1,615 matches
-
de a recunoaște și de a înțelege frazele alcătuite după regulile gramaticii, de a interpreta frazele ambigue, de a determina frazele incorecte și de a produce fraze noi. Această interiorizare (internalizare) a normelor limbii este în relație cu intuiția subiectului vorbitor, dîndu-i posibilitatea de a emite judecăți asupra enunțuri-lor pe care le receptează. Conceptul de "competență" a apărut pe terenul gramaticii generative și corespunde, în parte, conceptului de "limbă" din lingvistica structurală. Noam C h o m s k y a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu se manifestă, așadar, în mod singular, ea fiind însoțită de și corelată cu alte competențe care asigură realizarea textelor și transmiterea mesajelor. Cînd este definită competența lingvistică se spune că ea este "un sistem de reguli interiorizate de subiecții vorbitori". Cuvîntul interiorizat vizează însă un fapt de conștiință raportabil la conștiința lingvistică. Eugen C o ș e r i u261 arată că prin sintagma competență lingvistică se redă un corespondent pentru ceea ce în spaniolă se spune saber lingüístico, care s-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
are originea în noul statut al limbii, prin trecerea din natură în cultură, prin trecerea din determinismul de tip natural în cel tipic social. În primul caz predomină aspectele ce nu sînt produse în virtutea unui program, însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor limitîndu-se în această etapă la imitație. Limba literară are un statut propriu care nu-i este atribuit în mod întîmplător, ci decurge din exigența
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prescripțiilor ei. Necesitatea obiectivă de realizare a regulilor instituite prin activitatea de normare, care sînt în principiu (ca orice norme sociale) provizorii și permanent în formare, se reflectă în funcție de eforturile vorbitorilor pentru a le respecta. De această dată, aderarea individului vorbitor la limba literară nu mai reprezintă doar o integrare în social prin imitație, ci presupune un efort conștient de a însuși și de a folosi fapte de limbă apreciate ca fiind corecte și de a evita pe cele incorecte. Un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai ales acțiunii individu-lui uman impulsionat de propria voință, dar silit să ia act de ceea ce se întîmplă și lipsit de posibilitatea de a dirija în vreun fel manifestările și prefacerile realităților. Într-o situa-ție similară s-ar găsi individul vorbitor în raport cu limba, o instituție dată prin tradiție, în raport cu care aspectele cele mai evidente sugerează o dirijare și o supunere a sa, fără a fi în măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a se putea concretiza prin acte caracterizate prin aceeași notă naturală și generală, fiindcă manifestarea lui nu se poate face decît printr-o limbă. Aici, în limbă, cea mai extinsă acțiune o are obiectivitatea socială, în sensul că, pentru individul vorbitor, ceea ce i se impune prin tradiție, în primul rînd sistemul și norma limbii în care face eforturi să se înscrie, îi apare ca și cum ar fi exterior lui, la fel ca fenomenele naturale. Fiindcă este socială și independentă de individ, limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se constată o impor-tantă creștere a rolului subiectivității individuale, prin depășirea intenționată a obiectivității. Subiectivitatea socială, care caracterizează cvasitotalitatea valorilor unei comunități, este determinabilă ca subiectivitate numai atîta timp cît nu este apreciată ca avînd caracter universal, dar, în raport cu subiectul vorbitor, reprezintă de fapt obiectivitatea de tip social, care este în principiu o construcție subiectivă instituită, încît unele dintre elementele ei (precum discursul repetat) intră în fondul obiectiv al limbii. Caracterul subiectiv este dat și de existența unor elemente de știință
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba susține subiectivitatea individuală, contribuie la consolidarea ei, dar o și deconspiră și o extinde dincolo de propriile limite, integrînd-o subiectivității sociale și, prin aceasta, obiectivității de tip social. În acest mod, limba (care este o obiectivare) realizează obiectivare, iar individul vorbitor, prin folosirea ei în comunicare, devine factor obiectivator, mai întîi în raport cu sine și, apoi, în raport cu ceilalți. Un alt aspect al raportului dintre obiectiv și subiectiv în limbă decurge din relația limbii cu realitatea (din nominație). În principiu, obiectivitatea designativă ar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
