2,768 matches
-
de Toma Caragiu și prelungite de ludicul inspirat al lui Moțu, despre căldura cu care primea acasă ca să se asculte muzică veche și nouă, ca să se vadă filme tari la video, despre bucuria cu care conserva valoarea ideilor mari și voluptatea cu care se lăsa ispitit de nou, de modern, de iuțeala formelor de comunicare de astăzi. Despre cultul pentru discreție și demnitate. Tinerețea spiritului său a fost fără bătrînețe. Nu exista să trec pe la radio și să nu bag un
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
vecini de potecuță strîmtă. Versurile șiroiau de pofte, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tănără" D.P.: Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
aminte că-n această țară a fost o nobilă cultură - și va mai fi, sperăm. Costăchescu va rămâne, desigur, la punctul lui de vedere (adică de orbire voită). încăpățânarea de catâr e singura lui originalitate... Cred că pentru dânsul maxima voluptate e să zică: nu. Va veni și timpul lui. Am scris lui Bujor în chestia catedrei. Câteva rânduri lui Ibrăileanu și câteva lui Zeletin. Nici unul n-a răspuns. Drept este că am scris revoltat. Și la noi nimeni nu crede
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
refugiază cât mai departe, iar zeița mâniei nu mai comunică cu el decât prin intermerdiari... Nu peste mult timp, împricinatului începe să-i miroasă, vorba ceea, a catrință. Începe epoca lui, minunații ani '60 despre care vorbește, acum, "aproape cu voluptate". O etapă "catifelată și înmiresmată de dragoste", cu rock-ul vital și vitalizant, cu deschiderea societății către Vest, cu ceaiurile adolescentine și primele cuceriri. Sunt cele mai frumoase pagini ale jurnalului. Pofta "dezordonată" de viață e cuceritoare; și, evocând acei
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
o serie de opusuri pe care sertarele meselor de lucru ale câtorva compozitori români le dospiseră într-atât încât un arheu sfios nu le-ar fi deschis nici în ruptul capului. S-a cântat cu plăcere, pe alocuri chiar cu voluptate, așa încât publicul a putut fi conectat la tensiunea preocupărilor unei școli de compoziție care produce încă suficientă energie estetică fiabilă, operantă, dinamică. Sven Westerberg, Jorgen Petterson, Leif Karlborg și Per Hedlung au restituit lucrări mai noi sau mai vechi elaborate
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
aproximarea proiectului baroc. Renascentistă este la Arcimboldo conștiința unui univers solidar și coerent, al cărui reper major este chiar viziunea antropocentristă, chipul uman ca imagine coagulatoare a lumii, dar și ca reflex al asemănării divine. Prefigurările baroce se regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice. Însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește,în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
care lipsește adevărata edificare creștină", apreciase "fondul sincer contemplativ" drept "foarte puțin", dar admisese totuși că "poetul a prins nota de elegie arhaică a sufletelor evlavioase înfricate de moarte și jălalnice de viață", că "tot așa de poetic simulată e voluptatea morții creștine, de o mișcare litanică de mistic trecentist" și că, iarăși, "cîte o ingenuitate, cîte o notă de franciscanism aruncă grații de-a lungul acestor pagini pline în genere de impertinențe stil unu"11. Sînt aici lucruri afirmate în
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir ce suge sîngele Creației, d-sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se împletește cu voluptatea luciferică. Privindu-se într-o "oglindă nebună", care se-apropie să-l îmbrățișeze și să-i acorde un sărut funerar, înregistrează o reflexie deloc complezentă (eșecul narcisismului se adaugă celorlalte). Neputința stabilirii unei identități personale, o marginalizare nativă, o greață
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
scrie despre "ce se putea vedea la București în 1836", iar Marina Dumitrescu despre ceea ce se vede astăzi: "Bucureștii...noi derapează, sub ochii noștri. Dinspre rafinament spre kitsch. Dinspre pitoresc spre promiscuu. Dinspre simboluri spre simulacre. Și, mai ales, dinspre voluptatea memoriei spre tabula rasa". Una peste alta, acest număr din Dilema veche are nerv.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
