1,324 matches
-
ce adie plăcut, aduce de pe dealuri miresme de struguri copți, și de gutui, pânze de păianjen ce se agăță de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva ... ce seamănă cu o chemare-un dor intens. Și, cum mă plimbam eu, vrăjită de peisaj și cu gândurile aiurea, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
cheamă, prin simfonii de ape ... învăluite în briza sărată, și moliciunea caldă a nisipului auriu. Ne cheamă să-i adunăm scoicile din care să ne construim “castelul de nisip” al acestei veri întârziate ... Și tot așa, hoinărind fără gânduri, dar vrăjiți de albastrul nemărginit al mării, să ne scriem dorințele pe crestele valurilor, speranțele și, deopotrivă, visele ... Pe nisipul umed să ne scriem amintirile triste și eșecurile, iar valurile înspumate să le soarbă fără milă, și să le ducă în abisul
VARĂ TÂRZIE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343619_a_344948]
-
decât să discuți față în față cu un prieten drag, uitat în trecut. E mai simplu să stai pe internet, decât să citești o carte. Nu sunt ipocrită. Și eu mai fac asta uneori. Este inevitabil să nu te lași vrăjit de magia progresului, dar important e să rămână uneori, nu tot timpul, această practică. Între atâtea lucruri mecanizate și electronizate, tot mai multe produse au pierdut atingerea omului sau ne este impus cum să fim, ce să ne placă și
FII PUTERNIC, OMULE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343678_a_345007]
-
spune-mi, nimicul e ceva, Nimicul e ceva? Piatră trăiește, iar apa vorbește Vorbește printr-un val Mărgăritar vital, Oază de speranță, speranța. Ce cuvânt! Am omorât timpul Lumină a fost sugrumata de un zâmbet, Vai, lumina zâmbetului tău mă vrăjește Cu liniștea unui surâs. Tu! Nu există nimic! Exist ,,Eu” prin surâsul tău vrăjit. Atât! Referință Bibliografica: Am omorât timpul / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 741, Anul III, 10 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Petru
AM OMORAT TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343668_a_344997]
-
fure fata? A, îl voi strivi fără milă, ca pe un vierme! Le voi spulbera cenușa ca pe o urâtă amintire! Dar... Se ridică și începu să se plimbe în jurul mesei ovale, cu mâinile la spate: - Ce fac cu prințesa, vrăjită de nemernicul Mărțișor? Trebuie s-o forțez să-l uite și să mă asculte! De când copiii nu mai ascultă de părinți? Nu! Mai bine s-o iau cu binișorul, s-o mângâi și s-o fac să mă iubească așa
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
pădurile, plaiurile înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles. Narcisa reveni la prezent, înconjurată numai de apă, vrăjită de legănarea valurilor și de unduirea lor până la orizont unde cerul se contopea cu marea. În curând, în depărtare se contură faleza insulei. Debarcară în port și urcară într-o mașină luxoasă, escortată de altele două, una în față și
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
pe portativ și dirijorii de orchestră îl trăiau cu atâta pasiune la spectacole. Acea atracție și plăcere despre care îi povesteau prietenele sale când se întorceau de la întâlnirile cu iubiții lor, pentru ea rămânea o enigmă. De fiecare dată era vrăjită de istorisirile lor amoroase, de felul cum se lăsau pradă farmecelor bărbaților, îmbrățișărilor pătimașe și sărutărilor voluptoase. Toate aceste destăinuiri o fascinau, dar când încerca să le pună în practică parcă se transforma într-un ghețar. Nu-și explica de unde
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
am găsit și-am înțeles că îți eram menit să-ți fiu pân’ la sfârșit continuare. Veneam cântând și-ai început să cânți cu sufletul,ca inima-mi s-o-ncânți și nu am mai știut de-atunci de mine, vrăjit de al tău farmec minunat ce-n inima mea tristă a brodat trupul tău drag,luând culori din sine. Veneam cântând și în destinul meu un cântec drag de-atunci ai fost mereu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Veneam cântând / Anatol
VENEAM CÂNTÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377359_a_378688]
-
