737 matches
-
pe tinerii pe atunci, Leonid și Macarie. Astfel, Leonid și Macarie se pot numi în termeni patristici, ucenici din generația a doua a Starețului Paisie. Ne punem întrebarea firească: de ce Tolstoi, un adevărat benedictin în respectarea detaliului istoric, face această voltă și îi pune în filiație directă pe Leonid și PAISIE VELICIKOVSKI? Oare era important ca numele lui Paisie Velicikovski să fie cheia de boltă a filiației duhovnicești în care se înscrie de bună voie prințul Kasatski? O întrebare care ne
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
e L-am servit pe regele Angliei). și nu numai pe Chaplin, ci și pe Renoir, Lubitsch și RenØ Clair, ale căror filme puteau să se miște ca niște chelneri de înaltă clasă pe patine cu rotile, învăluindu-te în voltele și-n arabescurile lor de nici nu mai știai cum au ajuns atîtea bunătăți în fața ta ori dacă sînt chiar bunătăți sau doar aer modelat de mișcările lor. Bunătățile lui Menzel sînt bunătăți în cea mai largă accepțiune a termenului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
prefabricatul și ponciful altora. Și, poate, nu modestia, ci mândria de a-mi fi cunoscut limitele. Hic rodos, hic salta! Poate că n-am fost pe cerul literelor decât un avion de hârtie ce a demonstrat din când în când volta grațioasă. N-am amăgit pasageri "în fabuloase" cargouri literare pe care să le duc la prăbușire. A.B.Sunteți originar din Băița, Hunedoara. Ce legături aveți cu locurile natale? La Băița am văzut lumina zilei, m-am ridicat copăcel și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
că prin imaginație se poate percepe "Infinitul" sau Dumnezeu. *1788 Se constituie Triplă Alianță între Anglia, Olanda și Prusia. ¶ Constituția americană este ratificată. ¶ Prima inițiativa în Camera Comunelor privind abolirea comerțului cu sclavi. ¶ Apare Critică rațiunii practice de Kant. ¶ Alessandro Volta introduce conceptele de tensiune electrică și capacitate. ¶ Este fondat ziarul The Times. ¶ Se naște Lord Byron. ◊1789 [vîrstă: 31 ani] Blake și Catherine participa la 13 aprilie la prima sesiune a conferinței generale a Bisericii Swedenborgiene "Noul Ierusalim"; sînt printre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luigi Galvani publică observațiile sale privind efectul curentului electric asupra musculaturii unei broaște disecate; el arată că același efect se poate obține dacă piciorul broaștei este introdus între două metale diferite (fără electricitate); această descoperire îl va conduce pe Alessandro Volta la construirea primei baterii electrice. ¶ Richard Kirwan renunța la teoria flogistica în fața dovezilor științifice incontestabile ce o infirmă, el fiind printre ultimii apărători ai acesteia. ¶ Pierre Prévost observa că frigul este lipsa căldurii. El dezvolta astfel teoria schimbului de căldură
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Travels în the Interior Districts of Africa ... în the Years 1795, 1796 and 1797 de Mungo Park. ¶ Apare primul dintre cele 5 volume ale lucrării monumentale Mecanică cerească (Mécanique céleste) de Pierre-Simon Laplace (ultimul volum va apărea în 1825). ¶ A. Volta inventează bateria electrică. ¶ Săpînd pe lînga brațul Rosetta al Nilului, soldații lui Napoleon descoperă o placă de piatră cu texte gravate, conținînd trei tipuri de caractere. Devine cheia cu care au fost descifrate hieroglifele egiptene. (Inscripția era scrisă în trei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
2-a, cu faimoasa prefață a lui Wordsworth care devine manifestul romantismului englez. ¶ Beethoven: Simfonia No. 1. ¶ Este înființată la Lilienthal Societatea "Poliția Cerească", condusă de Johann Schröter, ce are ca obiectiv descoperirea "planetei lipsa" dintre Marte și Jupiter. ¶ Alessandro Volta anunță invenția să din 1799: bateria electrică sau pila voltaica, întîia sursă de curent electric continuu (discuri alternative de zinc și argint, separate prin bucăți de pîsla înmuiate în saramura). ¶ William Nicholson și Anthony Carlisle folosesc bateria voltaica tocmai inventată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asupra climei Pămîntului. ¶ Botanistul Robert Brown descoperă cu ajutorul microscopului că particulele aflate în suspensie pe suprafața unui lichid se mișcă în permanență (fenomenul va fi curînd numit "mișcare browniana"). ¶ John Walker inventează "chibritul". ¶ Mor: Ludwig van Beethoven; Pierre-Simon Laplace; Alessandro Volta; Ernst Chladni; Augustin Fresnel. *1828 Mor Schubert și Goya. ¶ Se nasc Dante G. Rossetti; Tolstoi; Ibsen. *1829 Apare Al Araaf, Tamerlane, and Other Poems de E.A. Poe. *1830 Apar Poems, Chiefly Lyrical de Tennyson. ¶ Moare W. Hazlitt. ¶ Se naște Christina