raportului dintre obiectiv și subiectiv în limbă decurge din relația limbii cu realitatea (din nominație). În principiu, obiectivitatea designativă ar trebui să nu comporte nici un fel de restricție și perspectiva este de obicei aceasta din punctul de vedere al individului vorbitor, deși, uneori, acesta constată că aplicarea limbii sale la realitate nu se face într-o manieră absolută. În măsura în care însă acesta ia limba sa ca fiind congruentă cu limbajul, și, prin aceasta, glosocosmosul ca fiind identic cu antropocosmosul și cu cosmosul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
accepțiunea dată de Coșeriu, este o specie a empatiei, însă fără o dezvoltare conceptuală în interiorul sferei acesteia, fiindcă apariția și folosirea acestor două noțiuni s-au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte, conferindu-i identitate (de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că limba este "aceeași" presupune o "convenție" în a o accepta ca atare, iar, dacă "omul" este om individual și limba este rostirea lui "de sine", numai a sa, atunci fiecare om vorbește limba sa și numai a sa, individul vorbitor plasîndu-se în plin solipsism, fără a putea comunica eficient cu alții, fără a fi înțeles și fără a-i înțelege pe ceilalți. Totuși, insistența pe faptul că, prin limbă, fiecare neam își caută deschiderea în cultură, se stabilește uneori mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la intelectualii formați în alte spații culturale decît spațiul indigen. Calitățile limbii sub aspectul posibilităților de detaliere a cunoașterii sau de asigurare a specificității domeniilor profesionale decurg din ceea ce i se pune ca obiect pentru exprimare și din virtuțile subiecților vorbitori în descrierea, interpretarea și reconstruirea obiectului respectiv. Limba nu poate evolua prin ea însăși, fără activitatea oamenilor creatori de valori spirituale (știință, filozofie, literatură) și, ca atare, cel care datorează altor limbi gradul său de cultură și constată neajunsuri ale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de literatură. Este cazul lui G.B. Shaw, care în My fair lady își construiește piesa pe acest motiv: un ambițios profesor de fonetică, prin tactici logopedice, discursive și situaționale abile, crede că dintr-o simplă florăreasă se poate ivi o vorbitoare și o lady de cea mai înaltă calitate. Și asta datorită reprezentărilor din exterior care o stimulează și o ridică din punct de vedere comportamental și cultural, dar și datorită progreselor evidente ale protagonistei, generate tocmai de aceste așteptări. În
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
susține din punct de vedere comunicativ, cine pe cine contrazice); procesul trecerii de la statutul de vorbitor la cel de ascultător, la cel de ascultător pasiv (martor la dialog, potențial interlocutor) sau la cel de martor la dialog, ignorat complet de vorbitor și ascultător, fără perspective de a dobândi statut de interlocutor în comunicare. INCLUDEPICTURE "http://www.motherwitstories.com/jpg/ARROWS.jpg" \* MERGEFORMATINET Fig. 8 - Schimbările verbale cu mai mult de doi participanți Interacțiunea verbală are o organizare internă, care poate fi
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ansamblu, interacțiunea se constituie din replici scurte, cu multe întreruperi și propoziții neterminate, cu multe suprapuneri având rolul de a marca dorința de clarificare și de colaborare a interlocutorilor. Grupul 2 (Tema de discuție: Transplantul de inimă. Participanți: Jill, australiancă, vorbitoare nativă de engleză; Elvid, bărbat din Europa de Est; Paloma, femeie din America de Sud; Anh, femeie din Asia de Sud Est): Jill: De fapt, și eu m-am gândit... ăăă la numărul cinci, bărbatul din Rusia, care de asemenea este conectat la un plămân și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
opinia lingvistului genevez, in praesentia și se bazează pe doi sau mai mulți termeni prezenți într-o serie efectivă, iar raportul asociativ este in absentia într-o serie mnemonică virtuală. Memoria lingvală individuală reflectă asociațiile individuale ale omului ca ființă vorbitoare. Analiza unui număr relevant de asocieri ale unui cuvînt poate reliefa schema lui asociativă în cadrul unei comunități de vorbitori, iar stocarea acestor rețele asociative într-un dicționar asociativ al limbii oferă tabloul general a ceea ceF. de Saussure numește serii
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
stimă de sine; superficial; supraapreciere; suprafață; supremație; șeful; nu știu; tare; tata; tată; tot timpul; tot; totală; trădător; tresări; trist; ură; urcă la cap; urechi; urîtă; valoare; venerație; vestire; veșnic; viciu; victorie; viitor; Vlad; vorbăraie; vorbăreț; vorbărie; vorbește; a vorbi; vorbitor; vrednicie; în zadar; zadarnică; zgomot (1); 764/357/102/255/0 lăuda: mîndrie (47); aprecia (19); bucurie (17); fală (17); merit (14); mîndru (13); apreciere (11); lăudăros (10); slăvi (10); mîndri (9); aplauze (7); om (7); urît (7); copil (6
