931 matches
-
este cel mai mare oraș din Polonia de est și capitala voievodatului . Cu o populație de 354.967 de locuitori (2006), este al nouălea oraș ca mărime al Poloniei. Primele așezări permanente în zona Lublinului de astăzi datează de la începutul Evulului Mediu, potrivit descoperirilor arheologice. Cea mai veche așezare pare a fi
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
privilegii comerciale din partea regelui Władysław Jagiełło și, în urma păcii încheiate între Polonia și Lituania, a devenit un mare centru comercial, aici având loc o mare parte dintre schimburile economice polono-lituaniene. În 1474 regiunea din jurul orașului Lublin a fost stabilită drept voievodatul Lublin. În secolele al XV-lea și al XVI-lea orașul s-a dezvoltat rapid, devenind cel mai important centru economic din Uniunea polono-lituaniană. În secolul al XVI-lea parlamentul nobililor (sejm) s-a întrunit de câteva ori în Lublin
Lublin () [Corola-website/Science/297938_a_299267]
-
o veche vatră gorjeană. Dovezile arheologice și toponimia locală atestă existența omului în aceste locuri încă din comuna primitivă, prin obiecte confecționate din diferite materiale (ciocane și topoare de piatră în zona Cocoreni și Peșteana-Jiu ). Aceste meleaguri făceau parte din voievodatul lui Litovoi, iar pe aici treceau vechile drumuri comerciale ce legau ținuturile dunărene cu Țara Hațegului. Poziționată în S-V țării, comuna Bâlteni se află în partea centrală a județului Gorj, fiind la 35 km Sud de municipiul Târgu-Jiu; are
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
din 1836 înregistrat 558 de locuitori din sat. Satul a făcut parte din punct de vedere administrativ din Torontal în Habsburgic, Regatul Ungariei. În 1848-1849, sătul făcea parte din autonome Voivodina sârbească, și în perioada 1849-1860 a fost parte a Voievodatului Șerbia și Banatul Timișian, un teren separat Austriac. După eliminarea voievodatul în 1860, sătul a fost din nou inclus în Torontal. Acesta a fost, de asemenea, o parte din Hatzfeld district în cadrul județului. În 1910, sătul a avut o majoritate
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
parte din punct de vedere administrativ din Torontal în Habsburgic, Regatul Ungariei. În 1848-1849, sătul făcea parte din autonome Voivodina sârbească, și în perioada 1849-1860 a fost parte a Voievodatului Șerbia și Banatul Timișian, un teren separat Austriac. După eliminarea voievodatul în 1860, sătul a fost din nou inclus în Torontal. Acesta a fost, de asemenea, o parte din Hatzfeld district în cadrul județului. În 1910, sătul a avut o majoritate etnic nemțeasca . În 1918, era parte a Banatului, Bačka și Baranja
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
suedeză. Estonia de Sud a format în anii 1560 Ducatul autonom al Livoniei intrat în componența Uniunii Polono-Lituaniene, fiind sub control comun al Coroanei Polone și al Marelui Ducat al Lituaniei, în cadrul căruia teritoriul actual al Estoniei forma două voievodate: voievodatul Dorpat (zona Tartu) și voievodatul Parnawa (zona Pärnu). În 1629, Estonia continentală a intrat în întregime sub controlul Suediei. Estonia a fost împărțită administrativ în priovinciile Estonia (în nord) și Livonia, ultima cuprinzând sudul Estoniei și nordul Letoniei de astăzi
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
format în anii 1560 Ducatul autonom al Livoniei intrat în componența Uniunii Polono-Lituaniene, fiind sub control comun al Coroanei Polone și al Marelui Ducat al Lituaniei, în cadrul căruia teritoriul actual al Estoniei forma două voievodate: voievodatul Dorpat (zona Tartu) și voievodatul Parnawa (zona Pärnu). În 1629, Estonia continentală a intrat în întregime sub controlul Suediei. Estonia a fost împărțită administrativ în priovinciile Estonia (în nord) și Livonia, ultima cuprinzând sudul Estoniei și nordul Letoniei de astăzi. Această împărțire a persistat până la
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
în Moldova. Încercările regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere nu izbutesc, iar acesta, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. De la el s-a păstrat și întâia monedă moldovenească, cu înscriere: "„Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”". Mănăstirea Bogdana de la Rădăuți transformată de Bogdan I din biserică în mănăstire este locul unde a fost înmormântat, iar
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
275 d.Hr.), regiunea a continuat să fie locuită (mărturie stau descoperirile din regiunea Mănăștur) și populația rămasă a supraviețuit perioadei de migrație a barbarilor dinspre estul și sudul Europei. La acel timp au fost puse bazele primei organizari statale, Voievodatul lui Gelu, având ca puncte de apărare cetățile de la Dăbâca și Gilău, amintit în cronica lui Anonymus cu ocazia luptei cu triburile maghiare de curând așezate în Panonia. Fortificația de la Cluj-Mănăștur a fost parte a sistemului de fortificații ale populației
