1,862 matches
-
să nu mori de foame De la atâtea fasoane! Zise o biată vrăbiuță Ce tremura pe crenguță. Bâtrâna vrabie înțeleaptă Ciripi înfrigurată: -Vezi de treaba ta surată, Nu vezi că e nemâncată! Ce să facă? Epatează! Vrabia mălai visează... Referință Bibliografică: Vrabia mălai visează... / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
lași să se piardă frumusețile efemere.Surprinse ele rămân acolo să lumineze alte clipe de care timpul rămâne sarac.Ce este mai minunat decât să umpli golul unei clipe cu strălucirea alteia . 1 după ploaie - o râma mărul discordiei între vrăbii 2. mirare de copil - pe zi ce trece tot mai mic omul de nea 3. primii fluturi ? doar florile de cireș amăgite de zbor... 4. prima zăpadă - urmele hoșului de nuci rămase pe scara 5. ieșit de vifor ciripitul vrăbiilor
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
vrăbii 2. mirare de copil - pe zi ce trece tot mai mic omul de nea 3. primii fluturi ? doar florile de cireș amăgite de zbor... 4. prima zăpadă - urmele hoșului de nuci rămase pe scara 5. ieșit de vifor ciripitul vrăbiilor fără adăpost 6.. din tot ce a fost în casa bunicilor doar două candele 7 ... Citește mai mult Clipă este prietena haijinilor, cuvintele sunt oglindă ei. Timpul fuge luând cu el minunile de o clipa.Ochii haijinilor înrămează imaginile în
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
umărul să nu lași să se piardă frumusețile efemere.Surprinse ele rămân acolosa lumineze alte clipe de care timpul rămâne sarac.Ce este mai minunat decât să umpli golul unei clipe cu strălucirea alteia .după ploaie -o râma mărul discordieiîntre vrăbii 2.mirare de copil -pe zi ce trece tot mai micomul de nea3.primii fluturi ?doar florile de cireșamăgite de zbor...4.prima zăpadă -urmele hoșului de nucirămase pe scara 5.ieșit de viforciripitul vrabiilorfără adăpost 6..din tot ce
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
și fructe, pe hrana oamenilor și împrăștie microbii luați pe corpul lor. Dar știm noi cine le vine de hac! Sunt păsările sălbatice răspândite peste tot. Unele dintre ele s-au obișnuit cu omul și trăiesc în bună pace împreună. Vrăbiile, turturelele și porumbeii, au iernat aici. Păsările migratoare: rândunelele, berzele, graurii și altele sunt mari consumatoare de insecte dăunătoare omului. Ele au fost nevoite să plece de pe meleagurile noastre toamna trecută fiindcă n-au mai avut hrană iar frigul le-
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
trecut Irundel și Irundica au scos două rânduri de pui. Familia lor s-a tot mărit. Dar zborul lor peste mări și oceane, spre țările unde au iernat, este de obicei, plin de primejdii. Mai mici și mai delicate decât vrăbiile, rândunelele au penele de pe spate de culoare albastru închis strălucitor. Pântecele este alb-gălbui iar fruntea și bărbia sunt de culoare roșie. Coada lor e despicată ca o furculiță în forma literei „V”. Rândunelele se avântă spre înălțimi și străbat depărtările
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
De maci se-nroșește cărarea. Departe-o furtună se naște; Câmpia o capră o paște, E-atât de flămândă, că sare Să roadă-o bucată de soare! Vulpoiul își scutură blana, De iepuri e plină poiana, Salcâmul se-mbracă în vrăbii, Iar balta visează corăbii. Referință Bibliografică: ÎN CĂLDURA VERII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN CĂLDURA VERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378889_a_380218]
-
mir/ și nici să-mi fie milă/ de ale mele cuvinte încărunțite. Sunt închise/ de-o bună bucată de vreme/ într-o colivie./ Doamne, ce hărmălaie mai fac!/ Hm, poate mă înșel/ și nu-s cuvinte,/ poate sunt niște biete vrăbii/ care-și pregătesc evadarea!” Aș spune astfel: Cuvintele sunt dintotdeauna, dar iată cum tocmai întineresc, hărmălaia e expresia simțului de libertate, de aceea și pasărea și zborul! Daniel Marian Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Lăcrimioara Iva / Baki Ymeri : Confluențe Literare
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
și reci precum inima stâncilor din care s-au năsut și care își feresc privirile oarbe de strălucirile dureros de albe, ce se revarsă în cascade tăcute orbitoare. Pe unul din brațele descărnate ale mărului din spatele casei se lăfăie căsuța vrăbiilor și a pițigoilor, agățată acolo de Ionică și Violeta, cu două zile în urmă. Bunicul îi ajutase să construiască din scândurele adăpost păsărelelor din livadă explicându-le că iarna bate la ușă și ele au nevoie de un adăpost și
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
mai atragă privirile. Nehotărându-se încă dacă să intre în vreun magazin, Smaranda ajunse în piața Sfatului. Pe băncile din jurul turnului, puhoi de lume. Oameni mulți, așezați unii lângă alții dar fără a părea că se și văd, ca niște vrăbii sorindu-se în razele primăvăratice ce-i învăluiau deopotrivă pe toți, fără alegere. Rumoare, glasuri de copii, un du-te -vino pe lângă tarabele cu ispititoarele produse eco și, acolo sus, năframa azurie a cerului, agățată de vârful muntelui. Pentru câteva
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
văzuse lacrimile. „- E supărată din alte motive, probabil! Iar se comportă ciudat! Lasă că tata e lângă mine! Totul e OK!” Tot drumul spre casă fusese tăcut pentru Mira, vesel pentru cei doi. Urmărea vântul adiind printre frunzele plopilor, jocul vrăbiilor printre crengi, razele soarelui valsând pe chipul ei. Nu mai dorea să se gândească la acel moment. Într-adevăr, supărarea era amplificată de altă veste pe care o primise în acea zi. Era ziua mamei lui Florin. Mira avea această
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
