1,491 matches
-
Stăteau față în față. El, Mirele, și ea, răsfățata fiică a ionului. De pe Muntele Măslinilor, de unde privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PLÂNG MORȚII NOȘTRI. Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Plâng morții noștri de sub glodul tare De răsună-n cele patru zări, Vuiet și larmă se îngână-n zare Când neamuri păgâne se văd în depărtări. Gem morții noștri de durerea din oase Că nu-s aici înc-un război să dea, Cu sufletu-n lacrimi si hainele roase Țara înapoi să o ia
PLÂNG MORŢII NOŞTRI. de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343322_a_344651]
-
pătrundeau, înghiontind inima, zburătăcind gândurile, exploziile îndepărtate ale războiului. Apăsarea creștea ca un mers de huidumă, crăpând liniștea cu miresme. Peste fețele tinerilor trecu pentru câteva clipe, ca o umbră, încordarea, ca să facă apoi pe întrecute haz de necaz Pândeam vuietul îndepărtat și de pe aria vieții mele grăbeau spre margini, ca într-un orizont fizic în clipe de primejdii, imagini cu oameni și locuri îndepărtate. În centrul gol al ființei se pregătea, ca într-un ring de turnir, să pășească ceva
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
Articolele Autorului Nu vă-ntristeze ale lumii patimi Și nici chemarea ei înșelătoare În liniște să stați ca-ntr-un adânc de ape Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nu vă-ntristeze-al mării vuiet Ci stați precum o stâncă solitară Izbită-n grea furtună de-nverșunate valuri Iar voi, zăpezi imaculate în suflete s-aveți, Și-n inime, Lumină! Nici nu v-aprindeți iute, în bucurii deșarte Nu fiți un foc de paie care arde
ZĂPEZI IMACULATE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344180_a_345509]
-
și fete și bărbați, Juivlia "ai sheia thai mursha, După căruți pe jos se duc Pala urdonende telal jean Toți peticiți și dezbrăcați. Savore gadența suvdine thai nange. Ce veselie! Ce cantare! Șo losh! Șo gilimos! Ce vorbe, si ce vuiet mare! Șo alava, thai șo baro bash! Răcnește ursul, câinii lătra, O rishi kikel, le jiukle bashen, Si scârție neunsă roată; Thai rovel e bi-makhli amboldin; Într-un cuvânt, a lor pornire Ande'k laveste, lengo phirdimos. E desantata la
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
de an,/ Lasă-mă să-ți spun cât mi-ai lipsit,/ De când ploaia gândului ne-a risipit./ Înflorind petală cu petală,/ Dulce era iubirea astă vară,/ Iar în toamnă, printre mere coapte,/ Respiram căldura unei șoapte;/ Să ne-aruncăm în vuietul iubirii,/ Ca-ntr-un vârtej de apă-amețitor,/ Și-n clipa iminent-a despărțirii/ Să recunoști că visele te dor.” Deși cuvântului îi sunt extrase valențele metaforice, fiind un spirit ludic, dinamic și hotărât, Cristina Emanuela DASCĂLU manifestă o pătrundere și
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului (Poezie dedicată d-lui Cmdr. Vasile Chirilă- Mangalia) Pe valuri nemărginite de ocean, Plutesc ispititoare sirenele goale Și trupurile ude sclipesc în lună, Prin zbuciumatul, transparentul val. Tu, marinare, auzi prin vuiet de talazuri Cum ademenitor, naiadele te cheamă? Îți murmură șăgalnice ispite Și inima de dragoste le freamătă. Sub mătăsoasa volbură de apă, Sirenele-și răsfiră gingaș părul. Sedus de-atâta frumusețe, Aruncăle-n adânc inelul... Și-atunci, din albele spume, La
NAIADELE ŞI MARINARUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343567_a_344896]
-
Stuparu), Radu Botiș (Lumina Cărții Sfinte), Cătălin Varga (Sonet iubirii din potir), Eugen Dorcescu (O, maică...), Elena Buică (Octavian Curpaș - o nouă carte), N. N. Negulescu (Poeme întru eternitate), Dan Sandu (Am văzut Lumina), Liliana Petcu (Poeme), Maria Miron ( Clipe în vuietul anilor), Petru Dinvale (Poezia dorului de străbuni), Valentin Marica (Din poeziile Zoreniului), Petru Popescu (Dialog literar), Ovidiu Creangă (Povești basarabene), Vasile Bele (Mănăstirea Rohița), Pr. Ion Turnea (Milostenia), Vasile Morar (Andreia Botiș și „Doina lui Lucaciu”), Mircea Dorin Istrate (Poezia
