665 matches
-
printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu sirop de arțar. E minunată Câmpia de Jeleu. Când fetele ajung e liniște. Prea liniște. Nu se aud păsărelele cântând și nici susurul cascadei Sirop de Caise. Bananele Vorbărețe tac și ele. Ceva nu e în regulă. Unde este frumusețea aceea aproape ireală despre care auzise vorbindu-se la televizor. Pe fața Ramonei se poate vedea dezamăgirea. O lacrimă îi coboară ușor pe obraz. Lasă, Ramona, că vedem noi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
obraz. Lasă, Ramona, că vedem noi ce facem, o liniștește Iris. Dintr-odată soarele și-a pierdut strălucirea. Încet, încet și culorile au dispărut. Fetele s-au speriat. Iris, ca să-și alunge teamă s-a îndreptat grăbită către o Banană Vorbăreață și a început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la mine un băiat de vreo doi metri, brunet, cu ochii căprui, cu fața plină de acnee și părul nespălat. Scuze, am icnit și mi-am continuat drumul spre copacul din curtea școlii. Era în zona îngrijitorilor, dar acolo florile vorbărețe tac, păsărelele jucăușe dorm, iar vântul vijelios stă calm. Era locul meu, locul în care mă simțeam eu. Bună, Angela. Cum a fost la școală? Se auzea glasul răgușit al domnului Mirescu, omul de serviciu. Era un bărbat în vârstă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să piardă vremea cu amicii, nici ruleta nu-l atrăgea. Totuși, când un marinar mai în vârstă depăna întâmplări mai mult sau mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi, Santiago strecura câte un bilețel în pumnul ei deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească, pe puntea înțesată de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe sonerie în reprize foarte scurte, încît bîzîiturile nu durau mai mult de o fracțiune de secundă fiecare, ca și cum ar fi vrut să provoace cel mai mic deranj cu putință celor aflați în apartament. Cu timpul însă a devenit foarte vorbăreț, chiar și atunci cînd ea n-avea nici un chef să stea la taclale, găsea tot felul de subiecte care o mai scoteau din plictiseală. Uneori îi făcea mici surprize. Apărea cu o floare pe care o cumpăra de la colț de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din nou Horacsek, mulțumit de efectul mesajului său. Continuă imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia trei? Ba da, da' numa' ca nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să pretextezi „o urgență”. Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea. Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul lucru bun care mi se întâmplă de trei ore. Nu mă mai obosește cu conversația lui. Am timp să privesc, nestingherit, cum crește întârzierea dumitale, ca a trenurilor iarna. Și de ce? Pentru că ocupi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atât de lung și atâtea prilejuri se pierdeau. Ce făcea sclavul când nu vorbea? Iahuben se gândi că poate cugeta la neamurile spre care se îndreptau amândoi. La urma urmei însă nici el, Iahuben, nu era de obicei așa de vorbăreț. Se părea că drumul lung și singurătatea deșertului îi schimbau firea. - Am văzut în Ta Kemet și în Atlantida oameni înalți cu păr galben și ochi albaștri, își aduse aminte Iahuben. Cum le spune? - Mașauașa, zise Auta, mirat de întrebarea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă împrejurări când nu-l mai putem învia, fie că nu știm cum, fie că nu avem cu ce. Boala care se numește moarte e totuși cea mai grea dintre boli. Din ziua aceea Auta fu mai îngîndurat, mai puțin vorbăreț. Și numai o dată îi mărturisi lui Hor că dorința lui arzătoare ar fi dacă nu chiar nemurirea, măcar o viață foarte lungă, ca să poată vedea unde vor ajunge pământenii după câteva sute sau câteva mii de ani. - Dorința ta s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
denumi „un prânz eponim“ (provocând o expresie buimacă din partea proprietăresei, care preluă comanda de la Du Maurier, Într-un limbaj inteligibil), udat cu bere bună de Yorkshire. Berea trebuie să fi fost neobișnuit de tare, căci Du Maurier se arătă foarte vorbăreț În timpul mesei. Reveni la subiectul negocierilor cu Harper’s. Aparent, În Trilby era un pasaj de polemică auctorială În favoarea nudității, pe care editorii Îl voiau eliminat. — Vezi tu, Henry, eu am o teorie, și anume că, dacă ne-ar permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
toată durata, în "Cafenea", cât îi ascultase pe povestitorii aceia ciudați, și când, de la primele silabe, își dăduse seama că Raicopol va fi, într-un final jegos, arestat, iarba se gândise cu febrilitate în care sediu va fi depus vorbărețul conducător de metrou. Dacă era să fie vărsat în arest la Inspectoratul General de Miliție (clădire în care, pe vremuri, își desfășurase activitatea și bunul nostru Ulpiu Sargețius Galopenția). În celularul Securității de pe Calea Rahovei. Sau după gratiile cine știe cărei Unități Militare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toți cu inteligența și șarmul ei. Probabil că toată lumea a fost dezamăgită de muta asta cu părul nețesălat și s-a întrebat ce-a naiba a văzut Nick la mine, după ce a avut o nevastă așa de frumoasă și de vorbăreață. Susan a oftat din rărunchi astfel că Nick a ridicat ochii din cartea pe care se apucase s-o citească. —Ești bine? Susan a dat din cap și-a zâmbit, s-a suit la rândul ei în