2,152 matches
-
Erebor, dar a fost capturat și închis în Dol Guldur. Nouă ani mai târziu, Gandalf vrăjitorul intră în Dol Guldur în secret și îl descoperă pe pitic, care i-a dat harta și cheia de la Muntele Singuratic înainte de a muri. Vrăjitorul, de asemenea, a descoperit că comandantul din Dol Guldur este nimeni altul decât Sauron, iar el încearcă să convingă Consiliul Alb să atace înainte să fie prea puternic, dar conducătorul Consiliului, Saruman, este contra, și la scurt timp începe căutarea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
al treilea Ev. De-a lungul aventurilor sale, Bilbo face dese referiri la conținutul cămării lui de acasă și își dorește să fi avut mai multă mâncare. Până când găsește inelul magic, este mai puțin important. Gandalf (rasa Maia) este un vrăjitor itinerant care îi face cunoștință lui Bilbo cu un grup de treisprezece gnomi. El dispare deseori în timpul călătoriei, doar pentru a apărea din nou în momentele cheie. Thorin Scut-de-Stejar este mândrul și pomposul conducător al grupului de gnomi și moștenitor
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
om care poate lua forma unui urs și Bard Arcașul - un arcaș sumbru dar de onoare din Orașul Lacului (Esgaroth). Povestea începe din ziua în care hobbitul Bilbo Baggins un locuitor al Comitatului, are parte de o vizită neașteptată din partea vrăjitorului Gandalf și unui grup de treisprezece gnomi(dwarfi) conduși de Thorin (Scut-de-Stejar), compus din Balin, Glóin, Bifur, Bofur, Bombur, Dwalin, Ori, Dori, Nori, Óin, Kíli și Fíli. Gnomii mai au nevoie de un membru în grupul lor, un hoț experimentat
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
comorile sale. Gandalf l-a recomandat pe Bilbo pentru această misiune, iar el acceptă să-i însoțească în aventură. În drumul spre Munții Cețoși, grupul este capturat de trei troli (Tom, Bert și William) chiar după ce Gandalf i-a părăsit. Vrăjitorul, cunoscând slăbiciunea acestor creaturi, le transformă în stane de piatră. În vizuina trolilor, compania a descoperit săbii, iar Bilbo primește un pumnal, pe care el îl poate folosi ca o sabie, din cauza dimensiunii sale mici, și o numește mai târziu
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
au loc principalele evenimente ale romanului. Cu toate acestea, odată lansat, Tolkien a scris capitolele cu ușurință, cu un număr minim de corecturi, până la moartea balaurului, care era numit atunci "Pryftan". În prima versiune, "Gandalf" era numele șefului piticilor, în timp ce vrăjitorul era numit "Bladorthin". Romanul se află de la început sub influența textelor viitorului "Silmarillion". Povestea trecerii Munților Cețoși se bazează, inclusiv furtuna, pe vacanțele petrecute de Tolkien în Elveția în 1911. Cu ani în urmă, Tolkien a scris o poezie intitulată
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Întunecat și este unul care evoluează în comparație cu versiunea publicării: trecerea râului și capturarea piticilor de către elfii care nu apar în prima versiune. Șeful piticilor primește un nume diferit față de cel din "Völuspá", "Eikinskjaldi", care devine Oakenshield în limba engleză, în timp ce vrăjitorul ia numele de "Gandalf", unul în limba islandeză. "Bladorthin" este numele atribuit unui rege misterios, menționat în textul romanului și nicăieri altundeva decât în lucrările lui Tolkien. Numele balaurului se schimbă de asemenea: acesta este Smaug, care corespunde perfect cu
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
mare parte din expozițiunea poveștii este redată de-a lungul unui mare consiliu, găzduit de către Elrond și la care participă reprezentanții marilor seminții din Pământul de Mijloc (elfi, gnomi și oameni). Gandalf menționează posibila amenințare a lui Saruman, liderul Ordinului Vrăjitorilor, care a vrut Inelul pentru el însuși. Pentru a împlini o veche profeție referitoare la reîntoarcerea regelui Gondorului și Arnorului, Aragorn urmează să pornească un război împotriva lui Sauron, fiind înarmat cu Narsil, sabia distrusă a lui Elendil. Bucățile distruse
Frăția Inelului () [Corola-website/Science/311485_a_312814]
-
portiere și portbagaj. În vara lui 1971, performantul model Renault 12 Gordini (185 km/oră) intră în producție regulată. Versiunea 12 G este dotată de un motor 1565 cm3 de tip 807/20 provenind de la Renault 16 TS modificat de către « vrăjitor », sau 113 cai DIN cu 6250 tr/min și un cuplu de unitate 14.3 mkg la 4500 tr/min. Printre numeroase modificări (arbore cotit, admisie, arbrore cu came, ...), este alimentat prin două carburatoare horizontale cu corp dublu Weber și
Renault 12 () [Corola-website/Science/330292_a_331621]
-
