1,218 matches
-
apropiată de elevii pe care se străduia săi îndrume cu simț de răspundere, mai ales pe fete, care cred că i se și confesau chiar și pe partea sentimentală, nu știu dacă voit, sau din întâmplare (înclin să cred că voită ne-a dat, mie, Corneliei și Anișoarei să pregătim pentru ora de dirigenție un referat cu date pe care trebuia să le culegem de la Biblioteca Centrală din oraș. Am mers toți trei la bibliotecă și am făcut documentarea pentru referat
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de două parale folosesc singurul mijloc pe care-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă să inspecteze din nou armele, cu fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
va vărsa peste malurile lui; 8. va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli, și va ajunge pînă la gît, iar aripile întinse ale oștii lui vor umple întinderea țării tale, Emanuele!" 9. Scoateți strigăte de război cît voiți, popoare, căci tot veți fi zdrobite, luați aminte, toți cei ce locuiți departe! Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. 10. Faceți la planuri, cît voiți, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cît voiți, popoare, căci tot veți fi zdrobite, luați aminte, toți cei ce locuiți departe! Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. 10. Faceți la planuri, cît voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați la hotărîri cît voiți, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel). 11. Așa mi-a vorbit Domnul, cînd m-a apucat mîna Lui, și m-a înștiințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
locuiți departe! Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. Pregătiți-vă oricît de luptă, căci tot veți fi zdrobiți. 10. Faceți la planuri, cît voiți, căci nu se va alege nimic de ele! Luați la hotărîri cît voiți, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel). 11. Așa mi-a vorbit Domnul, cînd m-a apucat mîna Lui, și m-a înștiințat să nu umblu pe calea poporului acestuia: 12. "Nu numiți uneltire tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cei care ne consideră și acum încă țigani. Iată ce zic ei: „că țiganii nu au fost purtat niciodată de-a lungul istoriei acest etnonim care provine din cuvântul “DOM”, care pe limba originară a țiganilor înseamnă “om”. Prin denaturare (voită) “dom” s-a transformat în “rom” cu “r” accentuat, apoi din “rom” s-a transformat în “roma” apoi în “romani” și în “romanies” . S-a ajuns astfel încât țiganii să aibă numele identic cu al românilor în limba engleză. Romani cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
studiați acești vecini, întrucît au cunoscut pe Irina, cât de pătrunzătoare e priceperea lor de a judeca oamenii, cât sunt de dezinteresați în judecata lor. Deci complicații cumplite și fără rezultat! Sunt în romane anumite ființe insesizabile din pricina unui mister voit, aruncat asupra lor de autor, a unor detalii neexplicate, a unor evenimente neașteptate, a unor vorbe stranii. În Hardy, de pildă. Eroina mea e insesizabilă dintr-un motiv contrar: truda mea de a explica în întregime și de a arunca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un dar. Nu e nimic mistic în concepția mea. E simpla constatare că în ei, mai ales în ei, și mai ales în marii poeți romantici, omul de toate zilele e cu totul altul decât celălalt din ceasurile rare, dacă voiți - întrebuințînd termenul foarte figurat! - din ceasurile când e "posedat". 18. Oricare categorie umană, când e reprezentată printr-un poetadevărat, aduce în literatură sensibilitatea ei specială, îmbogățește așadar literatura cu o sensibilitate nouă. 19. ...expresia unui adevărat poet va fi mereu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lucrurilor neînsuflețite, m-a chinuit tot drumul mai rău decât o ființă vie și rea: cu oricâtă putere i-aș fi imprimat direcția inițială spre dreapta sau spre stânga, el rămânea în trăsură, sau, cu o încăpățînare exasperantă și, parcă, voită, se întorcea înapoi, mergând drept în ochii obosiți ai doamnei M... și în ochii așa de albaștri ai Adelei. În cele din urmă a trebuit să renunț la fumat. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. Obiectele din priveliște alergau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inoculat-o. Mă întreb până la ce limită ți se îngăduie să admiri mâinile fratelui tău, fără să provoci înălțarea unor sprâncene contemporane? În tinerețea mea, părinte William, heterosexualitatea mea (lăsând la o parte câteva, puține, perioade de lâncezeală nu tocmai voite) constituia adeseori un subiect de bârfă în grupurile de studiu. Dar îmi amintesc, poate că puțin cu prea multă ardoare, că Sofia Tolstoi, într-una dintre înciudările ei maritale, și nu mă îndoiesc că justificată, îl acuza pe tatăl celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zăpezile se topiră, veni primăvara, pomii înmuguriră, înfloriră, iar în inima verii toride ce urmă, prețurile mărfurilor crescură brusc - consecință târzie a războiului, după unii, în timp ce alții, foarte puțini, pretinzându-se cunoscători, afirmau în șoaptă că nu era decât rezultatul voit al unei politici secrete, de haos și sărăcire, vizând lichidarea, nedeclarată, a patronatului, pentru netezirea drumului necesar consolidării ideologice și sociale a Puterii. Lefurile se plăteau în milioane, începuse panica, totul până la mijlocul lunii august când avu loc o strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că ar fi rămas câte o catedră, ici-colo, ajunge, ar fi însemnat pătrunderea unei părți din marea cultură a Occidentului aici, unde nu mai era nevoie de nimic. Imperiul de la Corneille la François Villon, de la Kant se vedea, din unghiul voit, ca un pustiu nisipos, bătut de valurile ritmice, fără sens, de milioane de ani, ale Oceanului Atlantic și Mării Baltice. Peste ani de zile, datorită unor conștiințe trezite târziu, aceste catedre se vor reînființa; biruința de neînlăturat