709 matches
-
lui Helen părea că tremură. — Ce-i asta? șopti ea, apuncînd nervos balustrada. Julia se Încruntă. — Nu știu. Apoi un bărbat strigă vesel spre scări. — Julia? Ești acolo? Și fața i se lumină. — E tata, zise ea, apoi răspunse cu voioșie aplecîndu-se peste balustradă. SÎnt aici, tati! Sus! Vino să-ți fac cunoștință cu el, spuse ea Întorcîndu-se; o luă pe Helen de mînă și-i strînse degetele. O porni repede pe scări. Helen o urmă ceva mai lent. CÎnd ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ? Viața și moartea avansează mână în mână Teama dispare, totul este doar bucurie și voioșie.“ Cealaltă femeie europeană pare să nu știe cuvintele. Sprâncenele ei desenate cu creionul în sus, arcuite până la jumătatea frunții, sunt încordate de concentrare. Totuși, mormăie ceva cu buzele ei rujate și, ca și cum ar vrea să le arate că vrea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gagicuța Îmi spune că n-a fost niciodată la Amsterdam. — Poate te duc eu cândva, Îi spun eu zâmbind și frecându-mi țepii din barbă care mi-au crescut de azi-dimineață. Îmi răspunde cu un rânjet Încordat și lipsit de voioșie. Până când primesc rezervarea și confirmarea, Începe iarăși să ningă. Ghetele trosnesc mărgelele de plastic ale zăpezii pe când mă Întorc la mașină și mă Îndrept spre East End. Parchez În Gayfield Square, lângă pușcăria locală, apoi cumpăr o cină cu pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
întunericului, se află căldură și lumină, pace și liniște, duioșie și protecție, exact antonimele caracteristice morții. El speră în găsirea liniștii și păcii sufletești pe care le va afla tot în mijlocul naturii. Toți marii autori speră că moartea înseamnă natură, voioșie, lumină, căldură, dragoste sufletească, pace. Toți se resemnează în fața destinului și îl acceptă așa cum e el, dar există și tristețea părăsirii paradisului de pe pământ, locurilor dragi. Toți vom muri, fie luați de Mireasa zâmbitoare, fie de luceferii prieteni, fie de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își îndemnau fiii. Fiii își îndemnau tații. Numai femeile, mame, soții sau surori, mai priveau toate astea cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate care le făcea să vadă dincolo de aceste după-amieze cu răcnete pline de voioșie, cu tunuri și cântece patriotice care răsunau sub frunzișul verde al castanilor, făcându-ți urechile să țiuie. Orășelul nostru auzea războiul dar nu era cu adevărat prins în el. Toți bărbații lucrau la Uzină. Era nevoie de ei. Un ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tineri, mergând pe jos către o moarte pe care credeau că o vor putea păcăli. Surâdeau, neștiind încă ce-i așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cărora ea le răspundea cu o vivacitate la fel de naturală ca tot ceea ce făcea. Elevele se uitau la ea cu gura deschisă, iar ea se amuza pe seama lor fără răutate. Niciodată școala nu fusese atât de plină și de plină de voioșie. Tații nu-i priveau cu ochi buni pe fiii lor care se dădeau înapoi de la cele mai simple munci, și pentru care fiecare zi departe de pupitru era ca o lungă și plicticoasă zi de duminică. Martiale Maire, un prostănac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Uneori, îl vedeam așteptând momentul potrivit, și apoi sărind de parcă nu ar mai fi existat nimic altceva. Iar ea, ea părea că nu înțelege, nici nu știu dacă își dădea seama. Îl saluta cu o expresie luminoasă și plină de voioșie, iar apoi pleca mai departe. El îi răspundea la salut, dar aproape în surdină, cu o voce înceată, și rămânea înfipt în locul unde se salutaseră. Putea rămâne acolo mult timp, așteptând ca și cum ar fi urmat să se întâmple ceva, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a intercalat el, profesorul universitar, reprezentantul intelectualității... Oare atât de penibili pot să fie intelectualii? Mi-e greu să redau discursul bietului ex-președinte. Nimic din ce spunea nu se lega. Vorbea dezlânat, lăsând propozițiile în suspans și încălcând cu voioșie regulile acordului gramatical. Sărea de la fostul președinte bulgar Jelio Jelev la animalele care simt cutremurele și la intelectualii care au devenit „ultrași“ de galerie ai unor politicieni. Vorbea despre importanța ce i se acordă lui în Europa și în întreaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