Ironfist, conducătorul legitim al regatului. El ajunge, împreună cu supușii săi credincioși într-un teritoriu straniu și necunoscut, numit Enroth. Teritoriul este necondus dar este contestat de Ironfist dar și de alți trei eroi: barbarul Lord Slayer, magiciana Queen Lamanda și vrăjitorul Lord Alamar. După ce Ironfist capturează un oraș strategic și un întreg arhipelag, el trebuie să captureze un artefact foarte puternic pentru a vindeca oamenii dintr-o regiune bolnavă, care apoi îl susțin. Ironfist distruge apoi forțele inamicilor, care apoi se
Heroes of Might and Magic: A Strategic Quest () [Corola-website/Science/322498_a_323827]
-
în postura lui Wilhelm Tell, dar cu mărul în gură și străpuns de săgeată, apoi în postura unui ou care se rostogolește și se sparge. Copiii nu mai înțeleg nimic. Aku își pierde răbdarea și le spune ultima poveste. Un vrăjitor atotputernic (Aku) îl distruge pe pateticul samurai o dată pentru totdeauna. După care Aku dispare, mânios. Dar reuniunea nu ia sfârșit, căci copiii încep să construiască propria lor poveste despre Jack. Jack se cațără pe zidurile unui castel, învinge în luptă
Poveștile lui Aku () [Corola-website/Science/319286_a_320615]
-
Amnesty International în Londra, Rowling și prietenul ei au decis să se mute în Manchester. În 1990, în timpul unei călătorii cu trenul de la Manchester spre Londra, ideea pentru o poveste despre un tânăr băiat care studia la o școală de vrăjitori i-a venit dintr-o dată în minte. Ea a declarat pentru The Boston Globe: „Nu prea știu de unde mi-a venit ideea. Am început cu Harry, după aceea cu celelalte personaje și situațiile au curs în mintea mea”. Când a
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
și Camera Secretelor", a fost publicată în iulie 1998, iar Rowling a câștigat din nou Smarties Prize. În octombrie 1998, Scholastic a publicat "Piatra Filozofală" în SUA sub titlul "Harry Potter and the Sorcerer's Stone" ("Harry Potter și Piatra Vrăjitorului"): o schimbare pe care Rowling spunea că o regretă; ea ar fi impus titlul inițial dacă ar fi avut mai multă influență în acel moment. În decembrie 1999, al treilea roman, "Harry Potter și Prizonierul din Azkaban", a câștigat premiul
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
care a devenit faimoasă ulterior cu ajutorul sitcomului "Three's Company". Mare parte a acestei versiuni este fidelă originalului, dar modifică unele dintre primele călătorii ale lui Neil, incluzând unele călătorii ciudate în trecut (călătorul temporal aproape că este ars ca vrăjitor; este închis în Vestul Sălbatic și scapă atunci când frații Younger jefuiesc banca), păstrând însă mesajul anti-război al lui Wells. Totuși, adaugă elementul apocalipsei din care rezultă în lumea eloilor și morlocilor, apocalipsă apărută în urma unui război în care s-a
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
la posedare demonică sunt de la sumerieni, care credeau că toate bolile din corp și minte au fost cauzate de „demoni de boală” numiți "gidim" sau "gid-dim". Preoții care au practicat ritualuri de exorcizare din aceste țări au fost numiți "ashipu" (vrăjitor), spre deosebire de "asu" (medic) care aplicau pansamente și unguente. Multe tablete cu scriere cuneiformă conțin rugăciuni pentru anumiți zei, solicitându-li-se protecție de demoni, în timp ce alții cer zeilor să expulzeze demonii care au invadat trupurile lor. Culturile șamanice cred, de
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
altele pe cataramele centurilor și altele pe bijuterii și piese de arme. Utilizarea runelor dispare o dată cu avansaul creștinismului. Fibula de la Nordendorf (începutul secolului al VII-lea) consemnează în mod clar zei păgâni: logațorewodanwigițonar citit ca "Wodan și Donar sunt magicieni / vrăjitori", dar acest lucru poate fi interpretat fie ca o invocație păgână a puterilor acestor zeități, sau un farmec creștin de protecție împotriva lor. O inscripție runică pe o fibulă găsită la Bad Ems reflectă sentimentul pios creștin (și este, de
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
bun roman" în 1990 și premiul Locus pentru cel mai bun roman în 1991. "Tehanu" relatează continuarea poveștii lui Tenar, eroina celei de-a doua cărți a seriei "Terramare", "Mormintele din Atuan", și a lui Ged, eroul primei cărți, "Un vrăjitor din Terramare". Acțiunea din "Tehanu" are loc la puțin timp după terminarea celei din a treia carte a seriei, "Cel mai îndepărtat țărm". Tenar, sosită cu ani în urmă în Gont, e cunoscută acum sub numele Goha și s-a
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
