1,402 matches
-
perfect cu fantezia ei, ce știe să mărească până la grandios un fapt puțin însemnat. O altă certitudine a Ioanei, pe care insista deseori, fără să admită îndoială, făcea din Charles un tuberculos. Nu se vedea deloc asta, trupul lui părea voinic, nu tușea, nu se plângea de nimic. Dar îmi spuneam că Ioana trebuie să cunoască mai bine secretele familiei, și acesta nu putea fi decât un adevăr transmis direct de unde îl aflase. Sau poate că și acum brodase numai ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Samuel a zis bărbaților lui Israel: "Duceți-vă fiecare în cetatea lui." $9 1. Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare și voinic. 2. El avea un fiu cu numele Saul, tînăr și frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus. 3. Măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul s-au rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Ner, unchiul lui Saul. 51. Chis, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52. În tot timpul vieții lui Saul a fost un război înverșunat împotriva Filistenilor; și de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua cu el. $15 1. Samuel a zis lui Saul: "Pe mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel: Ascultă dar ce zice Domnul. 2. Așa vorbește Domnul oștirilor: "Mi-aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
care să cînte bine, și aduceți-l la mine." 18. Unul din slujitori a luat cuvîntul, și a zis: "Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care știe să cînte; el este și un om tare și voinic, un războinic, vorbește bine, este frumos la chip, și Domnul este cu el." 19. Saul a trimis niște oameni la Isai, să-i spună: "Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile." 20. Isai a luat un măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
să fie imortalizată puterea și civilizația avansată pe care și-o imaginase. Acest gând era ca o boală, ca o sete nestinsă care încă îl mai stăpânea șase luni mai târziu, când i l-au adus pe fermier. Insul era voinic și musculos. O întrebare îl frământa pe Jefferson Dayles, pe când stătea să asculte relatarea extrem de degajată a individului. Atenția îi era îndreptată asupra modului în care să o formuleze când vocea fermierului șuieră: - Cum ziceam, stătuse la mine zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
făcuse între noi o legătură de prietenie, de camaraderie. Eu îl iubeam cu amor, cu o iubire fizică. Îmi plăcea să-l sărut pe barbă... Parcă am și acuma pe buze senzația bărbii lui. Tatăl meu a fost un om voinic, curajos, bun și de o inteligență mijlocie. Avea un caracter admirabil, din care puțin am moștenit. Am moștenit jovialitatea, pe care mi-a împuținat-o boala și altă parte a caracterului meu. N-am moștenit egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
loc?“ sau „În viața mea nu mi-a fost atât de cald.“ Cea căreia în viața ei nu-i fusese atât de cald era, din cât reușisem să trag cu urechea pe trotuar, doamna de onoare a miresei. O femeie voinică, de vreo douăzeci și patru, douăzeci și cinci de ani, îmbrăcată într-o rochie de satin roz, cu o coroniță de flori artificiale de nu-mă-uita pe cap. Avea un aer evident atletic, de parcă numai cu un an sau doi în urmă absolvise un colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica, nu exista posibilitatea să fie luată drept băiat. Așezat lângă ea, Sammler nu mirosea obișnuitul mosc arăbesc. În loc, emanația ei femeiască se simțea puternic, un miros sărat, asemănător lacrimilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în întregime, dezbrăcată, în oglinda care atârnă deasupra șemineului. Propria reflexie în oglindă e întodeauna o afacere dezamăgitoare. Corpul meu nu e rău. E un corp în regulă, pe care te poți baza. Doar că eu cea din exterior - pachetul voinic, ușor zbârcit - am așa de puțină legătură cu ceea ce e înăuntru. Câteodată, când stau noaptea întinsă în pat, îmi pierd simțul corpului, al vârstei. Pe întuneric, pot să am și douăzeci de ani. Sau zece. E o senzație așa plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se apuce. Ciobanii au găsit urme de brișcă pe coaja copacului... L-au mâncat stând în picioare Când l-a găsit badea Vasile, încă sufla. Pruncuțul își cerea iertare că nu ascultase de nimeni și că n-a fost destul de voinic să se urce în copac ca să scape. I-a murit în brațe, ca un miel jupuit, cu ochii rotunzi, căutând după soare. Liliana se pornise pe plâns și mă-ncerca și pe mine oleacă. Cuvintele Mătușii se transformaseră în imagini
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ceafă și cătă lung în urma străinului; apoi își repezi căciula pe ochi și intră liniștit în colibă. Focuri vioaie pâlpâiau în ogrăzi; capete mirate de copii ieșeau prin spărturile gardurilor. Călărețul se opri la rateș și descălecă. Era un om voinic, bine legat, în puterea vârstei, cu mustăți stufoase și cu ochi pătrunzători; umbla îmbrăcat cu straie cenușii de șiac și în cap avea o pălărie neagră, lată în boruri. —Stăi, Roibule, zise el blând calului, stăi o leacă și rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă de pântece, îmbrăcat cu straie nemțești. Țăranii îi făcură loc, el se apropie, dădu mâna cu popa, apoi privi un răstimp pe străin. Nu-l cunosc, zise el după aceea; îl cunoaște cineva? Nu-l cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu popa, apoi privi un răstimp pe străin. Nu-l cunosc, zise el după aceea; îl cunoaște cineva? Nu-l cunoaște nimeni! răspunse Neculai. —Ce-i de făcut? Tocmai atunci intră și baba Catinca, uscată și adusă de șele, dar voinică încă. Sărăcuțul de el! vorbi ea, cu glas moale, după ce pipăi pe bolnav și se uită la el cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era căptușit cu nouri alburii; o liniște mare plutea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stângă flacăra, nasul lui mare sclipea roș în bătaia felinarului. Acasă, Dorobanțu se certa cu Huza, nevastă-sa; ba uneori ieșeau în puterea nopții trăgându-se de cap, chiuind și tăvălindu-se prin șanțuri. De altminteri, Huza, femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