născute Când cerul pentru noi se deschidea. Căci ne iubeam zânatic și frumos, Iar răsfățații sorții noi eram, Cănd după un început prea furtunos Miracolul iubirii îl cunoșteam. Și nesfârșit doream atunci să fie, O clipă aruncată în infinit, Eram vrăjiți de-a vieții feerie Când s-a aprins un foc ce-ardea mocnit. Și-ardea atunci în inimile noastre, Eram un singur trup cuprins de flăcări, O contopire-a dragostei măiastre Ce împlineau celestele cântări, Ce menestreli uitați de-ntreaga
DE VEI PLECA… de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377380_a_378709]
-
nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul primăverii, flori de cireș albeau strada copilăriei cu petale de lumină. Printre zorele, vrăjiți de bucuria celor ce locuiau acolo, ochi lacomi de viață furau clipe de magie. La acesată adresă, ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă, a devenit un mormânt profanat. Îngenuncheat, ultimul fir de
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377590_a_378919]
-
cingători Sub ochii noștri muritori, În trup de lut i-a încolțit Sămânța vieții... și-a rodit. A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea Sa, Se-nalță-n cer miros de flori Și de-nviere-n sărbători. Și i-a dat
ANOTIMPUL BUCURIEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377611_a_378940]
-
aud Iar blândețea lui mă-nvăluiește. La tine zboară gândul meu zălud Iar dragostea mea îl însoțește. Simt și calda ta îmbrățișare, Când în pas de dans mă amețea, Iar în raza lunii îmi apare Figura ta, ce-odată mă vrăjea. Acum știu că iubrea-mi matură, În al meu suflet veșnic voi purta. Și în viață doar a ta figură, Singurătatea îmi va alina. Nu știu dac-o să citești vreodată Aceste versuri scrise cu mult drag, De o inimă înamorată, Ce-
LA 70 DE ANI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377640_a_378969]
-
Înseamnă că trăiesc ! Vom face printre oameni o rumoare Căci prea demult eu mi te ispitesc. Respir prin tine ! ... Rimele-s timide ! Încerci iubirea noastră să o furi. De ți-a fost viața rea, de aguride Acum tu m-ai ”vrăjit” cu ai tăi nuri. M-am tot gândit mereu numai la tine Și-am așteptat într-una ca să vii. Că tare dor mi-a fost ! ... O știi prea bine ! În serile ce le-am avut pustii. Spre tine se îndreaptă
APARIȚIA DIN VIS de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378316_a_379645]
-
covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd mâna pură ce se-ntinde Vrăjindu-mă cumva să i-au un loc. Tu mai ridică-n valurile grele Lumini ce doar în mine strălucesc. Că prinsă ești în visurile mele Și nici nu vreau acuma să gândesc. Cu dalbe falduri de pură femeie Și orbitoare
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
dar de la Dumnezeu, izvorând de la El și stând sub puterea Sa. Ca dar, existența umană presupune responsabilitatea „chivernisirii”. Cum? Căutând și păstrând echilibrul, secret dezvăluit în psalmul 121: „Ziua soarele nu te va păli și noaptea luna nu te va vrăji”. Deci, viața nu ne aparține nouă, ci lui Dumnezeu - Creatorul și ne este dată pentru a fi exprimată; curmarea propriei vieți înseamnă sinucidere. Căci Dumnezeu a stabilit legi care să amintească oamenilor valoarea vieții lor. Dar uciderea? Uciderea este ridicarea
DESPRE VIAȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378512_a_379841]
-
la oglindă. Oare de ce mi s-a părut că-mi acorda atâta interes Adelina? Grozav de frumos nu eram, știam bine asta de când eram la școală și pe la facultate... Poate aveam pe chip ceva profund, romantic, ceva anume care o vrăjea? Ori, poate aveam seninătatea și simplitatea specifică eroilor care explorează ținuturile înghețate de la poli? Adică eram într-una din acele ipostaze în care ideea dădea expresie chiar și celei mai simple figuri? Poate eu, ca astronom, eram omul care dădea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd mâna pură ce se-ntinde Vrăjindu-mă cumva să i-au un loc. Tu mai ridică-n valurile grele ... Citește mai mult O umbră văd plimbând sub felinarSau este vântul frunza ce o rupe.Vreau să-ți citesc târziu dintr-un ziarCe tâlcul nesperat ar vrea