țărăncuță pe nume Heather. Existența ei liniștită este întreruptă de sosirea lui Ged (sau Șoimanul) pe spatele dragonului Kalessin. Ged - fost Arhimag - și-a pierdut puterile magice după încercarea de a închide gaura dintre lumile viilor și morților deschisă de vrăjitorul malefic Cob. Noul rege Lebannen trimite după el emisari care să îl aducă înapoi în Roke și să își reia rolul de Arhimag, dar Ged nu are puterea necesară de a-i înfrunta. El acceptă oferta lui Tenar de a
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
revendica. Înainte să se decidă ce cale să urmeze, Tenar află că Moss e pe moarte și vrea să o vadă. Împreună cu Ged și Therru pornește spre Re Albi, dar se dovedește că mesajul a fost o capcană întinsă de vrăjitorul local, Aspen. El este un discipol al învinsului Cob, care îi disprețuiește pe Ged și Tenar și se teme de Therru. Vrăjile lui Aspen îi lasă fără puteri pe Ged și Tenar, dar Therru scapă și își descoperă adevărata natură
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
decât precedentele romane. Magia feminină este prezentată a fi la fel de puternică precum cea masculină; deși e mai puțin înclinată spre autoritate și acțiuni dramatice decât cea masculină, ea e mai simplă și mai plină de compasiune. Cartea îi prezintă pe vrăjitori ca aroganți și detașați și pune celibatul lor pe seama nevoii de a dedica întreaga lor energie magiei. După ce a rămas fără puteri, Ged e pierdut, iar Moss îl descrie ca având sentimentele unui adolescent de cincisprezece ani: nu are curajul
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
se maturizeze din punct de vedere emoțional și, deși și-a pierdut puterile magice, el descoperă forța vieții simple. Personajul său atinge astfel o maturitate și o profunzime pe care nu le-ar fi atins dacă ar fi rămas Arhimag. Vrăjitorul malefic Aspen reprezintă o portretizare negativă a vrăjitorilor și e evident că ura lui față de Tenar se bazează pe teama de puterile ei feminine. În perioada dintre publicarea "Celui mai îndepărtat țărm" (1972) și a lui "Tehanu" (1990), explorarea făcută
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
deși și-a pierdut puterile magice, el descoperă forța vieții simple. Personajul său atinge astfel o maturitate și o profunzime pe care nu le-ar fi atins dacă ar fi rămas Arhimag. Vrăjitorul malefic Aspen reprezintă o portretizare negativă a vrăjitorilor și e evident că ura lui față de Tenar se bazează pe teama de puterile ei feminine. În perioada dintre publicarea "Celui mai îndepărtat țărm" (1972) și a lui "Tehanu" (1990), explorarea făcută de Le Guin în problema puterii celor două
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
Le Guin în problema puterii celor două sexe a devenit mult mai complexă, un exemplu în acest sens fiind și cartea "Always Coming Home". "Tehanu" prezintă Terramare cu multă sensibilitate și ridică întrebări de genul: de ce femeile nu pot fi vrăjitori, de ce bărbații sunt considerați superiori femeilor în Terramare și ce fel de puteri sunt accesibile femeilor dacă li se refuză puterea magiei. Unii cititori au remarcat că romanul este, în fapt, anti-feminist, personajele principale feminine fiind prezentate ca victime. Cu
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
explorată în "Tehanu" o reprezintă tranziția lui Ged dinspre un om de 'acțiune' într-unul aflat în starea de 'a fi' în armonie cu sentimentele și cu natura sa. Acest aspect a apărut și în prima carte a trilogiei, Un vrăjitor din Terramare, prin contrastul dintre tânărul elev Ged și primul său maestru, Ogion. În "Tehanu", magia are un rol mai mic decât în precedentele cărți. Textul cărții sugerează că acest lucru se datorează redefinirii lumii Terramare făcută de Le Guin
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
noastre, scrie în limba greacă: Celsus scria în jurul anului 180 o carte contra creștinilor, care este azi cunoscută numai datorită respingerii ei scrisă de către Origen. Se pare că Celsus îl acuza pe Isus de a fi un scamator și un vrăjitor și este citat de Origen ca afirmând că Isus era „un simplu muritor”. F. F. Bruce observa că Celsus, în încercarea sa de a-l discredita pe Isus, a încercat să-i explice miracolele mai degrabă decât să susțină că ele
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
de J. K. Rowling. În ecranizarea romanelor, rolul adultului este interpretat de actorul Gary Oldman, iar rolul adolescentului Sirius de către James Walters. Sirius Black, poreclit Amprenta este ultimul moștenitor al Casei Black cândva notabilă casă de sânge pur din familiile vrăjitorilor. Locuința familiei Black este la numărul doisprezece, Grimmauld, Londra. Conține multe artefacte de origine dubioasă. Motto-ul familiei Black este "Toujours Pur", în franceză "Întotdeauna / Stil Pur", pentru că familia Black a fost una dintre puținele familii rămase liniile de sânge
Sirius Black () [Corola-website/Science/307861_a_309190]