odată cu căderea primilor fulgi de nea. Ce mare este bucuria tuturor viețuitorilor acestui plai...e o bucurie de nedescris atât pentru oameni, cât și pentru animale și păsări. De bucurie câinii se scaldă în zăpada moale la fel ca și vrăbiile, pițigoii și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarna e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atâta bucurie! De dimineata pana seara chiotele copiilor umplu
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
-se-n apă- priviri de copil the moonlight reflecting by water- looks of a child Roxana BOTA chiciură-n arbori pe străzi liniștite- Someșul curgând hoar frost on trees in the calm streets- Someș is running Maria CIORBA țigle ruginii- vrabie rătăcită-n amiaza târzie rusty tiles- a wild sparrow in the late noon Ioana DAVID vântul fioros alungând orice ființă- drum încețoșat ... Citește mai mult Paul ALDEAlumina luniireflectându-se-n apă-priviri de copilthe moonlightreflecting by water-looks of a childRoxana BOTAchiciură-n arboripe străzi
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
odată cu căderea primilor fulgi de nea. Ce mare este bucuria tuturor viețuitorilor acestui plai...e o bucurie de nedescris atât pentru oameni, cât și pentru animale și păsări. De bucurie câinii se scalda în zăpadă moale la fel ca si vrăbiile, pițigoii și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarnă e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atâta bucurie! De dimineață până seara chiotele copiilor umplu
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
odată cu căderea primilor fulgi de nea. Ce mare este bucuria tuturor viețuitorilor acestui plai...e o bucurie de nedescris atât pentru oameni, cât și pentru animale și păsări. De bucurie câinii se scalda în zăpadă moale la fel ca si vrăbiile, pițigoii și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarnă e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atâta bucurie! De dimineață până seara chiotele copiilor umplu
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
dacă continuu să țip. Îmi aduc aminte că avertismentul trebuia repetat la intervale regulate, pentru că vârtejul jocului era mai important decât pierderea vocii. În capul străzii se afla un dud mare în care ne urcam ciripind ca un stol de vrăbii, ca să-i culegem roadele, de un dulce fără pereche, cu care ne răsplăteam după joacă, cu toate că proprietarii dudului nu erau încântați de asalt. Pe aceeași stradă locuia profesoara mea de istorie de la școala „Tunari”, Doamna Abăluță, mama poetului Dinu Abăluță
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Aproape / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
APROAPE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381333_a_382662]
-
pe două trepte de lemn vechi Spre stratul învrâstat de micșunele Și mă salută din înalt, perechi, Săgetând aprig cerul rândunele. Pe-o bancă, sub cireșul altoit Se-ntinde-n tors molatec o pisică, Mișcând urechea spre un ciripit De vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă. În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor, Căci Dumnezeu, prietenul meu bun, Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult APROAPEÎn casa mea cu ferestre albastreși
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
volaneCulori de ametist și malachit.Cobor pe două trepte de lemn vechiSpre stratul învrâstat de micșuneleși mă salută din înalt, perechi,Săgetând aprig cerul rândunele.Pe-o bancă, sub cireșul altoitSe-ntinde-n tors molatec o pisică,Mișcând urechea spre un ciripitDe vrăbii, când o vrajbă se-nfiripă.În casa mea, nălțată de-un străbun, Nu mă străbate-un metafizic dor,Căci Dumnezeu, prietenul meu bun,Își soarbe-ncet, cafeaua în pridvor.Steluța CRĂCIUN... XXV. OMNES VIAE ROMAM DUCUNT, de Steluța Crăciun, publicat
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
și glasul lui lovește tăcerile gândurilor nerostite. În palmă frământ doar coaja bobului de grâu. Pâinea s-a uscat în globul cuvântului prea rostit de oameni. În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute. La răscruce, o pâine fierbinte așteaptă umbra
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
Mierla-n prun cântând o horă, Iar prin roua incoloră Un arici ca un moșneag, Strecurându-se pribeag; Pomii-n floare de sidef Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii care Zboară vesele, ușoare. Ghiță este fascinat, Tot ce vede-i minunat, Cât și-ar mai dori și el Să fie un copăcel!... Referință Bibliografică: LIVADA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1563, Anul V, 12 aprilie 2015
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
iar crește și luminează ca oglinda, Viorela Filip, a lucrat mult cu bucurătorii copii, frumoși și artiști. Toate aparițiile scenice și televizate ale Viorelei Filip, în mijlocul copiilor cântăreți, dansatori, recitatori, fragezi ca viorelele, albi la suflet ca mieii, veseli ca vrăbiile, micuți, fosforescenți ca licuricii, sunt fulminante și lucitoare expoziții de luminițe, voie bună și savoare. Între anii 1974 și 1982, artista Viorela Filip a fost profesoară de teorii-solfegii și canto-muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Giurgiu. Deopotrivă, a
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
râs, nimeni Nu A SCHIȚAT UN ZÂMBET, normal, eram singur. Așa am venit pe Pământ, așa voi pleca. Afurisiții șambelani, Îi știți, nu există cotlon fără șobolani. Veșnicia e scurtă, e lungă, După materialul clientului, războinicul e într-o dungă. Vrăbiile tac, la fel - visele. Bătăliile dorm în rafturi. Mai zăresc Clitemnestre, Alise, cascade și salturi , Ce neguri, ce reguli, în ceruri totul e altfel, De la un kilometru mai departe începe normalitatea. Înapoi este doar infinitul, ne spune ghidul. Referință Bibliografică
M-AM TREZIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374628_a_375957]