pat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fratelui tău Născut-din-Moarte că toți vulturii ajung în cele din urmă la cuib și toți marinarii ajung la țărm. Sispy, Sispy, a șoptit el în vânt, s-a înfiorat și a dispărut. în mod normal Prepelicarul nu era o femeie vorbăreață, așa că lui Joe-Sue povestea ei i s-ar fi părut stranie chiar și numai dacă ar fi fost despre vreme. Așa, era cutremurătoare. A căutat într-un buzunar adânc de la zdrențele ei și a scoas la iveală alte două sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă te-am făcut să te simți stânjenit. Dar te asigur că regulile decenței nu au fost încălcate, iar doamna O’Toole a părăsit încăperea în timpul procesului de dezbrăcare. — Sunt convins, zise Vultur-în-Zbor, încercând să-l liniștească pe omul cel vorbăreț și surescitat și, amintindu-și regulile de bună purtare, continuă: Vă datorez mulțumirile mele, domnule, pentru că mi-ați salvat viața. Numele meu este Vultur-în-Zbor. — Virgil Beauvoir Chanakya Jones, la dispoziția dumneavoastră, rosti domnul Jones, încercând să facă o plecăciune din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un lanț de aur pus de-a curmezișul vestei. îNu avea însă nici un ceas de aur la capătul lui.) într-un anume fel, se gândi Vultur-în-Zbor, în aceste locuri prea puțin atrăgătoare el păstra un aer de demnitate. Miop, stângaci, vorbăreț, mare-n limbă, mustind de demnitate, cu măreția rănită a săracilor. Lui Vultur-în-Zbor îi amintea de o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nouri, ce pier - Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din cer. Ce caut, eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic-ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbărețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge și stele În ciuda mea taine îmi spun - Ah! cum le-aș smulge pe toate Să fac din ele cununi. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Crenge rele imitează pîn-și sgomotul de guri A cărărilor pierdute de pe valea cu isvoare. De s-ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-ar șopti, viața-i toată n-ar sfârși de povestit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatic Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul Odissev cel mult meșteșugareț; Și-au astupat cu ceară urechea, să se culce, La glasul de Sirenă adormitor de dulce {EminescuOpIV 267} Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte 30Pe lângă a lor ostrov aducător
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vezi vre o femee Să te-nchini pân-la pământ Și de-a sta ca să-ți vorbească Să înghiți orice cuvânt; Nespălat, neras să umbli, Și rufos și deșuchet - Toate-acestea împreună Te arat-a fi poet. 54. DEMOCRAȚIA (1876) Democratie... monstrule vorbăreț, Cu mii de limbi d-invidie mișcate, Nebunii las-în gura ta să cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul Mémé hoinărea pentru amândoi și păru cel mai încântat că aveau un oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
picur de lapte în amestecul de arabi și de turci, ce făcea din abadanizi niște corcituri ale Persiei. Războiul mai lăsase ceva din fațadele de cărămidă roșcată, ce duseseră gloria portului, ținându-i renumele englezesc de „micuțul Manchester“. Bărbații erau vorbăreți și femeile foarte islamice. Comercianți, dar și pelerini, care se îndreptau spre Kerbala și spre Nadjaf, rămâneau în port câte o noapte, înainte de a trece pe apă în Irak, la Bassora. Arabistanii fideli lui Saddam își găsiseră neveste persane și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău -lau ciugulit ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui Bică- Jumate Mulțimea privea tăcută și neclintită ferestrele casei de peste drum. Femeile, atât de vorbărețe altădată, nu scoteau un cuvânt. Geamurile negre, cu perdelele lăsate nu scăpau nici o lumină. Era frig, într-o zi de iarnă, spre seară. Cerul, mort, încremenit, ca o pătură înghețată. Din el scăpau niște floace albe de zăpadă, rar, parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
evreică decât rabi Abraham?“ Așa că m-am hotărât să mă botez, la fel ca și cei cinci copii ai mei, lăsându-l pe Dumnezeul lui Moise să judece El ce e în inima mea. Sara dădea dovadă de o neliniște vorbăreață în ziua aceea, iar mama se uită la ea cu drag: — Sunt bucuroasă că nu pleci. Și eu rămân în orașul ăsta, căci vărul meu nu a mai zis nimic despre plecarea în bejenie. Cu toate astea, la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru activitatea desfășurată și dându-le belferește drumul În lume ca să povestească tuturor În ce fel câștigaseră ei mulțimea de bani cu care presupuneam că le era plătită recluziunea voluntară Într-un spațiu concentraționar dubios. Din păcate, Sonia Anderson, destul de vorbăreață, În general, după cum Îmi păruse la prima Întrevedere, tăcea acum cu o perseverență demnă de cauze mai bune. Am mai făcut o Încercare: - Interesantă teoria lui Fukuyama, nu? Și curajoasă, orice s-ar spune. Să proclami cu nonșalanță nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cam lua peste picior, dacă interpretam eu corect ipocrita autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că treaba asta le și intrigă, le și place. Riscândsa a fiu excomunicată din Liga feminină de luptă Împotriva bărbaților, pot să vă divulg un secret: aveți dreptate, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]