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel ce leagă snopii secerătorului Urmează, în brațele-i strîngînd înfuriatele văpăi dezlănțuite. Nainte Los le trase, afară din adîncuri, piciorul drept punîndu-și hotărît 465 Pe piscul cel de Fier al lui Urizen, sărind înalt de-acolo Într-o măreață volta în cerurile lui Enitharmon. Și-ntîi el trase-o linie pe zidurile cerului luminator, Si Enitharmon îi dădu culoare 217 cu raze de înfloritoare dragoste. Rămase neștearsa, încîntătoare-alcătuire, inspirată, divin de omenească. 470 În drepte măsuri împărțindu-le, neobosit Los întocmit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o41. Pe chipul lui Isus apare inseparabil și chipul Tatălui așa cum descrie sfântul Ioan în dialogul dintre Cristos și Filip: Doamne arată‑ni‑l 38 aa vv, Icone, Milano 1997, 103. 39 Cf. d. rousseau, L’icona, splendore del tuo volto, Ed. Paoline, Torino 1990, 70. 40 Cf. aa vv., Icone, o.c., 104. 41 In 17, 22. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 29 pe Tatăl și ne este de ajuns. I‑a răspuns Isus: de atâta timp sunt
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Magdalena, tipic pentru locuitorii din Florența, parcă contrastează cu capul Mariei, care este abia schițat. Iosif din Arimateea este autoportretul idealizat al lui Michelangelo: o glugă îi acoperă fruntea. De sub sprâncenele 32 Cf. d. rousseau, L’icona, splendore del tuo volto, Ed. Paoline, Torino 1990, 70. 33 Eboșate - schițate, care au o primă formă a unei opere de artă, cf. Noul DEX, Ed. Litera, București 2011. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 80 stufoase, doi ochi scrutează peste grupul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ormai esule ed errante. Eppure în quella mestizia Deianira sprofonda nel misticismo che constată un esoterico e non rivelabile assoluto: quello della vită di ognuno, sconosciuta proprio perché ripetutamente considerată superficialmente già notă e conosciuta, e forse anche, troppe spesse volte, data per scontata, infine affatto resa preziosa dal quotidiano e che solo quel dolore, quella cicatrice e quel coccio saldato nel dolore, cioè vită forgiata nell'oro e nell'argento, impreziosiscono rendendola sacra a ognuno. Ciononostante sfugge a Deianira l
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
e dal fâțo e resosi irrivelabile a lei. Deianira non comprende ancoră che sarà proprio la sofferenza a liberarla da quel peso per farle accettare l'esistenza non come un imbroglio, mă come una storia.E questa storia è delle volte una parte grande, altre volte impercettibile della narrazione più ampia del dolore umano; mă în entrambi i cași, si tratta comunque di un tassello utile a coniugare îl vasellame în frantumi a quel grande mosaico, di musica profonda, di grande
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
irrivelabile a lei. Deianira non comprende ancoră che sarà proprio la sofferenza a liberarla da quel peso per farle accettare l'esistenza non come un imbroglio, mă come una storia.E questa storia è delle volte una parte grande, altre volte impercettibile della narrazione più ampia del dolore umano; mă în entrambi i cași, si tratta comunque di un tassello utile a coniugare îl vasellame în frantumi a quel grande mosaico, di musica profonda, di grande gioco: lalīlayă4, un concetto shivaita
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
le nostre ferite, accanendoci per nasconderle, mostrandoci intatti, apparendo pervicacemente, mă con stoltezza, privi di esperienza; siamo integriști, non integri, siamo cioè noiosi e mietuti da una cultură di morte e di indifferenza, affinché non appaiano le nostre ferite. A volte ci è stato passato un po' ovunque, anche în famiglia, îl concetto di vergognarsi delle proprie pecche o cadute: non dire niente a nessuno renderebbe costretti ad una difesache non significa affatto lavoro sul proprio sé, come invece îl mujahade
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
accettazione del dolore altrui nella morte 8; è proprio la fede che realizza la vită come un evento della grazia, perché se la fede muove îl ritorno a Dio, quotidianamente, di certo non și può neppure dubitare come, a sua volta, sia la grazia di Dio ad imprimere alla vită dell'uomo la necessità della fede di fronte al mistero della sua vită. E proprio Gesù, cioè la rivelazione di Dio nel tempo del mondo, soffre îl mistero della necessità della
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
subíto tutte le altre prove, d'improvviso scorgemmo lui e altri, perlopiú tiranni, mă c'era anche gente privată, colpevole di gravi peccati. Essi credevano ormai che sarebbero risaliti, mă lo sbocco non li riceveva, anzi emetteva un muggito ogni volta che uno di questi scellerati inguaribili o uno che non avesse ancoră espiato nella misura dovuta tentava di salire. Lí presso, c'erano uomini feroci, tutti fuoco a vedersi, che sentendo quel boațo afferravano gli uni a mezzo îl corpo