G\NDURI SEMĂNATE, DE IOANA STUPARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343574_a_344903]
-
pasiunii o devora fără mila. El își strecura mâna sub părul lung al femeii cuprinzând ceafa, oferind sprijin. Buzele lui îi atinseră gura, contopindu-se, senzațiile se transformau în miere și suspin. Muzica magică, senzuală, răvășindu-le sentimentele... Furtună și vuiet, volbura oceanelor, valurile mareelor, fierberea vulcanilor și liniștea dimineților de primăvară...toate le trăia alături de bărbatul care-i schimbase viața într-o seară, pierdută în ființa lui, în sufletul iubirii, pe altarul căruia dăruise totul. Se trezi asudată, cu părul
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
omorâți pe loc.Pionierii fac deschiderea dar aceștia doar deschid drumul spre moarte.. Când semnalul va veni o să-i călcăm în noroi.. Sus ! Baionetele la arme !.Curaj și mult noroc! Nici un pas înapoi! Mă ridic.Arma e singurul tovarăș prin vuietul ce îmi taie urechile, ochii mintea.Explodează aerul în bombe, bucăți de srapnel ce se aud intrănd în carne, țipete.Agonie.Pieptul care ar vrea mări de aer și mâinile încleștate pe patul puștii.În fața mea zeci de gropi în
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
deschid sufletul. M-am așezat pe albia unui râu, Unde aruncat îi lanțul iubirii, demult rătăcite. Iubit-o, plutind pe aripi de vise, Ascultă-mi gândurile mele nedescrise. Aud apa cum curge, Simt pământul cum spune mai stai, Aud un vuiet, el vântul cum bate, De fapt, e o rază de soare, E o fărâmă din rai. Te aștept, frumoaso să vi, Fără vreo teamă că n-ai să apari. La sfârșit de dulce zi, În brațele mele să sari. Hoinăresc
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
deschid sufletul.M-am așezat pe albia unui râu,Unde aruncat îi lanțul iubirii, demult rătăcite.Iubit-o, plutind pe aripi de vise,Ascultă-mi gândurile mele nedescrise. Aud apa cum curge,Simt pământul cum spune mai stai,Aud un vuiet, el vântul cum bate,De fapt, e o rază de soare,E o fărâmă din rai.Te aștept, frumoaso să vi,Fără vreo teamă că n-ai să apari.La sfârșit de dulce zi,În brațele mele să sari.Hoinăresc
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
cândva, pe amândoi... Tu foc...iar eu femeie -înger, Să-ți fiu scânteie-n ochi-ți goi. În suflet îmi sporește chinul, Cănd scânteierile se sting. Îmi răsucești-n piept pumnalul, Trupu-ti arzând vreau să-l ating. Iubirea, ca un vuiet vine. În jurul meu pământul geme, În desfătările Celine, Din foc născându-se poeme. Un foc ce tremura văzduhul Cu inima într-o scânteie, Rămân cutreierând adâncul Cu suflet-înger de femeie. Referință Bibliografica: Suflet-înger de femeie / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN
SUFLET-ÎNGER DE FEMEIE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378933_a_380262]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VUIETUL MĂRII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Înotam. Brațele sufletului spintecau orizontul. În spuma orelor, cascada privirii aluneca din orice unghi în centrul atracției, exact cum îmi șuierase vântul, așa cum îmi
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Înotam. Brațele sufletului spintecau orizontul. În spuma orelor, cascada privirii aluneca din orice unghi în centrul atracției, exact cum îmi șuierase vântul, așa cum îmi confirmaseră așezările, caii de mare ai inimii. Ascultam vuietul mării. Înotam. Și visele se scurgeau printre degetele cuvintelor. Ecoul lor mă dezbrăca de iluzii. Le auzeam cum rosteau răspicat, în ochii tăi li se răsfrângea adierea, indiferent în ce cufundare de timp ți se scălda trupul dorinței. Ascultam vuietul
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