tot femeie! - suspină călugărul. Episodul 14 O PRECUVÂNTARE După ce ascultase cu luare aminte vorbele tânguitoare ale lui Barzovie-Vodă, hanul cel tânăr făcu semn să se facă liniște. Tătărușii, care până atunci se tot învârtiseră în jurul înalților oaspeți împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hoții de buzunare și pictorii la minut. în jurul prânzului apărea însăși maiestuoasa gondolă a Dogelui care mergea pe canal în zig-zag, stârnind admirația mulțimii. Pe canaletele de la periferie, în gondole mai mici, copiii se jucau „de-a Lepanto”, repetând cu voioșia vârstei lor schemele strategice ale succesului fraților întru credință - spaniolii. După-amiază, gondolele se umpleau din nou de lumea care se întorcea acasă, iar seara de lumea care n-apucase gondolele de după-amiază. Abia mai târziu, pe la orele 22, puteai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele și le așezau frumos în lădițe: merele mai mari în lădițe mai mari, iar merele mai mici le mâncau ei; spre grupurile de heruvimi care zburau ras cu pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o minunată pauză; spre corurile de arhangheli care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo nimeni nu se simțea obligat să fie vesel; aveam voie să ne prăbușim ca niște cadavre și deprimați din cale-afară. În zona de sud-vest, oamenii se simțeau obligați să se bată pe spate și să râdă zgomotos, plini de voioșie, indiferent de cum s-ar fi simțit. Pun pariu că aici rata sinuciderii e mult mai ridicată. Am ieșit din Oddbins ținând strâns două sticle de Rioja de Spania despre care vânzătorul, pe tonul tăios al cunoscătorului, mă asigurase că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
totuna era, și-aveau pene la pălării, și degetele îngălbenite de tutun. Luna era semilună la Woodstock, albastru hippiot, Peace and Love, locuitorii îi percepeau ca pe o veselă armată invadatoare, erau și nu erau ciudați și își spuneau cu voioșie Freaks. Ce străvedeau maturii, indiferent de gusturile și de banii și de tabieturile și ticurile lor, era frumusețea. De necrezut, prin ochelarii oranj se vedea oranj, prin cei verzi se vedea verde, prin cei violacei se vedea violaceu. Parc-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ridicat privirea în timp ce vă turnam un pahar de apă minerală în care am pus două cuburi de gheață și o felie de lămâie. Dar, sigur, nu m-ați luat drept o tipă prea prietenoasă. Probabil vi s-a părut că voioșia mea e de fațadă. Dar, de fapt, sunt destul de prietenoasă tot timpul. Cu majoritatea oamenilor. Și, dacă nu m-ai călcat niciodată pe coadă, probabil cred că și tu ești o persoană drăguță. Pentru că, în general, cred că toată lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sinceră, toate detaliile alea legate de pilotaj mi se par puțin plictisitoare. Aerosexualitatea nu mi se potrivește. Și oricum, probabil eram prea ocupată gândindu-mă la Adam ca să mai bag de seamă. Așa că, domnilor, adaug eu o falsă notă de voioșie glasului meu, pot să vă aduc ceva dacă tot sunt aici? Eu nu vreau nimic, zâmbește Mike. Dar tu, Alan? Alan vorbește pentru prima oară. —Nici eu nu vreau nimic. —Ei bine, atunci vă iubesc și vă părăsesc, spun veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spunem pe numele mic, prefer să nu-i spun nici Gabi, nici Kiki, ci Minunea Lumii ! Fiindcă este, într-adevăr, o minune a lumii! E un spirit surprinzător de juvenil: octogenara pare cu 25 de ani mai tânără. Vivacitate sănătoasă, voioșie inteligentă, curiozitate filozofică și - sub toate aspectele - frumusețe. Trăirea în spiritualitate și sensibilitatea la transcendent, care îi sunt proprii, le moștenește de la tatăl ei. Cum Tecuciul este înrudit cultural cu Bârladul, ba chiar au constituit, în răstimpuri, un continuum, fie