a spiritului. Acum tânăra profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din când în când în conversația dintre ei (în bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu ca să nu las impresia unei înstrăinări voite, o absență fals superioară, ci ca să nu mi se observe starea de bine pe care o simțeam în preajma Anei, ca pe o plajă larg desfăcută la soare. Și nimeni nu observă, în afara Anei care trăia o anume neliniște aureolată ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răspunse, mă fixă în schimb cu o anume adâncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață, sau sugera, intensitatea unui timp revolut de care aproape uitasem, un timp care se născuse cândva și pierise prin voita mea ignorare (o autocenzurare absurdă), în chiar clipa ivirii lui. Și fără vreo altă deschidere verbală, îmi prinse mâna stângă în palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
minții, ce refuza să creadă. Labele picioarelor puțin cam mari, pictate cu henna în modele complicate, ca la o mireasă indiană. Picioarele lungi, subțiri, dreptul susținându-i greutatea, stângul relaxat, astfel încât curba unduitoare a șoldurilor era accentuată sinuos în mod voit. Cârlionții scurți de sub buric, nerași, sălbatici, deschiși la culoare, cârlionți ca la un pui. Buricul adânc, adânc, o pată întunecată pe albul pielii ei. Sânii mici, dreptul puțin mai mare decât stângul, sfârcul stâng înclinat un pic mai sus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
miniatură. Undeva, în casa aceea de piatră, se află Trandafirul de Piatră se gândi Vultur-în-Zbor. Casa avea o formă complet neregulată, cu pereții ridicați oricum, numai nu drepți, cu nici un unghi care să fie drept - dar asta era o excentricitate voită, o nebunie deliberată. Modelele în zigzag pe care le țesea pe vârful muntelui erau intenționate, fiind reflectări ale creatorului lor. Reflectări: casa le trimitea în toate direcțiile, pentru că fiecare fereastră de pe pereții ei ondulați era și o oglindă. Combinația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vii și mai dinamice. Foarte interesantă este sub acest aspect scena I din actul II al Scrisorii pierdute, când cei trei fruntași politici - Trahanache, Farfuridi și Brânzovenescu - s-au adunat spre a-și face socoteala voturilor probabile. Începută cu calm voit, discuția continuă din ce în ce mai precipitat, între cei doi care știu „ceva-cumva” și Trahanache inocent. Vorbele se amestecă. Replicile se succed vertiginos: „Trahanache: Mă rog, aveți puțintică... Farfuridi: Nu știam... Trahanache: Mă rog, aveți Farfuridi: Ba eu merg mai departe și zic
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
porunci ca acestea: 21. "Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!" 22. Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, 23. au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de nici un preț împotriva gîdilării firii pămîntești. $3 1. Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. 2. Gîndiți-vă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți. 10. În această privință vă dau un sfat și sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintîi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți. 11. Isprăviți dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 12. Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 13. Aici nu este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
pe femeia aceea. 6. Dar Isus le-a zis: "Lăsați-o în pace, de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 7. căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, și le puteți face bine oricînd voiți: dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. 8. Ea a făcut ce a putut, Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. 9. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
împreună cu tovarășii lui, din pricina unui omor pe care-l săvîrșiseră într-o răscoală. 8. Norodul s-a suit și a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. 9. Pilat le-a răspuns: "Voiți să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?" 10. Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui. 11. Dar preoții cei mai de seamă au ațîțat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Bye, bye, Pe mâine! În câteva fracțiuni de secundè ecranul calculatorului se întunecè cuminte la comenzile mele, înapoindu-mè lumii reale, o lume pe care am avut-o tot timpul la spatele meu, dar pe care am ignorat-o în mod voit, Cercetez cu luare aminte întreaga încèpere, frumos mobilatè, biroul meu, confortabil, lumina corect rèspânditè de lampè pe masa mea de lucru, creioanele împrèștiate pe masè, îmi place sè mè joc cu creioanele în timp ce lucrez, calendarul de perete cu fețe sumar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar nu cunoștea acel răspuns. El era un imohag născut și crescut în singurătatea marilor spații pustii, și în mintea lui, oricât ar fi încercat, nu intra ideea îngrămădelii și a voitului spirit gregar ce părea că le place atât de mult bărbaților și femeilor din alte triburi. Gacel îi primea cu bucurie pe oaspeți și îi plăcea să se adune cu oamenii în jurul focului, să povestească istorii de demult și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căutam nimic, Însă mă ridicasem și mă deplasam urmând impulsurile care-mi erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un context ascetic. Este, de fapt, o formă de sărăcie interioară, de detașare, de eliberare. Este o eliberare nu de credință, ci de o posibilă supunere mecanică, obișnuită; sărăcia la care ne referim aici nu este o condiție suportată, ci voită; nu se naște din îndoiala cauzată de ceva exterior, ci din decizia de reîntoarcere la început; detașarea înseamnă o luare de poziție conștientă în fața posesiei voioase, expresie a voinței de a verifica și a dispoziției caritative. Constituie, așadar și o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]