1,937 matches
-
ani În Orient duce cu ea multe amănunte de acest fel, și e mai norocoasă decât alte memorii importante ale epocii - cele ale generalului Claude-Auguste Court, care nu au apărut În timpul vieții autorului și, deși unele studii le amintesc, după voluminosul manuscris păstrat la Musée Guimet, ele par să rămână În continuare În afara interesului istoricilor. Sperăm Însă că ele vor fi editate, cel puțin parțial, de Jean-Marie Lafont, În colaborare cu unii descendenți ai lui Court 2, și că astfel se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poate ști dacă este vorba de o producție personală, a unui părinte, a unui frate sau prieten; portofoliul necesită timp mult mai mare de evaluare în comparație cu lucrările obișnuite (teze, extemporale, teste etc.) sau cu cele de sinteză; portofoliul, oricât de voluminos ar fi, nu poate atinge toate obiectivele. În pofida neajunsurilor sale, portofoliul este un instrument alternativ de evaluare pe care cadrele didactice trebuie să-l utilizeze ori de câte ori contextele de instruire facilitează evaluarea printr-o astfel de modalitate. E. Autoevaluarea este procesul
Evaluarea procesului de învăţare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]
-
teren, teolog, jurist și critic literar deloc convențional. Se vrea un spirit al totalității, nu un spirit al fragmentului. Nu evită nici discipline mai frivole, cum ar fi moda sau dansul. Era, de altfel, un bun dansator, deși trupul lui voluminos nu l-ar fi recomandat. Constantin Noica își amintește de el sub acest aspect. În 1933 ține la Criterion conferința Jean Cocteau sau Zădărniciile virtuozității, iar la „Convorbiri literare” (unde intrase în 1934, pentru puțină vreme, în colegiul de redacție
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
oameni”, mai ales pe timpul secolului XX, Înfăptuirile naționale de la 1866 și 1881 nu au prea Împărtășit „soarta istoriografică de regulă fericită” a altor momente mari, precum 1821, 1848, 1859, 1877 și 1918, „beneficiare”, acestea, care mai de care, și de voluminoase corpusuri documentare speciale. Celor două mari momente de referință, aici, le-a fost dat, În schimb, să suscite „aprinse controverse”, sub impulsuri politice, și nu numai, Încât au avut și au Încă „șansa” necesității de „lămuriri”, adică de viu interes
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
din profil. Cu toate acestea, construcția clasică este și aici perfect valabilă. Morfologic, statueta de la Tursac cuprinde trei părți esențiale: trunchiul, membrele inferioare și pedunculul. Dacă partea superioară a corpului este atrofiată și neglijată, restul este detaliat reprezentat. Abdomenul, foarte voluminos, descinde până la nivelul genunchilor, unii specialiști văzând aici indicele unei maternități. Membrele inferioare sunt repliate sub corp; gambele, scurte și puternice, nu au laba piciorului figurată, extremitățile lor nefiind separate decât printr-o linie oblică. Statueta de la Sireuil, realizată din
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
neexistând decât baza coafurii, reprezentată în partea superioară a spatelui, în relief. Corpul, aplatizat lateral, este alungit și destul de zvelt, sânii sunt mici, conici, fiind considerați sâni de tânără fată. Brațele sunt aplatizate și încrucișate sub sâni; bazinul este relativ voluminos, cu abdomenul proiectat în față. Foarte interesantă este perforația care traversează extremitatea membrelor inferioare - ea putea asigura suspendarea obiectului ca pandantiv dar, comparând-o cu Tursac, poate sugera și o întrebuințare funcțională, permițând fixarea statuetei. După cum am precizat, basorelieful nu
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
mai vestit rămâne situl de la Laussel, cu patru sau cinci blocuri cu siluete feminine. Prima dintre ele, „Femeia cu corn” (fig. 3a), este reprezentată din față, numai capul este din profil, privind spre dreapta. Sânii, abdomenul și coapsele sunt foarte voluminoase, iar picioarele se termină imprecis. Legat de obiectul pe care-l ține în mână, Al. Marshack (1987) presupune că bovideul și cornul aveau un sens particular, simbolic și mitologic și că marcajele sau decorul de pe corn reprezentau o formă de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
reprezentări feminine paleolitice în ronde-bosse, având 225 mm înălțime. Partea superioară a corpului, deasupra bazinului, formează o piramidă ascuțită, simetrică celei constituite de membrele inferioare. Fața este marcată printr-o creastă verticală, gâtul nu este degajat de bust, sânii sunt voluminoși, abdomenul îngustat lateral, cu un dos plat (H. Delporte, 1979). Grupa renano-danubiană. Este reprezentată de figurile morave (Dolni Vestonice, Pavlov, Petrkovice, Moravany, Predmosti), dar și de cele din Austria (Willendorf) și Germania (Mauern, Linsenberg) iar mai spre vest, de cele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