vuietul mării. Înotam. Și visele se scurgeau printre degetele cuvintelor. Ecoul lor mă dezbrăca de iluzii. Le auzeam cum rosteau răspicat, în ochii tăi li se răsfrângea adierea, indiferent în ce cufundare de timp ți se scălda trupul dorinței. Ascultam vuietul mării. Vâsleam printre învâltorate clipe lung, prelung, prelins, rostogolindu-mă în valuri. Și sunetele se răsfrângeau în tâmpla adevărului. Oohh! Ahh! Eheee! Poc! Plezniseră căutările. Zvâcneau cu ropote surde. Și eu ascultam vuietul mării. Spunea că dragostea te leagă de
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
timp ți se scălda trupul dorinței. Ascultam vuietul mării. Vâsleam printre învâltorate clipe lung, prelung, prelins, rostogolindu-mă în valuri. Și sunetele se răsfrângeau în tâmpla adevărului. Oohh! Ahh! Eheee! Poc! Plezniseră căutările. Zvâcneau cu ropote surde. Și eu ascultam vuietul mării. Spunea că dragostea te leagă de plutire, într-o nețărmurită-mbrățișare peste vieți. Trasam cu trupul nopții în adânc o urmă delicată. Acum mă sprijin pe ecou, înaintez cu un vapor de stele pe valul gândului vărsat în pasul
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
în adânc o urmă delicată. Acum mă sprijin pe ecou, înaintez cu un vapor de stele pe valul gândului vărsat în pasul nou, înaintez pe glasul apelor, pe cânt, sunt aripa crescută din cuvânt, azi mă iubesc așa cum sunt, din vuiete, din șoapte răscolind adânc de mare, am plămădit toiag pentru avânt. (16 mai 2016) Referință Bibliografică: Vuietul mării / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
valul gândului vărsat în pasul nou, înaintez pe glasul apelor, pe cânt, sunt aripa crescută din cuvânt, azi mă iubesc așa cum sunt, din vuiete, din șoapte răscolind adânc de mare, am plămădit toiag pentru avânt. (16 mai 2016) Referință Bibliografică: Vuietul mării / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
mai aparte, care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși ce revarsă ploi torențiale vara sau viscole năprasnice iarna, descriu tablouri de la incantație la groază. Alteori, când cerul este senin, astrul zilei pare
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
Fărcaș. E drept că plăcerile pentru muzică sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura zeului însuși, un zeu melod! Nu a avut nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
sentimente umane. Aceasta-i o comoară folcloristică pe care numai Dumitru Fărcaș o are și nimeni nu știe dacă o va mai putea agonisi vreodată într-o singură viață lumească, altcineva! Poate că trâmbițele de pe frescele Voronețului vorbesc despre preludiile vuietului taragotului acestuia, poate legenda taragotului își datează nașterea odată cu soborul de trâmbițași îngerești din capodoperele mănăstirești, dar momentul culminant al acestei legende se încheagă în vremea contemporană când farmecă și răpește în vis taragotul de aur și aurarul lui, maestrul
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
să-mi cadă. Știind că-i semnal când natura moare. Pe-o harpă antică, ecouri răsună, când vântul bate frunza, de suspină. Adio le spun în loc de noapte-bună, crengilor, cănd după ele se-nclină. De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se izbesc de maluri, De vuiete asurziți. Felinarele sunt sparte De-ale vântului puteri. Marea-și plânge răzvrătirea Fără noimă și nici țel. Elena Trifan Referință Bibliografică: RĂZVRĂTIREA NATURII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1395, Anul IV, 26 octombrie 2014. Drepturi de Autor
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
acolo găseau dulceață aromată și negrie în fiece vară?! Mai anevoie mi-era cu caprele! Le desfăcusem ușa, le strigasem ca de-obicei, dar bietele nu-și doreau libertate în bezna și frigul de-afară, mai ales că preajma scotea vuiete neștiute! În cazna mea cu ele, mă tot munceam să le-mping ori să le trag dincolo de îngrăditura ferelii... Dar nu se lăsau duse în ruptul capului! De ce? De-nfricoșate, dar și de-ncăpățânate! C-așa sunt ele, jurate! Și
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]