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Panonia. Fortificația de la Cluj-Mănăștur a fost parte a sistemului de fortificații ale populației românești sau româno-slave din zonă. Fortificațiile din zona Cluj-Mănăștur au fost grav avariate, suferind de pe urma unor incendieri și atacuri (mai ales cele din 1068), probabil ale pecenegilor. Voievodatul lui Gelu nu a rezistat presiunii ungurilor stabiliți în Câmpia Panoniei, fiind cucerit de către aceștia și inclus în Voievodatul Transilvaniei, parte a regatului ungar, împreună cu porțiuni din vestul Transilvaniei. Zona este reorganizată administrativ, iar în 1173 apare menționat în documentele
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
din zona Cluj-Mănăștur au fost grav avariate, suferind de pe urma unor incendieri și atacuri (mai ales cele din 1068), probabil ale pecenegilor. Voievodatul lui Gelu nu a rezistat presiunii ungurilor stabiliți în Câmpia Panoniei, fiind cucerit de către aceștia și inclus în Voievodatul Transilvaniei, parte a regatului ungar, împreună cu porțiuni din vestul Transilvaniei. Zona este reorganizată administrativ, iar în 1173 apare menționat în documentele vremii Comitatul Cluj ("Thomas comes Clusiensis"). În 1213 Clujul împreună cu dealurile din împrejurimi este menționat drept "Cetatea Regală Castrum
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
este un oraș în districtul Tatra, Voievodatul Polonia Mică, cu o populație de 27.857 locuitori (în 2011), aflat în sudul Poloniei. Este cunoscut drept un oraș al unei minorități cunoscute sub denumirea de "munteni" (gorali). Originea lor este una controversată, dar în general este acceptată ideea
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
stare de fapt s-a reflectat și în stema sa, pe care a adoptat-o ulterior. După unirea "de facto" a celor trei țări sub sceptrul lui Mihai Viteazul, sigiliile aplicate actelor domnești au fost schimbate. Aceastea conțineau atât stemele voievodatelor respective, cât și pe cea a Daciei (doi lei afrontați, care sprijină o sabie). Ulterior, variante unite ale stemelor Moldovei și Țării Românești s-au regăsit în sigiliile multora dintre domnitorii secolului al XVII-lea: Radu Mihnea, Vasile Lupu, Grigore
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
de exemplu un cap de cal pentru Bălți), fie cetăți înălțate de Ștefan cel Mare (în cazul ținuturilor Soroca, Hotin și Cetatea Albă). Cele mai vechi reprezentări ale unor steme districtuale de pe teritoriul României se regăsesc în Transilvania. În acest voievodat, mai ales în secolele al XIII-lea - al XVII-lea, ele reprezentau aproape exclusiv embleme sigilare. Din 1224 datează primul sigiliu districtual cunoscut până acum din Transilvania, ce desemnează cele Șapte scaune săsești sibiene. Pecetea prezintă patru personaje care susțin
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Părerile rămân însă împărțite între istorici când este vorba de nucleul inițial al acestui stat. Cele două teorii principale susțin că acțiunea a pornit ori din stânga Oltului, unde se aflau curțile de la Argeș și Câmpulung, ori din dreapta sa, prin extinderea voievodatului lui Litovoi. Basarab I era înrudit cu dinastia bulgară asenidă prin fiica sa, Theodora, căsătorită cu puțin înainte de 1322 cu țarul Ivan Alexandru al Bulgariei. În 1323, Mihail al Bulgariei (unchiul lui Ivan Alexandru) a fost ajutat de o oaste
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
28 iunie, când a avut loc bătălia de la Velbužd între forțele țarului și cele sârbe sub comanda lui Ștefan Uroș. Voievodul muntean a trimis un contingent românesc pentru a lupta alături de bulgari, însă sorții bătăliei s-au arătat favorabili sârbilor. Voievodatul lui Basarab I s-a aflat de la începutul domniei sale în stare de vasalitate față de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În 1324 domnul muntean apare în documentele ungurești ca "„Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum”" (adică „voievodul nostru transalpin”). Această sintagmă reflectă
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
între regele Ungariei și domnitorul român. În același document este menționată reușita misiunii primite de omul de încredere al regelui, comitele Martin Bogár, care fusese trimis în repetate rânduri pe lângă Basarab, dar fără succes. Regele accepta existența politică a noului voievodat în schimbul recunoașterii suzeranității sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
