1,117 matches
-
trăim așa ceva sună a blasfemie. O armată de mămici se bucură de sarcină ca de momentul plenar al vieții lor, ne descriu, prin cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi sunt nevoiți să asiste la nașteri cu lumina stinsă și cu gestanta așezată în patru labe, căci
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
iapă, și ochi și limbă inimă-mațe-creier de miel. în mijlocul castronului cu supă, un cap de miel jupuit rânjea spre noi ospitalier. Ajuns la încercarea ochiului de oaie, Luc s-a ridicat, galben-verziu, cu ochiul în gură, și a fugit să vomite zgomotos în baie. — E bine, e bine, a bodogănit Nureddin turnându-și încă un pahar plin ochi cu votca pe care o bea ca pe apă. E bine, face loc pentru ce vine. N-o să mai mâncați în avion. Acela
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
buco-facialtc "Chirurgie buco-facial\" Am încercat, pentru o clipă, să îmi închipui ad absurdum că m-aș afla într-o emisiune televizată cu C.V. Tudor și i-aș spune la un moment dat: „Măi Cornele!”. N-am reușit, creierul mi-a vomitat gândul afară din cap. Am făcut acest experiment mental în vreme ce, pe micul ecran, Mircea Geoană nu-l scotea pe Dumitru Dragomir din „nea Mitică”. Ministrul de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
alte limbi care n-au fost în contact cu vechea slavă: fr. cœur înseamnă și „stomac“ în unele expresii ca avoir mal au cœur „a avea grețuri“, avoir le cœur au bord des lèvres „a fi pe punctul de a vomita“, soulever le cœur „a dezgusta, a-i întoarce cuiva stomacul pe dos“. Și gr. kardía are atât sensul de „inimă“, cât și pe cel de „stomac“. coapsă Lat. coxa din care provine rom. coapsă s-a transmis tuturor limbilor romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
vrăjbile armatelor, le întinde de la sine, din țărână, lesnicioasă hrană." ("Canalii! brute barbare! amenință în paranteză Suflețel, gîndindu-se la pregătirile de război recente, procul discordibus armis - acolo-i civilizația, humanitas") Si non ingentem foribus domus alta superbis Mane salutantum tolis vomit aedibus undam, Nec varios Inhiant pulchra testudine postes Illusasque auro vestes Ephyreiaque aera, Alba Neque Assyrio fucatur lana veneno, Nec casia liquidi corrumpitur usus olivi. "Cu toate că n-au palat înalt cu porți superbe, vomitând dimineața un val imens de lingușitori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
domus alta superbis Mane salutantum tolis vomit aedibus undam, Nec varios Inhiant pulchra testudine postes Illusasque auro vestes Ephyreiaque aera, Alba Neque Assyrio fucatur lana veneno, Nec casia liquidi corrumpitur usus olivi. "Cu toate că n-au palat înalt cu porți superbe, vomitând dimineața un val imens de lingușitori veniți să salute pe stăpîn" ("Pomponescu, Pomponescu!" făcea Suflețel o apropiere ironică); "și nu tânjesc după uși încrustate, veșminte stropite cu aur sau bronzuri de Corint, și nici nu-și vopsesc lâna cu culoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga: „Nu!“ și se ducea la fereastră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urlet și rîset și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă sticla de coniac și bău două guri, se sculă în picioare și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd. Se întoarse palidă, se întinse cu capul în poala lui, și adormi pe loc. La început, greutatea din poală i se păru liniștitoare. Fața ei, copilăroasă în timpul somnului, îi dădu sentimentul tandru, de superioritate tristă, pe care-l avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mîinile să-i cadă pe lîngă trup și tremură violent: Mici găuri negre, murmură el. Ochii ei au devenit mici găuri negre. — Nu e femeie, de fapt, zise Lanark. E un instrument sub formă de femeie. Macfee se apleca și vomită pe trotuar, apoi zise: — Mă duc acasă. Te duc eu. — Mai bine nu. O să bat pe cineva în seara asta. Simt nevoia să lovesc pe cineva în seara asta. Dacă nu stai la distanță, probabil că tu vei fi acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după care vîrî curajos mâna în spațiul încărcat de aburi otrăviți și scoase fluturele, ținîndu-l bine de torace. Apoi, cu o foarfecă chirurgicală având un cioc ciudat, lateral, îi desprinse întîi aripa stângă, apoi pe cea dreaptă. Herman aproape că vomită de oroare. "Nu știu de ce mai priveam, ce mă făcea să rămân acolo fascinat, de parcă mâinile Soilei ar fi fost niște cătușe sau niște cabluri de înaltă tensiune. Ar fi trebuit să fug atunci din casa aceea, poate că aș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le dau asigurări că armata imperială trebuie să sosească. îi încurajez, le spun că nu trebuie să cedeze în fața disperării, că în curând suferințele lor vor înceta, că barbarii vor fi alungați către infernul care se pare că i-a vomitat. însă hoarda aceea asasină nu ne lasă să ne tragem sufletul și... Se întrerupse, ridicând arătătorul și luându-și o expresie de parcă ar fi ascultat ceva. Sebastianus auzi din nou, iar de această dată nu foarte departe, bubuitul sumbru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simțeam ușurat. „A mai trecut o zi de muncă!“ Acum nu mai e așa. Începutul a fost mai greu. Cel mai mult uram bețivii. După ce se îmbată, devin prea prietenoși sau puși pe ceartă. Unora li se face rău și vomită. În zona Kasumigaseki nu sunt locuri pentru distracție, deci nu am avut parte de multe astfel de incidente. Doar din când în când. — Înainte să te angajezi îți doreai să devii conductor. Ai dat vreun examen, ai diplomă? Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întins pe Takahashi pe locul din spate. Lângă el a mai fost urcat un coleg (domnul Ohori). Și el se simțea foarte rău. Avusese grijă de Takahashi tot timpul. Cum a ieșit la aer, i s-a făcut rău. A vomitat. A mai fost urcat și domnul Sawaguchi, un alt coleg de-al nostru. Toți trei au fost transportați la spital. „Știi să ajungi la spital?“, l-am întrebat pe șofer. Pentru că răspunsul lui a fost negativ, am hotărât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu-mi aduc aminte deloc fața șoferului sau a doamnei care mi-a întins batista. Nimic, nici o trăsătură. Nu am fost atent la detalii. Nu aveam timp să mă gândesc la ce se întâmpla. În drum spre spital, Ohori a vomitat. Asta îmi aduc bine aminte. Spitalul nu era deschis când am ajuns noi. Nu știu cât era ceasul. Probabil că nu era încă 9:00, dacă spitalul nu era deschis. Am lăsat targa jos și m-am dus la recepție. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la adresa cadrelor medicale. Sawaguchi a rămas la recepție. Eu și șoferul ne-am întors la stația de metrou, la aceeași ieșire A11. Mă mai liniștisem sau, cel puțin, îmi impusesem să mă calmez. I-am cerut scuze șoferului pentru că Ohori vomitase pe scaunul din spate și îl murdărise. El mi-a răspuns cu o voce blândă să stau liniștit, că nu era nici o problemă. Chiar am reușit să leg o conversație simplă. Nu prea îmi amintesc ce s-a întâmplat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-mi încordez stomacul, dar tot nu mă opream din tremurat. Am luat un prosop din dulap. Pe când mă întorceam și, mă ștergeam pe față și m-am înmuiat de tot. Dintr-odată m-am prăvălit la pământ. Îmi venea să vomit. Respiram foarte greu. Eu și Hishinuma am căzut cam în același timp. Ne văitam simultan de aceleași dureri. Și acum îmi mai răsună clar în urechi vorbele lui: „Aoleu, ce rău mi-e!“. Ceilalți din jurul nostru spuneau: „Rezistați! Am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Un bărbat, aproape leșinat, de-abia mai stătea pe scaun. O altă femeie stătea ghemuită, cu fața spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era un pic dulceag, aducea cu mirosul de mucegai. Nu era miros de diluant. La muncă vopsim, așa că știu foarte bine cum miroase. Nu are un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metroul a plecat având încă la bord pachetele. Am avut noroc că nu m-am așezat exact unde era gazul sarin, ci pe scaunul din dreapta, deci curentul bătea în direcția opusă. După două-trei minute, trenul a demarat. Mai întăi a vomitat cineva și m-am gândit: «Trebuie să fie din cauza pachetului aceluia învelit în ziare de lângă ușă.» Erau ziarele și - pe lângă pachet - mai era un lichid. Oricum ai privi lucrurile, faptul că angajatul nu a scos afară pachetul, cu toate că îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost ajutat să urc scările și să ies la suprafață. Aer curat! Când am respirat aerul acela, am simțit că fusesem salvat. Imediat ce am ieșit, mi s-a făcut foarte rău. M-am așezat. Îmi era greață și mi-am vomitat și mațele din mine, până mi s-a golit stomacul. Se vedea clar că mă simțeam rău. Mulți trecători au venit lângă mine. Ceilalți erau așezați pe jos sau prăbușiți. Mulți își țineau batistele la ochi. Nimeni nu înțelegea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
S-a întâmplat ceva ciudat. Să fi fost în jur de 9:30, îmi continuam treaba, dar mă simțeam din ce în ce mai bizar. Nu-mi puteam concentra privirea. Nu puteam citi deloc. Mi s-a făcut rău și mi-a venit să vomit. Dar era o zi importantă și trebuia să îndur, trebuia să rezist. Orice auzeam îmi intra pe-o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cealaltă. Nu pricepeam nimic. Mă prefăceam că ascult și spuneam: Da, da», însă îmi era rău, eram scăldată într-o sudoare rece, îmi era foarte greață. Pentru că și în timpul răcelii avusesem cam aceleași stări, nu făceam diferența. Nu, nu am vomitat. Doar aveam senzația de greață. După ora 11.00 toți au ieșit să ia masa de prânz, dar eu nu eram în stare să mănânc și i-am refuzat. M-am dus la dispensarul din firmă și acolo, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la documentare despre incidentul Matsumoto sau atacul cu sarin în care se încearcă să se descopere adevărul, prima întrebare care îmi vine în cap este: Ce a făcut poliția până acum?» Nu mă gândesc la Aum.“ „Domnul de lângă mine a vomitat sânge. Îmi aduc aminte că am văzut sânge.“ Hirayama Shinko (24 de ani) S-a născut și a crescut în inima Tokio-ului. Părinții au cumpărat un apartament într-un complex din prefectura Saitama și, când era ea în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pare că am inhalat sarinul în stația Kodemmachō, deoarece, cum a plecat trenul din stație, am început să mă simt din ce în ce mai rău. Mă sprijineam de bară și stăteam în picioare cu ochii închiși. Îmi era greață. Nu îmi venea să vomit, aveam o senzație ciudată în coșul pieptului. Capul îmi amorțise. Cunoașteți expresia «mi s-a rupt filmul», ei bine, era ceva în genul ăla. Parcă mi se pusese un văl pe creier. Încercam să mă gândesc la ceva și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]