culme. Îl oprii. Polixenia ieși deodată în prag. Se opri, cu mânile împreunate și lăsate în jos. Nu îndrăznea să se uite la mine. Sta cu genele plecate și privea în pământ sfioasă, rumenită la obraji. Era o femeie tânără, voinică, curățel îmbrăcată. Ridică ochii spre mine și zise încet, cu frică parcă: —Sărut mâna, cuconașule... Ochii ei mari rămăseseră pironiți asupra mea. Nu spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu curiozitate la mine. Erau doi ochi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
negustorie în crâșmă, iar Meer, om gânditor, cu barba neagră, a prins a face alte speculații. Din acea vreme, Haia își aduce aminte de multe lucruri. Acolo era un sat mare; și veneau flăcăi la crâșmă, flăcăi frumos îmbrăcați și voinici, și petreceau. Ei îi era frică de dânșii și stătea într-un ungher privindu-i. Câte unul o apuca de șuvița de păr de pe frunte, îi zâmbea, și-i dădea o bucățică de covrig. Atunci îi trecea un fior prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea să se miște trudnic prin casă, cu mădularele-i amorțite. Se opri într-un târziu sub candelă, în întunericul de amurg al odăii, și începu să se gândească. Își aduse ca prin vis aminte de maică-sa, o femeie voinică și veselă, harnică foc, care ținea o gură când intra bărbatul în casă, și-și îngrijea copiii cu dragoste; apoi o văzu târziu, în noapte, îndreptată spre iconița afumată, slab luminată de candelă... Ca prin vis își aducea aminte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmărească, să vadă unde se duce sara, unde se întâlnește cu Ștefan Bucșan; dar, la colțul hudiții, Haia se înturna cu ură spre ele: Ce-i? ce-aveți cu mine?... Și ele se retrăgeau cu spaimă înapoi, căci fata era voinică și rea, și era în stare să le rupă cu ghiarele și să le muște cu dinții. E nebună! ziceau femeile dând din cap. E adevărat nebună! Îi trebuie frânghie și sopon, altceva nimic nu-i trebuie... Sanis, sara, asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-a alungat-o binele de pe unde-a fost... „Madama“ trecu iar grabnic, ca o dungă neagră, pe după geamlâc. Apoi se auziră pași îndesați și boierul deschise ușa. Oamenii își scoaseră îndată cușmele din cap. Cuconu Jorj Avrămeanu, tânăr și voinic, cu fața bună și veselă, arsă de soare, sta cu mânile în buzunările pantalonilor și-i privea. Zâmbea. —Ei, moș Nastase, vorbi el cu glasul puțin tărăgănat și răgușit: ce mai veste poveste? Dă, cucoane Jor, ce veste? până acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Barbă din fundul bordeiului. Urmă o vreme de liniște. Faliboga privea în pământ. Apoi deodată ridică capul și-și aținti ochii arzători spre ușă. —Ai venit, Iano? strigă el cu glas mare. Ușa se deschise. Intră o femeie scundă și voinică, roșcovană la față și cu sprâncenele puternice. Își aruncă din cap sacul cu care se apărase de ploaie, se uită râzând în juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-n adăpostul deschis spre miazăzi. Vântul câteodată izbea greu în clădirea șubredă, șuierând cu mânie și bătând din grele aripi nevăzute. —Bădică, zise Nistor flăcăuașul, în iastă noapte iar au să vie lupii la perdele... —Tăceți, bre, că sunt câni voinici, și puști... ș-apoi pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici!... Mare crâșcare!... I-auzi, parcă vin niște ape!... —Măi băieți! zise încet Lepădatu, eu văd că pe voi v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
județ ș-am poposit în ograda lui împrejmuită cu gard de nuiele. A vârât caiila adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropitcu albastru, și pe mine m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și cu ochii îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor beteșug la un picior. M-a cinstit foarte prietinos cu apă rece; și nevasta lui a pus într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de dincolo de apă venise a treia zi de Paști la curte și se abătuse c-o poruncă boierească pe la Alexa. Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era un flăcău voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă? îl întrebă Cristina. —Costandin... răspunse el, și femeia băgă de samă că flăcăul are o mustăcioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se facă bine? se răsuci ea cu pasiune; apoi urmă a smulge din dulap șervețele și tacâmurile. Să n-ai grijă de asta nană Floare, hotărî domnul Ieronim Dragu. — Așa cum a fost și mai nainte? — Ba se va face mai voinic și mai bine, căci până acuma el niciodată n-a avut odihnă. —Asta așa-i, domnilor. Vă rog frumos să-mi spuneți dacă place-vă paparada cu clisă, și dac-ajunge de zece ouă. Așa am blăstămat eu, domnilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]