1,123 matches
-
pare că n-ar mai putea iubi, Dar se uită-n oglindă și-nvață iar a zâmbi. Cuvintele mele au puțin soare și puțină furtună, Chiar de-i adevărul crud sau o minciună, Vreau să aud iar cântece de valuri vrăjite ... Citește mai mult Puțină realitate, puțină himeră,La masa tăcerii stau puțin stingheră,Cu ochii ațintiți ca niște proiectoareSpre amintiri dulci sau către puțină uitare.Dar e puțin devreme și e puțin târziu,Despre ieri, sau despre mâine să mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
pare că n-ar mai putea iubi,Dar se uită-n oglindă și-nvață iar a zâmbi.Cuvintele mele au puțin soare și puțină furtună,Chiar de-i adevărul crud sau o minciună,Vreau să aud iar cântece de valuri vrăjite... XXV. OSTILITĂȚI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1460 din 30 decembrie 2014. Ce urât e-n astă dimineață, Totu-i învăluit într-o deasă ceață, Ce reflectă nemiloase bucăți de suflet, Exprimându-și durerea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
asta-i minunată, generoasă peste poate, / Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate! Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară, / Suntem regii către care, ploi de stele iar coboară. // Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit / Ca o veste minunată ce pământul l-a-nverzit. / Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate / Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate”. (Corn de timp vrăjit). Și până la urmă, imaginile idilice din aceste poeme cu “floricele pe câmpii / hai să
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
ploi de stele iar coboară. // Visele se cern, fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit / Ca o veste minunată ce pământul l-a-nverzit. / Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate / Și amurgul-sur coboară, legănând acestea toate”. (Corn de timp vrăjit). Și până la urmă, imaginile idilice din aceste poeme cu “floricele pe câmpii / hai să le-adunăm copii”, ne introduc într-un tărâm de vis unde totul e fantastic, nu există răutate, urâțenie, invidie, ură, oamenii sunt perfecți, după chipul îngerilor
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
dor iar ura a adormit sforăind zgomotos. Următorul, ascundea cutiuța muzicală cu cântecul dulce al copilăriei. L-ai lăsat deschis. A urmat sertarul roșu...pasiunea în purpură dansa, unduindu-se în ritmuri senzuale. Ea te-a cuprins în vălul ei vrăjit. Ți-a încredințat cea mai puternică forță divină.. Iubirea. Ai pus-o în cutiuța de catifea, în buzunarul de la piept. Bătaia puternică a inimii se împletește cu ritmurile sufletului curat, se înalță în sferele înalte ale visului suprem..perfecțiunea. Nimbul
CHEIA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371256_a_372585]
-
ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de artă autentică, de valorile nealterate ce trebuiesc prețuite că pe o comoară inestimabila. Îmi place să descopăr locuriși sensuri noi în țara mea, să îmi găsesc inspirația în vrăjitele fereastre către asfințit, căci România are o încărcare sublima, care servește drept scenă pentru rolul tainic pe care natura îl plămădește pentru oameni. “ Articol semnat de “Asociația Culturală REGAL D’ART ” Referință Bibliografica: FUEGO - MOMENTE DE RELAXARE ÎN MUNȚII FĂGĂRAȘ
MOMENTE DE RELAXARE IN MUNTII FAGARAS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345776_a_347105]
-
De ce întrebi , nu știi? în nopțile cu luna iubirile caută drumul celor care nu sunt împreună Unde nevăzute chema și trimit vibrații neștiute gândurile pornesc în taină pe drumuri de iubire cunoscute. De se-ntalnesc sufletele pereche salusluiesc în înălțimi vrăjite, acolo cunosc împlinirea divină departe de priviri nesăbuite. De ce întrebi, nu vezi? cum cu clipe ne mângâie zarea care, se pierd nevăzute în lunima care umple depărtarea. Uneori fiecare mângâiere doare fiindcă lăsăm clipele să plece, iar timpul care n-
DE CE ÎNTREBI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345782_a_347111]
-
pierde în mine... Când tu ești acolo, cu tine mi-e bine și blând rostuite chemările-ți simt și inima ta mi-i strună de-argint. Te pierde, iubito, în inima mea, azi iar cântă mierle, le poți asculta așteaptă vrăjite să treci peste munți, cu inima ta să poți să le-asculți. Hai vino, iubito, amândoi să pornim spre lumea în care iubiri înflorim și cântec de dor curcubeu peste noi Hai vino, iubito, să fim numai noi... Numai noi