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și niște autobuze aproape goale. În felul lor demn, vehiculele au stârnit praful și verdeața și acea voioșie tipică doar pentru anotimpul verii. Cei câțiva locuitori care nu plecaseră Încă spre lacul de la periferia orașului, păreau să nu aibă nici o grijă pe lumea asta. În ceea ce mă privea, dacă nu acționam rapid, urma să fiu acuzat de omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar o dăm anonimă!” - Caragiale), ce exprimă, mai mult decât informare corectă și judecare la rece, refulări de tribuni, „învățători”, „militanți” și „patrioți” lipsiți de curajul și obiceiul minimei onestități: a-și declina identitatea și calitatea. Se 97 ignoră cu voioșie o regulă elementară, conform căreia integrarea în „concertul” cultural presupune apelul la surse autorizate, preluarea cu spirit critic a oricărei propoziții, delimitarea opiniilor proprii întrun limbaj civilizat. Din nefericire, „netul” oferă oricărui ageamiu posibilitatea de a „vorbi” de la egal la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dar o dăm anonimă!” - Caragiale), ce exprimă, mai mult decât informare corectă și judecare la rece, refulări de tribuni, „învățători”, „militanți” și „patrioți” lipsiți de curajul și obiceiul minimei onestități: a-și declina identitatea și calitatea. Se 97 ignoră cu voioșie o regulă elementară, conform căreia integrarea în „concertul” cultural presupune apelul la surse autorizate, preluarea cu spirit critic a oricărei propoziții, delimitarea opiniilor proprii întrun limbaj civilizat. Din nefericire, „netul” oferă oricărui ageamiu posibilitatea de a „vorbi” de la egal la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din toate timpurile: Eu cu cine votez? Și nu mă consolează faptul că ziarul unde scriu săptămână de săptămână pare să se afle și el într-o oarecare confuzie, din cauza colaboratorilor săi care se înjură unii pe alții cu mare voioșie, fără să le pese de dezorientarea cititorului de rând. De vină e ambiția discutabilă de a strânge laolaltă personalități cu o forță de caracter ieșită din comun. Francezii ar numi asta: un coș cu crabi. Cotidianul, 27-28 iulie 2002 M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
fulgerătură, Or când e negură și ceață Atuncea caii se-nhață... Dar acum, cântecul lui nenea Fănică nu se mai auzea, ca înainte, toată ziua. Glasul bătrânului se dogise, își pierduse mult din farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să dea măcar impresia că totul începe să fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul se stingea încetul cu-ncetul. Și le părea rău. Căci erau siguri
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul se stingea încetul cu-ncetul. Și le părea rău. Căci erau siguri că existau încă multe melodii pe care nenea Fănică le ținea numai pentru el... Unde erau, acum, voioșia și pofta de viață de altădată? Unde era glasul fermecat, care valora cât douăzeci de orchestre la un loc? Iar când s-a stins bătrânul și l-au dus la groapă cu camioneta, în capul fiecăruia stăruia gândul că, ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
el și să afle dacă din iubire suferă sau dacă era numai orgoliu sau disperarea că se găsește deodată singur în fața unor drumuri nesfârșite pe care trebuie să le continue, pentru că așa a ales el, în timp ce jocuri și strigăte și voioșie și viață nepăsătoare la înaintarea lui se înșiruie de o parte și de alta a drumului. Ca în visul din noaptea Anului Nou. Încerca să afle și nu putea distinge nimic și atunci își zicea că era suferință din iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]