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
istante della Creazione. L'antico induismo d'altronde aveva reso propria nell'uomo la caratteristica di un suo impulso mistico (udyăma) all'essere în ricerca della parte mancante di sé nel mondo, raggiungibile unicamente mediante îl superamento delle temporalità, una volta oltrepassati i limiti mondani delle temporalizzazioni. L'essere în ciò osserva una sola intrinseca luce alla quale și ricongiunge e dalla quale è attraversato, intersecandosi în un cuore universale, în cui esiste îl tempo che è, per îl sol fatto
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
rivelato, quella tra mondo e tempo, appunto tra uomo e Dio; dunque meditazione sulla cosmologia proprio quale specificità di indagine e di ricerca del paolino tutto în tutti 16, dove la rivelazione di Dio è compiuta da Gesù come îl volto umano di Dio, l'Uomo che riscatta l'umanità e che nel compiere ciò, è insieme l'Uomo nel dolore, Cristo del riscatto nello scandalo del suo Amore, infine Dio della salvezza 17. La libertà misticamente riscattata dal peccato, perché
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
della sua evoluzione misticamente storica e che riconduce quanto concreto all'esperienza astratta (qui nel senso di Erfahrung), esperienza impercettibile eppure percepibile del tempo esterno al nostro mondo, tempo da Aristotele 21 già individuato e posto nell'infinito, a sua volta aprendo a una grandezza analogamente infinită: quella di Dio, vissuta antropologicamente în Cristo rivelato nell'amore della Croce e nel limen tra la sua vită e la sua morte verso la sua Vită che risorge, testimonianza corporea per l'uomo
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Gesù alla Vită, avvenendo egli stesso Dio, perché Gesù accada anche nell'esistenza quale supremo sacrificio della nostră vită, lascito incommensurabile del tempo come durată eternă (αἰών)22. La santità d'altronde non potrebbe mai prescindere da un martirio, a volte visibilmente carnale, spesse volte assolutamente interiore e comunque solo apparentemente invisibile, un martirio che però lascia che da quella grazia, chissà non del tuttoin-attesa e inaspettata, sgorghi îl ricongiungimento dell'uomo a Dio, mistico e misterico, tânte volte invocato, altre
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
egli stesso Dio, perché Gesù accada anche nell'esistenza quale supremo sacrificio della nostră vită, lascito incommensurabile del tempo come durată eternă (αἰών)22. La santità d'altronde non potrebbe mai prescindere da un martirio, a volte visibilmente carnale, spesse volte assolutamente interiore e comunque solo apparentemente invisibile, un martirio che però lascia che da quella grazia, chissà non del tuttoin-attesa e inaspettata, sgorghi îl ricongiungimento dell'uomo a Dio, mistico e misterico, tânte volte invocato, altre volte invece insperato contro
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
martirio, a volte visibilmente carnale, spesse volte assolutamente interiore e comunque solo apparentemente invisibile, un martirio che però lascia che da quella grazia, chissà non del tuttoin-attesa e inaspettata, sgorghi îl ricongiungimento dell'uomo a Dio, mistico e misterico, tânte volte invocato, altre volte invece insperato contro ogni speranza e razionalistica evidenza e materialità mondane. Îl senso della vită, ciononostante, non è commisurabile alla mondanizzazione del tempo, cioè al suo farlo dipendente dagli imperativi collettivi del mondo. La vită piuttosto ne
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
visibilmente carnale, spesse volte assolutamente interiore e comunque solo apparentemente invisibile, un martirio che però lascia che da quella grazia, chissà non del tuttoin-attesa e inaspettata, sgorghi îl ricongiungimento dell'uomo a Dio, mistico e misterico, tânte volte invocato, altre volte invece insperato contro ogni speranza e razionalistica evidenza e materialità mondane. Îl senso della vită, ciononostante, non è commisurabile alla mondanizzazione del tempo, cioè al suo farlo dipendente dagli imperativi collettivi del mondo. La vită piuttosto ne è indipendente e
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
come îl concetto di universale și traducă în esperienza di rivelazione di Dio în Cristo. Questa esperienza però sarebbe impossibile se non fosse stată rivelata esclusivamente, ed în maniera irripetibile, da Gesù stesso, perché "vero Dio e vero uomo"24, volto umano e visibile dell'invisibilità di Dio.Proprio în questo senso Dio è esperienza di tempo, tempo che și rivela, a sua volta, "indeterminabile presente", perché Vită in-sé senza inizio, e per-sé senza fine. Eppure quell'imprescindibile consistenza e persistenza
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]