venit o idee în timp ce beam. Am zis că fata mi-a destăinuit că o să-l caute ea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]