Oricum, aproape toate personajele romanului, conform unei estetici a dublului, sunt mai mult decât par a fi și-n plus frământate de dileme, enigme, șarade. Limbajul atribuit personajelor este volubil, versatil și eficient, autoarea îngăduindu-și când și când unele voluptăți semantice cu parfum de epocă. Felurite stiluri de comunicare califică tot atâtea caractere. Bogdan Crețu semnează o foarte exactă prefață; analizând atent romanul, nu ezită să creadă că din trena romanului Război și pace și din mantaua lui Tolstoi "iese
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
lui Dimitrie Cozianu, din "Cronica Mare", referitor la realitățile de după primul război. Întreaga perioadă interbelică este pusă sub semnul unei societăți anonime "Corupția Română", numită astfel "glumeț și cinic", societate care, e adevărat, nu urmărea dobândirea puterii politice, ci satisfacerea voluptăților amorului. Notez ca pe o curiozitate că din această societate face parte și profesorul de filosofie Fănică Niculescu, al cărui prototip a fost Nae Ionescu. Dar așa-zisa societate anonimă "Corupția Română" era mult mai extinsă în societatea interbelică imaginată
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
transcriu cu o extraordinară acuitate fiorul contactului cu lucrurile, cu oamenii, cu lumea: prezentarea noii venite în sala de meditație, cu care începe romanul; cum fuma bunicul (p. 35-36); cheful vag lesbian al fetelor în podul școlii (p. 40-42, 89-92); voluptatea limbajului ca "hățiș de cuvinte" (p. 51); jocurile primei copilării (p. 62-65); jocul erotic cu Matilda (p. 76-79); inițierea relației cu doctorul (p. 110-114); simfonia de senzații euforice (p. 146-147); repertoriul de violențe infantile (p. 163); semnarea acordului de informatoare
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
și nopți în șir. Nici felul în care minerii și securiștii amestecați printre ei au pus stăpînire nerușinată pe amfiteatrele Universității, pe accesul în facultăți, pe examenele pe care le aveam de dat - era sesiune. Nici injuriile adresate cu o voluptate inimaginabilă. Nici manipularea nerușinată pe care Televiziunea a făcut-o cu o deșănțare încărcată de vinovăție și de complicitate. Nici corpurile contorsionate de izbituri aplicate animalic, în stînga și-n dreapta, tuturor trecătorilor care păreau "golani", manifestanți plătiți de Rațiu
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
și de scenografie, îi scoate din cotidian și din regimul vieții obișnuite. Ei sînt, de fapt, niște ficțiuni, niște existențe proteice care își caută o identitate. A-i numi, pur și simplu, mineri este un abuz. Pentru că intervenția lor publică, voluptatea gestului autoritar și bucuria sanguinară îi deposedează de orice rol în convenția socială. Ei decad din toate definițiile acceptate și rămîn simpli agenți ai unei civilizații tribale și bieți figuranți într-o demonstrație grotescă și subumană. Desprins, însă, de fondul
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
evident ca o consecință și nu ca o premisă fixată deliberat. Sunt însă întru totul de acord că Ion Minulescu trăiește mai puțin în realitatea simbolistă a epocii și mai mult în convenția ei, că Adrian Maniu încearcă o adevărată voluptate când vine vorba de a-și deconspira, parodic, propriile înscenări sau că, la reprezentații avangardei, deschiderea ludică capătă o importanță crucială. Cu precizarea că, în cazul acestora din urmă, fiind vorba cu precădere de exploatarea funcției negatoare a ludicului, se
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
sejur avea să le lase amândurora urme intelectuale, pentru întreaga lor existență. Vasile Băncilă este cel căruia Lucian Blaga i-a dedicat Spațiul mioritic. Nu este, cu siguranță, puțin lucru. A lăsat el însuși o operă considerabilă, pusă sub semnul voluptății de a scrie și de a gândi chestiunile cele mai diverse. A fost un profesor de filozofie de elită, din acea strălucită specie a profesorilor de liceu, dedicați în profunzime meseriei lor, pe care școala românească i-a avut în
