1,090 matches
-
și el, la rându-i, avea În vene Încrengătură de sânge băștinaș și de venetici străvechi, cărora li se pierduseră limba și obiceiurile, rămânând ca o uriașă enigmă a istoriei pentru totdeauna de nedezlegat. Cu acel prilej al beției cu votcă falsificată, Ectoraș Își Închipuise, cu melancolie și cu părere de rău, că primise de la națiile ce-l alcătuiau numai trăsăturile slabe și fără de folos, care Îi pricinuiau dureri adânci și ascunse, nedumeriri, Îndoieli, pe care Încerca să le pitească prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
droguri, dar ceea ce nimeni nu părea să înțeleagă era că, dacă eu consumam droguri, asta nu era cu nimic diferit de faptul că ei beau un pahar-două vinerea seara, după serviciu. Ceilalți se relaxau luând la bord câteva pahare de votcă și apă tonică. Eu trăgeam câteva linii de cocaină și obțineam același efect. Așa cum i-am spus tatei, apoi surorii mele și soțului surorii mele și, în final, terapeuților de la Cloisters, „dacă s-ar vinde cocaină sub formă lichidă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
impuls din ăsta incontrolabil într-un avion aflat în aer, la începutul unui zbor de șapte ore. Așa că mi-am reprimat dorința de a trage semnalul de alarmă. Noroc că stewardesa venea cu căruciorul de băuturi, așa că am acceptat o votcă amestecată cu suc de portocale cu aceeași recunoștință cu care o fată pe cale să se înece acceptă o funie. —Terminați, am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și îngrijorate. Sunt supărată. Și, oricum, de când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plată, că merita să mă scoată la liman. Dar asta a însemnat că, de cum am ajuns acasă, și am intrat, poticnindu-mă, pe ușă, afectată de diferența de fus orar, deprimată și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După asta, Helen a adăugat cu o voce surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
firul poveștii și i-am spus lui Eddie că în Praga berea era mult mai scumpă decât în Irlanda. Ceea ce, desigur, era complet neadevărat. Eddie a fost foarte surprins și a început să mă interogheze cu și mai mult avânt. —Votca? m-a întrebat el. —Ce-i cu ea? E mai scumpă sau mai ieftină? —Mai ieftină. —Whisky-ul? —Mai scump. —Baccardi-ul? Ăăă... cred că mai ieftin. De ce-ar fi Baccardi-ul mai ieftin și whisky-ul mai scump? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în același fel. —Bine, bine, a zis Neil cu ură. Mestecând nervos cuvintele s-a apucat să ne povestească cum bea patru pahare pe noapte, apoi, văzând disprețul întipărit pe chipul lui Josephine, a spus că bea o sticlă de votcă pe săptămână și în final a recunoscut că era vorba de o jumătate de sticlă de votcă pe zi. —O sticlă întreagă, l-a întrerupt Emer, mult mai curajoasă acum. O sticlă de-un litru. Și vin și bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne povestească cum bea patru pahare pe noapte, apoi, văzând disprețul întipărit pe chipul lui Josephine, a spus că bea o sticlă de votcă pe săptămână și în final a recunoscut că era vorba de o jumătate de sticlă de votcă pe zi. —O sticlă întreagă, l-a întrerupt Emer, mult mai curajoasă acum. O sticlă de-un litru. Și vin și bere și orice fel de cocaină îi cădea în mână. Cocaină, m-am gândit eu șocată. El? Uitându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum se simte? — Al dracului de rău, îi răspunse un flăcău voinic, care avea pictată pe spatele jachetei sale de piele expresia „Mai scutiți-ne!“ își varsă toate mațele. E ziua lui de naștere și-a dat pe gât patru votci și-un Babycham... Am ajuns la partea în care Piggy e în pădure, începu Wilt, abătându-i de la discuția legată de ce băuse Bill de ziua lui. Mai întâi se întinse după un burete și șterse de pe tablă un desen cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iar acesta îi toca niște banane. în salonaș, câteva perechi dansau foarte energic, spate în spate, pe un disc cu Simfonia a V-a a lui Beethoven pus pe turația 78. — Iisuse! exclamă Wilt, în timp ce Sonia apucă o sticlă de votcă dintr-un dulap de bucătărie. Urcară amândoi la etaj și coborâră printr-un pasaj într-un dormitor micuț, plin cu jucării. Pe podea erau puse un trenuleț electric, un sac de antrenament pentru box, un urs gigantic, un căluț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
puber. Wilt își roti privirea prin cămăruie, remarcă dezordinea din ea și clătină din cap. — Dă impresia că încearcă să-și recupereze copilăria pierdută, zise el. — O, Henry, ești atât de perspicace! remarcă Sally, după care deșurubă dopul sticlei de votcă. — Nu sunt deloc. Dar e ceva al dracului de evident. — Ba ești, zău că ești! Numai că ești îngrozitor de modest, asta-i tot. Modest și timid și bărbătos. Sally trase o dușcă zdravănă direct din sticlă și i-o întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
își mai luă un pahar de băutură și se uită în jur, căutându-l pe Henry. Bărbatul nu se zărea nicăieri. — Nu l-ai văzut pe Henry? întrebă ea când Sally intră în bucătărie ținând în mână o sticlă de votcă și arătând extrem de îmbujorată. — Ultima dată când am dat ochii cu el zăcea pe undeva cu o păpușă gonflabilă, îi răspunse Sally, luând o lingură din salata de fructe. O, Eva, iubita mea, tu ești în mod indubitabil draga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-s măritată. — îmi place! îmi place! — Da, dar... — Fără nici un dar, iubire... — O! La etaj, în camera cu jucării, Wilt, care tocmai încerca să-și revină încetul cu încetul după atacurile combinate asupra sistemului său, venite de la trosneala Pringsheim, de la votcă, de la gazda lui nimfomană și de la colțul dulapului peste care se prăvălise, avea sentimentul că ceva mergea îngrozitor de prost. Nu era doar simpla senzație că încăperea se balansa, că el avea un cucui la ceafă sau că era gol pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