fortificațiile din Țara Românească, există date sigure doar pentru trei: cetatea Severin ("„Ceurin”", "„Zeurino”") și curțile domnești fortificate de la Argeș ("„castro Argias”") și Câmpulung ("„Longo-Campo”"). La acestea, Constantin Kogălniceanu mai adaugă și cetatea de lângă Râmnicu Vâlcea, ca posibil centru al voievodatului lui Litovoi. Ion Conea și Andrei Pandrea consideră că de fapt „castro Argias” din Cronica pictată s-ar referi la Cetatea Poenari, nu la fortificațiile din Curtea de Argeș. Dovezile arheologice relevă însă faptul că în preajma lui 1330 curtea argeșeană a suferit
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
(, ) este un parc național situat în powiat chojnicki, voievodatul Pomerania, în partea de nord a Poloniei. Ocupă o suprafață de 46,13 km² și este înconjurat de o altă arie protejată, Parcul Peisagistic Zaborski. Parcul protejează cea mai veche parte a Pădurii Tucholei. A fost creat la data de
Parcul Național Pădurea Tucholei () [Corola-website/Science/314462_a_315791]
-
masiv produce prin cădere un zgomot asemănător tunetului („Detunata”). Istoric vorbind, în 1852 - Frantz Joseph ( împărat al Austriei, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbiei ) a urcat la Detunata. Printre alte personalități care au văzut și le-a plăcut Detunata se numără și : Regele Ferdinand I de Hohenzollern - Sigmaringen al României, Regele Mihai ( ultimul rege al României ), Avram Iancu ( conducătorul Țării Moților ), Gheorghe Dima
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]
-
memoria fostului vicepreședinte al Senatului Republicii Polonia, Krystyna Bochenek. Cu acest prilej, școala a primit numele de Krystyna Bochenek. La acest eveniment au asistat oficialități din Polonia și România printre care Bogdan Borusewicz (președintele Senatului Republicii Polonia), Piotr Smigielski (președintele Voievodatului Silezia), Sorin Arcadie Popescu (prefectul județului Suceava), Gheorghe Flutur (președintele Consiliului Județean Suceava), senatorul Gavril Mârza etc. Coloniștii polonezi care s-au stabilit în satul Poiana Micului erau de religie romano-catolică. După ce și-au construit locuințe, ei au ridicat și
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
adică marchează evoluția hotarelor) permit stabilirea următoarelor etape în cucerirea Transilvaniei: circa 900: până pe cursul Someșului Mic; <br>circa 1000: pe cursul râului Mureș; <br>circa 1100: pe cursul râului Târnava Mare; <br>circa 1210: linia râului Olt; Al doilea voievodat menționat în secolul al Xl-lea, condus de Gyula, caracterizat ca fiind întins și foarte bogat ( Jatissimum et opulentisimum") cuprindea Podișul Transilvaniei și Munții Apuseni. Și aici existau așezări întărite la Dăbâca, Morești (pe Mureș), Moigrad și Bălgrad (Alba Iulia), iar
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
referitor la cetatea Turda. După anul 1100, maghiarii încercă să organizeze Transilvania după model apusean impunând catolicismul printr-un „episcopus Ultratransilvaniae", amintit in 1111 sub numele de Simion și încercând, prin intermediul lui Mercurius „princeps Ultratransilvaniae", să înlocuiască în 1113 instituția voievodatului cu principatul. Ambele măsuri, atât cea religioasă cât și cea politico-administrativă, au avut de înfruntat opoziția populației locale. Deși nu au renunțat la ideea de catolicizare, sprijiniți fiind puternic de către papalitate, totuși au fost nevoiți să renunțe la ideea de
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
situației din regat care, își constituie la Deva, o adevărată curte, de unde își exercită atributele de șef al unui stat autonom și încheie înțelegeri cu țări de sine stătătoare. Abia regii angevini sunt aceia care readuc Transilvania la statutul de voievodat vasal regelui Ungariei. Situația românilor din Transilvania s-a agravat în condițiile în care regii maghiari încep politica de maghiarizare și catolicizare forțată. Apartenența la o funcție a fost legată de apartenența la religia catolică. Izvoarele istorice amintesc despre aportul
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
instalându-se la Câmpulung, „descălecatul „ este urmat de întemeierea țării. Legată de Moldova este formarea unei mărci de apărare împotriva tătarilor în sec. al XIV-lea în condițiile expedițiilor maghiare antitătărești (1345-1354), regele maghiar Ludovic I a format o marcă (voievodat) de apărare în N-V Moldovei, marcă ce a fost condusă de Dragoș, un voievod maramureșan, în 1359, Bogdan, un alt voievod al românilor din Maramureș trece Carpații împreună cu oamenii săi și participă la o răscoală împotriva lui Bale (urmaș
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]