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
de impulsuri, îngerul dă lecții de zbor preopinentei, primind în schimb "mere și umor" - ca pentru echilibru. Un refuz al patetismului, dintr-o profundă pudoare - dar mascată - a unui eu ce se exhibă, aparent cu dezinvoltură, dacă nu chiar cu voluptate, pare a fi formula lirică a Ilenei Roman. Dar nu e numai atât, chiar când nu am lua în calcul insulele de nudă, ingenuă sensibilitate, ieșind din hora imaginilor: Iar noi ne-am întors cu ce-a mai rămas din
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
a redat, alături de alți cîțiva colegi de generație, demnitatea artei românești în plin dezmăț realist-socialist. Structură meridională, colorist așezat cu predilecție în zona caldă a spectrului. Pacea este un nordic în ceea ce privește rigoarea și soliditatea compoziției. în ciuda naturii sale solare, a voluptății de a pune tușa ori de a așeza un ton, el nu se risipește în atmosferă și nu se leagănă în reverii pînă cînd forma își pierde coeziunea. Peisajele, naturile statice și compozițiile sale fără eroisme de paradă sînt măsura
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
impute o scenă de brutalitate" . Instinctul apare ca o fatalitate, dictată, ereditar, de sîngele unui neam prea vechi - așadar ca o vină transindividuală... (...) Anamneza aduce așadar la suprafață motivele pe care le-am întîlnit în Fiara (sîngele, vocea străină, nebunia, voluptatea de a ucide) atribuite și aici vocii transindividuale a instinctului. Pentru Puiu Faranga rămîne însă de soluționat o a doua, esențială, întrebare: de ce a ales-o ca victimă pe Madeleine...."7 "Gorila" Pahonțu va încerca să-l "educe" pe antisemitul
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
pline de umor, uneori chiar de un umor trist și ușor resemnat. În mod cert, Florin Mitroi suferea; suferea prin natura lui, suferea fizic, suferea moral în calitatea sa de martor involuntar la evenimentele unei lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu inerțiile și cu revoltele materiei și ale limbajului. Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu vocația solitudinii și, în același timp, însetat de comunicare, înfricoșat de experiențele trecutului, cu precădere
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
un habitat cu inegale efecte individuale și nu cred să mă înșel afirmând că habitatul conviețuirii noastre literare e dezinteresarea, respectul individualității și - lucru aproape de necrezut - omenia." Minulescu, și din nou Caragiale, dîndu-i girul literar. După ani mulți, "am avut voluptatea să trăiesc însfârșit și eu în țara mea, din produsul materiei mele cenușii!". Ce timpuri... Vremurile cînd un scriitor, o scriitoare (Hortensia Papadat-Bengescu) putea spune "nu, nu mi-e nimic străin din tot ce se publică la noi. Citesc orice
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
O zi din viața lui Ivan, Ioan, John, Johann, Giovanni, Jean, Jon, Juan în zilele noastre, Păziți-vă buzunarele, Pasărea albastră, Marea trăncăneală - care face inevitabila joncțiune cu ficțiunea lui Caragiale). Subiectele sociale sunt tratate cu dezinvoltură (Lux, calm și voluptate, Shopping, VIP-uri și vipuști), ca și vulgarizarea vieții (Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial, Activistul de partid și limba de lemn) ori veșnicele metehne românești (Dispozitiv de omorât capra vecinului, Un sfert
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
se așază acut în conștiință. Vorbele cad altfel, cu dramatism, cu disperarea că sînt definitive, că nu mai există amendamente, întrebări, dialog. Dincolo de luciditatea analizei politice, a sofismelor, a unei filosofii bizare degajată de o societate tot mai primitivă, de voluptatea verbului său, îmi apare acum, pregnant și tulburător, umanul. Obsedant. Nu mereu i-am dat atenția cuvenită. Accentul a căzut pe mecanismul prin care scriitorul vede realitatea imediată în care trăiește. Acum am intrat în sistemul interior. Astăzi, recuperez liniștea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]