începu să caute alte metode. Acum devenea agitat, căci era conștient de o nouă amenințare. Nu mai era vorba de faptul că era prizonierul presiunii atmosferice ridicate a lui Judy. Acum creștea și presiunea organelor sale interne. Trosneala Pringsheim și votca își făceau simțite prezența. Cuprins de disperare la gândul că dacă nu se desprindea cât mai repede de păpușă, va exploda el însuși, Wilt o apucă pe Judy de cap, i-l înclină într-o parte și-și înfipse dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Până când se întoarse și se așeză iarăși în scaun, se hotărâse deja asupra versiunii sale. — Habar n-am ce s-a mai întâmplat după aceea, spuse el când Braintree insistă să audă continuarea. Am leșinat. Trebuie să fi fost din cauza votcii. — Ai leșinat așa, pur și simplu, într-o cameră încuiată, cu o femeie goală alături?! se miră Braintree. Chiar așa s-a întâmplat? Din tonul vocii lui se deducea că nu credea nici o vorbă din toată povestea. — Exact așa, confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă de votcă și se îmbăta. Ca să le mai treacă timpul, cei trei jucau scrabble. Imaginea mea despre iad, zise Gaskell, este să fii prins într-o relație cu un cuplu de limbiste. — Ce-i aia limbistă? întrebă Eva. Gaskell se uită lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gaskell. O limbistă e... — Las-o baltă, Ge! interveni Sally. Al cui e rândul să joace? — Al meu, zise Eva. I... M... P... pronunțat Imp. — O... T... E... N... T... pronunțat Gaskell, zise Sally. Gaskell mai bău din sticla de votcă. — Ce afurisit de joc jucăm noi acum? Scrabble sau un fel de joc de-a adevărul? — E rândul tău, îi zise Sally. Gaskell puse D... I... L... D... deasupra O-ului de mai înainte. — încearcă-l pe ăsta dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el. — O să obțin ca pensie alimentară toți banii pe care-i ai! — Slabe șanse! N-o să vezi nici două parale găurite! îi spuse Gaskell și mai bău niște votcă. — Mai întâi să te văd pe tine mort! exclamă Sally. Gaskell rânji. — Pe mine mort? Dacă e vorba să moară cineva pe-aici, atunci aia ești tu. Frumoasa țâțoasă e setoasă de sânge. — O să se calmeze ea. Chiar crezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina lumânărilor aprinse în sfeșnicele mari. Invitații se pregăteau pentru masă spălându-și mâinile în lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza. Unii dădeau ca sigur faptul că Marioritza își părăsise soțul, un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de duzi de pe insulă, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor. Fum, urină, ceapă prăjită, rachiu ieftin... Mizerie! Când ajunsese la han, îl trimisese pe Ivan după o sticlă de votcă. Băuse jumătate, dintr-o suflare. Și-o turnase drept în gât, soldățește. Căzuse ca trăsnit pe pat și adormise mort. Cealaltă jumătate o băuse a doua zi. Și încă alte multe jumătăți, ca să adoarmă iarăși mort. ― Ei bine, tinere Văcărescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înghețată spre Glavnoe Komandir. Să-ndură careva și-i aruncă un posmag. Și, drept spui, pă crucea mea, că nu l-a mai mestecat, nu l-a mestecat dăloc. S-a scurs posmagu’ ăla pă gâtu’ lui cum să scurge votca la sete mare. Atunci crăpă gura și Înălțimea Sa dă-l întrebă dacă este pidemie. Ăla, neam să priceapă, că nici eu n-am auzit de pidemie. Da’ a priceput când l-am întrebat noi dacă știe de vreo molimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
București, pe lângă multe altele. Ca să nu mai amintească de aprovizionarea armatei ruse și de faptul că suporta toate cheltuielile ambelor comisii de negociere, punându-și la dispoziția lor atât hanul, cât și restaurantul. ― Înălțimea Voastră, v-am adus coniac și votcă și... ceva de mâncare. ― ți-am cerut ceva de băut. Nimic mai mult. Lasă! Îmi torn singur. Ia mâncarea aia dezgustătoare și du-te! Și să nu mă mai deranjeze nimeni. Nimeni! Ai înțeles? ― Da, Înălțimea Voastră! Marele Komandir îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se grăbi să dispară. Abia acolo, afară, respiră adânc și-și gustă mica lui victorie. Tava era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o minciună despre un armistițiu deja încheiat între el și Napoleon. O minciună gogonată care îl făcuse pe Bonaparte să cadă pe spate în hohote de râs. Generalul duse iar sticla la gură și înghiți încă o doză mare de votcă. Simțea sub frunte doar un strat rece de gheață, ca un glob de cristal prin care vedea cu limpezime lucrurile. „Hm!... Șiretul!... Are nevoie disperată de mine, dar nu vrea să recunoască. țarul s-a convins acum de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe covor. „Atunci, așa vor ajunge și cele două fortărețe. Să fie clar!” Manuc propusese o pauză. Bătuse din palme și o slugă adunase toate resturile scaunului distrus. În cele din urmă, oboseala și o gustare binevenită cu icre negre, votcă și ceai fierbinte îmblânziseră spiritele de o parte și de cealaltă. Chemaseră un pisar de la cancelarie și generalul îi dictase, în franceză, primele articole ale tratatului de pace. PASAJ RETRAS 1. Râul Prut, de la intrarea sa în Moldova până la confluența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]