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spiritual; spîn; spînu; spus; stigmatizat; straniu; străină; stricat; strîmb; subiectivitate; la suflet; sufletist; supărare; șarpe; școală; șerpi; șoarece; șoarecele; șobolan; tare; tată; teamă; tiran; tocilar; trăsături; tricou; țigan; țipătură; umilit; unic; ură; vedenie; verde; vesel; viață; vînt; vopsea; vorbe; vorbește; vorbitor; vreme friguroasă; vulnerabil; zace; zălud; zîmbet (1); 782/335/79/256/0 ușă: intrare (100); casă (62); deschisă (48); ieșire (47); poartă (40); clanță (34); lemn (34); geam (27); cheie (16); închisă (16); plecare (15); mare (14); deschidere (13); cale
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
acela întrucât urăște toate femeile”. Unul dintre trucurile lui Houdini care ne ajută să scăpăm de atacurile cu adresă personală este să ne ascundem sub mantaua unei clase mai largi de oameni. Dacă suntem bărbați, concluzionăm că limbajul agresiv al vorbitoarei poate fi explicat întrucât „are o problemă cu bărbații”. Dacă suntem femei, îl acuzăm pe tăcute pe vorbitor că ar fi misogin. Deși aceste explicații se dovedesc uneori adevărate, trebuie să ne confruntăm cu posibilitatea în care vorbitorul ne adresează
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei identificări este principalul argument în favoarea afirmației că piesa "Regulamentul de bloc" nu dorește a fi doar "o paradă de trupuri vorbitoare". (Regia artistică Dan Nasta, artist emerit; Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În distribuție Cosntantin Popa, Ada Gârțoman-Suhar, Cornelia Gheorghiu, Ruxandra Bucescu, Emil Coșeru, Adi Carauleanu ș.a.). Cristina Popescu ("24 ore", 15 octombrie 1991) Metafora Agresiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
piesa... D-ra Cucu e o infirmă pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă deloc că e urîtă pe dinafară. Irina: Deci tu crezi că eu... Val: Mînca-v-ar să vă mănînce de artiști care cred că teatrul e o paradă de trupuri vorbitoare... Irina: Ei, na, acum! Păi ce, poți să joci fără trup? Val: Nu fi comică... zău... că m-apucă plînsul. (rîde) Alex: Val, da' tu te pricepi și la teatru? Nu, serios! Val: Ei bine, dragul meu, mă pricep și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cehoviene, deznădejduitul și tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial, al orizontului fără de zări. Totul în acel spectacol era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet omenesc, cu meandrele și sfâșierile sale nevindecabile, totul era construit oximoronic, de la evoluția personajelor până la costumele și pietrișul de un alb strălucitor pe care era construit spațiul de joc. Totul era un discurs scenic despre om
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
face martori. De altfel, pentru Alexa Visarion, tăcerile, pauzele, absențele, acalmia etc. pot să acopere semnificații greu de pus în lumină prin cuvinte, așa cum se poateobserva în piesele lui Cehov. Așadar, afirmă autorul, secretul teatrului cehovian ar sta în "tăcerea vorbitoare": În Cehov există substanță pură, mai multă substanță decât cuvinte. O calitate necunoscută, fără limite, se întinde pe sub text. [...] Un limbaj făcut din pauze, ticuri, fraze întrerupte, sugestii găsim adesea lipsuri care redau mult mai bine esențialul. Vorbirea există pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vezi, pentru că înseamnă a oferi cheia unui limbaj care stăpânește vizibilul"153. Un discurs este și o serie de vizibile. În analiza unui discurs, Foucault este determinat de anumite precepte psihanalitice, mai ales atunci când se pronunță pentru studierea "intenției subiectului vorbitor, activitatea lui conștientă, ce anume a vrut el să spună sau, de asemenea, jocul inconștient care a ieșit la iveală, împotriva voinței lui, în aceea ce el a spus sau în aproape imperceptibila fisură a cuvintelor lui manifeste"154. În
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
jocul inconștient care a ieșit la iveală, împotriva voinței lui, în aceea ce el a spus sau în aproape imperceptibila fisură a cuvintelor lui manifeste"154. În viziunea sa, clar-obscură, construcțiile lingvistice aleatorii, inconștiente sau aflate în semiobscuritate ale subiecților vorbitori pot forma enunțuri, care corespund anumitor ordonări, norme, convenții, ierarhii și directive social-politice. Prin psihanalizarea enunțurilor din cotidian, Foucault ne conduce spre raportul adevăr/demonstrarea adevărului. Una este adevărul. Cu totul altceva este demonstrarea unui adevăr. Psihanaliștii sunt preocupați nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]