important și, poate, un uzaj prelungit, decât o utilizare în cadrul unui singur ritual. Pe de altă parte, se pare că a servit ca prototip și forma sa clasică a fost imitată și de alte torsuri feminine. Sânii și fesele sunt voluminoase, chiar dacă nu prezintă obezitatea statuetei de la Willendorf. Bazinul este delimitat printr-o incizie adâncă, iar pe spate se observă două cute de grăsime, de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Figura, simplificată, poartă două striuri longitudinale, reprezentând nasul
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
materialului Un obiect rar pentru Gravettian, și anume o gravură feminină (fig. 8b), provine de la Predmosti. Formele corpului sunt simple, geometrizate. Întregul stil al acestei gravuri diferă de absolut tot ceea ce există în arta paleolitică. Sânii și regiunea bazinului - părțile voluminoase - sunt reprezentate de ovale, construite din linii concentrice. Abdomenul este figurat printr-un cerc incomplet, diametrul său fiind redus. Maniera de tratare a capului este interesantă: are o formă triunghiulară, hașurat în interior cu benzi convexe și drepte, divizate prin
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
perfect echilibrată, fără îndoială opera unui sculptor experimentat: capul este lipsit de detaliile feței, dar prezintă un decor, cu analogii aproape exacte, cu o mică statuetă descoperită la Gagarino; sânii sunt enormi în contrast cu brațele încrucișate sub ei; bazinul este deosebit de voluminos (ceea ce face din ea, probabil, cea mai „grasă” statuetă paleolitică); picioarele sunt clar reprezentate, cu genunchii redați, însă fracturați în partea inferioară. Surprinde faptul că este lucrată în calcar, în timp ce majoritatea statuetelor sunt în fildeș sau lut ars. O. Soffer
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
nu putem invoca, în acest sens, decât piesa de la Predmosti. Grupa rusă. Marea majoritate a statuetelor ruse reprezintă femei într-o atitudine clasică pentru arta paleolitică: cu capul ușor aplecat în față, cu unele detalii anatomice exagerate (sâni și abdomen voluminoase, cute de grăsime în regiunea bazinului și a șoldurilor). Membrele inferioare sunt destul de bine proporționate, cu genunchii redați în detaliu, însă extremitatea lor este, în general, fracturată. Brațele superioare sunt atrofiate, așezate pe abdomen. Aceste caracteristici apropie statuetele est-europene de
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
geometrice. Se constată deci, o ruptură cu tradițiile gravettiene. Statuetele feminine sunt prezente într-o formă schematică, acoperite cu motive geometrice gravate (fig. 11). Cele mai caracteristice sunt statuetele de la Mezin: partea superioară dreaptă și îngustă, iar cea inferioară mai voluminoasă la nivelul șoldurilor și feselor. În 1912, T. Volkov distingea în acest sit două tipuri de statuete, unele interpretate drept falusuri, celelalte păsări, ipoteză preluată și de Z. Abramova (1991). Din contră, H. Delporte (1979) considera că acestea sunt reprezentări
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
în arta paleolitică: fața sumar schițată, în care se disting cavitățile oculare, nasul, visajul și fruntea. Ea se deosebește net de figurinele stilizate ale Magdalenianului, prin numeroase elemente: prezența capului și a picioarelor, trunchi detaliat, cu sâni și abdomen, bazinul voluminos, amintind de obezitatea gravettiană (A. C. Welte, E. Ladier, 1995). Contrar reprezentărilor feminine gravettiene, cele magdaleniene din Europa Centrală sunt puternic schematizate, redate din profil, întotdeauna fără cap, doar fesele proeminente permițând atribuirea lor sexului feminin (fig. 12b). Toate reprezentările feminine
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
în particular capul de la Brassempouy, sunt veritabile portrete ale femeii paleolitice. 2. Reprezintă idealul estetic. Pentru J. V. Zelizko (după H. Delporte, 1979), aceste figurații, cu tendință de obezitate, constituie idealul frumuseții paleolitice. El arăta că, la numeroase populații, proporțiile voluminoase feminine apar ca un semn al frumuseții. În schimb, pentru G. H. Luquet (1934) nu există un ideal feminin de tip colectiv, adică acceptat de toți. Din contră, fiecare artist, sintagma putând fi citită și ca „fiecare unitate etnică”, ar
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
fisura comisurală, permanent întredeschisă, lăsând să atârne o limbă neobișnuit de mare, plicaturată sau scrotală. Subiectul își suge în permanență limba. Maxilarul este mic și bolta este ogivală. Mandibula este glosică. Cavitatea bucală este mică. Amigdalele și vegetațiile adenoide sunt voluminoase și contribuie la strâmtorarea faringelui. Malformațiile foselor nazale determină insuficiență respiratorie cronică. Dinții apar cu întârziere, anarhic, inegali, nu sunt aliniați, îngreunând masticația. Buza inferioară este groasă, răsfrântă și fisurată, datorită scurgerii permanente a salivei. Ochii sunt implantați la distanță
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