TE PIERDE de LEONID IACOB în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345808_a_347137]
-
Cu magnolii înflorite, La dulci clipe... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau vreo stea. Vai!... ce gelos eram pe ea, Că nu sunt a ei oglindă, Să se uite cu amor... Și vrăjit, de ea să râd, De privire-i să mă prind Și în suflet să-i strecor Dragostea, să nu mă uite. Și-mbătată de iubire, Să zâmbească, să se-admire De la brâu până la frunte. Sânii fragezi, pere coapte... Ce mai soi
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
doar suferința vie în-nourata zare un fulger de mânie și lacrima din pruncul nenăscut cu care doamne viața a-nceput. când scriu despic acestă lume-n două și inimii i-aș da putere nouă să zboare-n cer la stelele vrăjite și-apoi s-o spăl în ape liniștite. când scriu aș vrea iubito dimpreună să ne scăldăm în razele de lună sub teiul ce domol își ninge floarea unde cânta de dor privighetoarea. când scriu iubito mă lipesc de tine
CÂND SCRIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345900_a_347229]
-
-te să gândești curat/ atunci când te reîntorci la realitate//” Și cum nu avusei astâmpăr, pentru a-mi găsi fericirea după care jindusesc și-i duc dorul nespus (Sic!), nerăbdător să ajung odată și odată să calc pajiștea înflorită a locului vrăjit..., m-apucai să citesc „taina unei lumi himerice" (lăsată în pridvorul casei copilăriei), de care nu prea am parte să mă bucur în societatea unde-mi trăiesc viața printre concitadinii mei din „Micul Paris de altădată" așezat pe malul Dâmboviței
DE PE MARGINEA UNUI CON DE LUMINĂ PRIVESC EXTAZIAT SPRE INSULA FERICIRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346039_a_347368]
-
zbor de zefir, pe raza soarelui, pe murmurul albinelor, freamătul codrilor și doinirea izvoarelor... urare cu mult dor, din suflet: să ne trăiești, LA MULȚI ANI!!! ambasador făr-de pereche al ROMÂNIEI, care ai dus peste toate meridianele globului (cu trilul vrăjit al NAIULUI inițiatic, precum adevăratul zeu al antichității, nemuritorul PAN) cântecele noastre (tezaur inestimabil al românilor). SĂ AI LUMINĂ-N SUFLET, SĂ FII FERICIT! Cu venerație și prietenie frățească, Marin Voican-Ghioroiu LA CRÂȘMA DRUMEȚU (Lui Gheorghe Zamfir) - Flori de măr
GHEORGHE ZAMFIR ŞI NAIUL INIŢIATIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347758_a_349087]
-
abia deplasându-se printre paturile de fier, de care se sprijineau cu mâinile lor cadaverice. Ceea ce fusesem în stare să apăr cu prețul întregului univers, dispăruse pentru totdeauna. Țin minte că imaginea aceea cu tuberculoșii mi-a amintit de Muntele vrăjit a lui Thomas Man pe care tocmai îl citisem. Cu ciocanul de strivit carnea în mână și-a încolăcit brațele după gâtul meu. Stând acolo cu ochii închiși, cafeaua, care fierbea pe ochiul mic al aragazului, mi-a dat strania
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
mai bun și hotărăști să i te dai pe tine însuți.” Octavian Paler 13. Furtuna Ana nu mai avea curajul să se culce, de teamă să nu viseze cine știe ce alte noi trăsnăi, ca și mai devreme. Parcă era o cameră vrăjită. Cum punea capul pe pernă și adormea, cum o bântuiau tot felul de vise. Norocul ei a fost că de fiecare dată s-au sfârșit cu happy-end. La primul, a apărut omul în alb și a salvat-o de Umbră
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
un Luca Giordano sau un Rothmayer, unde și -au etalat talentul lor, lăsând opere nemuritoare ... -Eugen de Savoia, continuă Eminescu să-i explice, marele feldmareșal, a antrenat toți artiștii timpului... Merseră câtva timp unul lângă altul în tăcere ascultând muzica vrăjită care venea din Palat. -Domnule Eminescu, rupse Veronica tăcerea, pentru că mi-ai vorbit despre acest Palat, te-aș întreba ceva. -Ascult, doamnă! -Cum privești dumneata viața? -Ca pe-un moft! -Dar dragostea? -Dragostea e divinitatea coborâtă pe pământ, e aurul
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
ca pe propriul său copil și după felul cum își mutase privirea în altă parte, Dorian înțelese că-i dăduseră lacrimile. Ce s-a întâmplat mai departe, parte a fi povestea unui prinț care s-a trezit dintr-un vis vrăjit. Un vis neasemuit de frumos, din acelea care înfrumusețează lumnea în care trăim. La început l-a chemat administratorul și după felul grav în care l-a primit, și-a dat seama că e vorba de ceva ieșit din comun