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > MADELEINE DAVIDSOHN - FEERIE NOCTURNĂ Autor: Madeleine Davidsohn Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Copilul era îndrăgostit de lună. Astrul nopții îl vrăjea. În fiecare seară înainte de culcare, alerga la fereastră, își ridica ochii spre cer, ca să-i spună lunii bun venit. Părea că cei doi mereu au ceva să-și spună. Sub privirea băiețașului astrul strălucea mai tare, de parcă-i transmitea un
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
uitată Deschisă rămăsese într-o seară Și mi-ai promis iubirea ta, pe toată! Și că tristețea va-nceta să doară... Dar ai plecat când zorii s-au trezit Spre alte orizonturi parfumate Ce-n cânturi de chitară te-au vrăjit... Iar toate ce-ai promis au fost uitate. Tăiai, cândva, nemarginirea-n două, Luceafăr binecuvântat de zei; Azi... teși în versuri lacrimă de rouă Blestemul greu furat din ochii mei! de Gabriela Mimi Boroianu 16.05.2016 Referință Bibliografică: Lacrimi
LACRIMI DE ROUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378871_a_380200]
-
cruce, trăind în pace. Nu vreau, îi răspunzi. Aș dori-o frântă, să nu urc pe ea chiar dacă-i măreață. Vreau s-ascult mereu cum în juru-mi cântă superba viață. Mi-e drag să aud foșnet de pădure, să admir vrăjit câmpiile-n floare, s-ascult murmurând izvoarele pure, răcoritoare. Chiar dacă-mi oferi veșnica lumină nu mă pot lipsi de-al nopții-ntuneric cu stelele-n roi lângă luna plină sclipind feeric. A.C. Referință Bibliografică: Vine uneori / Anatol Covali : Confluențe Literare
VINE UNEORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379970_a_381299]
-
Plouă pe frunza cea verde, Iar genele ierbii s-au aplecat. Norii plâng sub lumina ce țese Raze de soare ce s-au revărsat. Încântată de vreme, mierla Dă recitaluri voioasă prin crâng... Florile atinse stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă în zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
te speria, îi spuse fata frumoasă ca o zână, înveștmântată într-o rochie verde strălucitoare, care apăruse în fața ei, eu sunt steluța de mare pe care ai găsit-o lângă Stânca Moșului. Sunt Stela, stăpâna stelelor de mare. Am fost vrăjită de regele racilor pe care am refuzat să îl iau de soț și închisă în cutia din care m-ai salvat. Femeia se bucură mult că nu mai era singură: - Rămâi cu mine, te rog! Voi avea grijă de tine
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
problema? întrebă îngrijorată mama. - Nu știu, doamnă, nu știu. Există și fenomene inexplicabile, pe care medicina încă nu le-a elucidat, răspunse doctorul. Au ieșit de la cabinetul medical și femeia îi spuse fiului său: - Mergem la mama. Poate te-a vrăjit cineva. Vom afla ce trebuie făcut în cazul acesta. Bunica, auzind problemele nepotului său drag, rămase un pic pe gânduri. - Eugen trebuie să fie descântat de cineva. Dar cel mai bine, când îți este rău nepoate, să faci semnul crucii
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
liniștea. Devenise un om chinuit. Ĩn casă, mama a fost cea care s-a alertat prima, observând starea lui Eugen. - Ce-i cu tine, băiete? De bolnav nu ești, că așa spune medicul. Dar atunci ce ai, mamă? Te-a vrăjit cumva, cineva? Cum ai ajuns în halul ăsta? Începi de luni să lucrezi la „KFS” și-ți iese drăcoaica din cap! Eugen începu într-adevăr lucrul la începutul săptămânii. De dimineață până seara! Iar toată noaptea, nu mai visa pe
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
tandre, ochi strălucitori, Tăceri de Rai acoperă cuvântul. Păpușile cu aer de povești Se lasă mângâiate peste frunte, Iar, sub lumina vremii îngerești, Cosițele au devenit... cărunte. În mine, un adânc mistuitor, O ardere a lumilor furate... Cămara cu păpuși, vrăjit izvor De doruri și iubiri neîntinate. AVATAR Țărâna trupului meu, În amfore acum ciobite, Din care și-au astâmpătat setea Cândva, deopotrivă, Și stăpânii și sclavii... Țărâna trupului meu, Binecuvântată de vestale Odată cu uleiul din vasele Destinate întreținerii Focului sacru
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]