surpriză, pentru că aveau metoda asta, domnule, veneau, cum avansai un pic sau puneai mâna pe un post de conducere, imediat căutau să te racoleze, să te integreze în gașca lor de informatori”. Dorința subiectului este să-și recupereze „dosarul foarte voluminos”, pe care a aflat că-l are, ca să-l ardă și să uite. O istorie personală marcată are și învățătoarea, de 83 ani, plecată din Basarabia în 1940, cu „un copil în brațe și unul în burtă”. Ajunsă în România
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
am avut toți cei care am fost angajați într-o instituție de stat. Acest dosar ne-a urmărit de la un loc de muncă la altul, și-a schimbat conținutul de la o etapă a comunismului la alta, este cu atât mai voluminos cu cât anii de muncă sunt mai mulți și cu cât persoana în cauză „avea un trecut”. Ce conținea un dosar de cadre? Am în vedere dosarele de cadre din perioada 1950-1965. Dosarul de cadre al lui Ion Chelcea acoperă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conține colagen de tip IV și V, proteoglicani și laminină. Proteoglicanii (heparan sulfatul) conferă încărcătura negativă a membranei bazale. Din cauza sarcinilor negative, filtrarea albuminelor este împiedicată la omul sănătos. Epiteliul podocitar (foița viscerală a capsulei Bowman) este format din celule voluminoase (podocitele), care prezintă prelungiri citoplasmatice de ordinul 1, 2 și 3. Prelungirile de ordinul 1 corespund proceselor majore, iar cele de ordinul 3 corespund proceselor minore sau pedicelelor. Podocitul se sprijină pe membrana bazală glomerulară prin extremitatea pedicelelor. Spațiul dintre
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Babits Mihály, ideile lui C. Dobrogeanu-Gherea și ale lui N. G. Cernâșevski, universul comediilor lui Tudor Mușatescu și Branislav Nusić. Ca istoric literar, P. cercetează cu precădere literatura română din secolul al XIX-lea și al XX-lea. Tipărește un voluminos tratat de istorie a literaturii române (A román irodalom története, 1961), care oferă cititorilor maghiari o bună prezentare a scrisului românesc de la începuturi până în deceniul al șaselea al secolului trecut. Opera principală a lui P. este monografia George Coșbuc élete
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Editura Humanitas în 2006 sub titlul Criza spiritului american. Cum universitățile au trădat democrația și au sărăcit sufletele studenților, îmi oferă prilejul unei retrospective critice și al unei scurte discuții pe teren românesc. La două decenii de la încheierea manuscrisului original, voluminosul pamflet al lui Allan Bloom mi se pare încă viu, ba chiar și mai preocupant, fiindcă procesul analizat în lucrare s-a agravat și s-a globalizat. De fapt, numai prima și a treia parte a cărții în discuție sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ochi unele date speciale în legătură cu masa vie a acestui leviatan, despre al cărui schelet urmează să vorbim. Asemenea date ar putea fi de folos. Potrivit calculelor mele minuțioase, coroborate parțial cu estimația căpitanului Scoresby îșaptezeci de tone pentru cea mai voluminoasă balenă de Groenlanda, lungă de șaizeci de picioare) - potrivit, așadar, calculelor mele, un cașalot dezvoltat la maximum, lung de optzeci și cinci pînă la nouăzeci de picioare și cu un diametru de mai puțin de patruzeci de picioare, cîntărește minimum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
purta cravata roșie. (Ă), Încă din februarie a acestui an, revista Pionierul a deschis o anchetă printre cititorii săi, cu Întrebarea: «Despre ce ați dori să citiți În noile cărți ce se scriu despre voi?» (Ă). Sunt mape Întregi, mape voluminoase care păstrează Între coperțile lor, scrisori bogate În idei și sugestii. (Ă). 0 foarte frumoasă scrisoare este aceea a pionierilor din Unitatea nr. 2, Școala 42 din București (Ă). După ce Își mărturisesc bucuria resimțită În fața unor cărți ca Cei trei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ai filosofiei lui Kant ar fi trebuit să ajungă la concluzii convergente. Literatura de exegeză și comentar, care atinsese deja în primele decenii ale secolului XX proporții impresionante, indicau însă în mod clar că lucrurile nu stau așa. Niciunde pe parcursul voluminoasei monografii a lui Negulescu nu găsim indicații că autorul ei ar fi confruntat concluziile la care a ajuns studiind scrierile lui Kant cu punctele de vedere ale celor mai cunoscuți comentatori și interpreți ai filosofului. Or, nesocotirea unei asemenea precauții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
altele își au acoperire, vom reproduce în note53 o parte din ciclul liric incriminat. „A fost la noi o perioadă - începe A.E. Baconsky 54 - de intensă creație în domeniul poemului epic, perioadă când majoritatea poeților nu visau decât dosare voluminoase în care să «freamăte» miile de versuri - și aceasta pentru că scriseseră câteva poeme bune și moda poemului devenise curentă. De la o vreme însă au pornit alte discuții: bine, poemul e bun el, dar unde sunt poeziile mici, concentrate, adevărate, picături
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]