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
aprins pe la vârsta de 10-12 ani. Îmi plăcea să privesc avioanele care împânzeau cerul mai ales în zilele senine, atunci când zburau atât de jos încât aveam impresia că ating acoperișul casei, eu aflându-mă în curtea bunicilor mei din Ianca. Vrăjit fiind întrutotul, îmi spuneam atunci cât de minunat trebuie să fie să dau mâna cu norii, acolo, în înălțimile cerului. Îmi plăcea să cred că aviatorii sunt cei mai puternici oameni, aproape de Divinitate, mai ales că bunica - femeie credincioasă - de câte ori
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
cea dragă îmi cad în cuvânt. cerurile toate au căzut în tine luna îți străbate ape cristaline. stelele se-adună în buchet de flori, și-n adânc de ape mie-mi dau fiori. cine mă adapă între lungi tăceri, cu vrăjita apă, între azi și ieri? ți-am rămas dator, și mă simt umil, astăzi am crescut, nu mai sunt copil. ai rămas în vale cu cumpăna-n vânt, nu-mi mai ieși în cale ca să te mai cânt. duminică, 27
FÂNTÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348884_a_350213]
-
Acasa > Cultural > Artistic > LACRIMA DE IUBIRE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 760 din 29 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Adeseori, am privit vrăjită dansul fulgilor de nea. Iarna este un anotimp fascinant, căderea fulgilor e un mister hipnotizant. Îmi place să privesc cum ninge, mi-a plăcut dintotdeauna. Când eram copil nu mă mai dezlipeam de geamul de care îmi lipeam năsucul, privind
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
țin frâiele calului, să pot privi (cât se putea) înainte. Era o stare, o beție greu de descris. Mda! Acum îmi dau seama că galopam de obicei în timpul Apusului, între două stări. Ca un fulg sunt ridicată de brațe puternice. Vrăjită sunt de părul negru, lăsat pe spate, de ochii care aprind stelele în întunecimea nopții lor. Buzele au conturul surâsului regăsit doar într-o icoană târzie, a unui suflet. Au o singurătate pe care o regăsesc în ultima vreme și
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii ... spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de fete. Pentru că nimeni nu știa cine îi este tată, se zvonea că
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
pieptul tău. Nu, iubirea n-a murit! Nu, iubirea n-a murit! Semnele ei sunt peste tot, mâna întinsă orbului și țipătul pescărușului, crinul suind pe raza lui, parfumul veșniciei teiului, și ruga-aprinsă-a schitului. Nu, iubirea n-a murit! Ritmuri vrăjite Trupul mlădios al chitarei tale Mă strânge de mijloc, ușor. Simt mâna ta, mă simt chitara Ce-și cântă fuiorul de dor. Aud ploaia chemată Cum bate în geam, fericită. Mă simt chitara, viu acordată. De tine și de ploaie
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
cerc invizibil chiar în mijocul capului, atunci când le aducea inocent în față, atârnându-și colțurile deasupra ochilor, într-o mirare continuă. Păstra liniștea, îmi respecta tăcerea și intimitatea, neștiind și nerealizând pelicula miraculoasă de deasupra capetelor noastre la care asistam vrăjită. Mi-am întins mâinile în sus, am adunat imaginar cu degetele toate stelele, apoi le-am împrăștiat din nou pe cer, așa cum arunci firimiturile pe masă, la nimereală. Una mai mare care ți se pare mai apropiată, alta mai mică
NOAPTEA STELARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348314_a_349643]
-
locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec lin pe strune de vioară, miresmele florilor, liniște vrăjită, lacrimi - bobi de rouă de pe flori, muguri de lumină, mirific decor, minunat dor, dimineți senine, soarele iubirii, floarea tainică-a iubirii, glasul tăcerii, mantii de culori, roua dimineții, mirajul fericirii, cristalul râurilor, raze de lună, punți de suflet, geana zorilor
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
răspuns să ne vedem de joaca noastră copilărească și să nu ținem seamă de spusele Zgripțuroaicei. Īntr-o zi când Zâna Bună nu era acasă, Zgripțuroaica a venit călare pe o mătură și ne-a stropit pe toți cu o apă vrăjită și ne-a blestemat să rămânem toți înțepeniți cum eram atunci. Eu am devenit un ursuleț de catifea maro umplut cu cârpe, la fel și frații mei și mama o ursoaică împăiată. Eu fiind mai lângă ușă, m-a înșfăcat
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]