3,544 matches
-
E. (1991), „Writers die young: The impact of work and leisure on longevity”, Journal of Economic Psychology, 12, pp. 381-399. Kavolis, V. (1964), „Economic correlates of artistic creativity”, American Journal of Sociology, 70, pp. 332-341. Klingemann, H.-D., Mohler, P.P., Weber, R.P. (1982), „Cultural indicators based on content analysis: A secondary analysis of Sorokin’s data on fluctuations of systems of truth”, Quality and Quantity, 16, pp. 1-6. Knapp, R.H. (1962), „A factor analysis of Thorndike’s ratings of eminent men
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a teoriilor organiciste ale organizării sociale, construind, În realitate, o listă de acuzații subtile la adresa ideologiilor fasciste și a aspectelor rasiste și antiprogresiste ale acestora. Orientarea lui Andrei era, cu siguranță, mai liberală, proparlamentară și individualistă - mai aproape de Durkheim și Weber decât de Spengler. Autorul se temea de forța grupării mistice de dreapta din România, care ar fi putut slăbi puterea de rezistență a tinerilor și i-ar fi putut transforma În simple marionete 98. În același timp, Andrei era Însă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Hitchins, „Gândirea: Nationalism in Spiritual Guise”, În Jowitt, Social Change, pp. 140-173, pentru o analiză critică a acestei mișcări. Un nume de notorietate printre susținătorii secularizării era cel al sociologului Petre Andrei, ale cărui lucrări erau influențate de Durkheim și Weber și care mai târziu a devenit un simpatizant al eugeniei. Vezi capitolul 3. 29. Suțu, „Eugenica și hereditatea”; Brătescu, Biological and Medical Sciences in Romania. 30. A.C. Cuza, Meseriașul român, București, 1893. 31. Ornea, Anii treizeci; Cristian Sandache, Doctrina național-creștină
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
similare În aspecte importante cu mișcările fasciste din alte țări, dar aveau, În același timp, unele caracteristici specifice contextului românesc, printre care ortodoxismul mistic. Pentru o descriere sumară, elementară a particularităților Legiunii În comparație cu alte mișcări fasciste contemporane ei, vezi Eugen Weber, Varieties of Fascism, Vintage Books, New York, 1964. Unele monografii oferă analize mai detaliate: Radu Ioanid, The Sword of the Archangel, Colombia University Press, East European Monographs, Boulder, Colo, 1989; Armin Heinen, Die Legion „Erzengel Michael” in Rumanien, Oldenbourg, München, 1986
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Sociologică dela București, București, 1937. Walkowitz, Judith, City of Dreadful Delight: Narratives of Sexual Danger in Late-Victorian London, University of Chicago Press, Chicago, 1992. Walkowitz, Judith, Prostitution and Victorian Society: Women, Class, and the State, Cambridge University Press, Cambridge, 1980. Weber, Eugen, Varieties of Fascism, Vintage Books, New York, 1964. Weindling, Paul, Health, Race and German Politics Between National Unification and Nazism, 1870-1945, Cambridge University Press, Cambridge, 1989. Weiss, Sheila Faith, Race Hygiene and National Efficiency: The Eugenics of Wilhelm Schallmaier, University
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a lungul istoriei, principiul universal-birocratic îl înlocuiește, puțin câte puțin, pe cel personal-feudal. Mosca este condus de raționamente foarte apropiate de distincțiile weberiene, care plecau de la fundamentările legitimității: legitimitate tradițională, charismatică sau legal-rațională. Pentru Mosca, la fel ca și pentru Weber, raționalitatea legală este sursa puterii în epoca modernă (Valade, 1996, pp. 424-425). Ceea ce-l diferențiază pe Pareto de Mosca este cadrul general al analizei. Mosca se centrează pe examinarea mecanismelor instituționale legate de funcționarea statului. Această preocupare se află în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
singură „elită a puterii”. Charles Wright Mills (1916, Waco, Texas 1962, New York) Sociolog american, a studiat filosofia și sociologia la Universitatea din Texas. Începând din 1948, a fost profesor la Universitatea Columbia din New York. Concepțiile sale au fost influențate de Weber și de Marx. A consacrat lucrări importante concentrării puterilor în societatea americană. A luat poziție, la modul polemic, împotriva unei anumite forme de empirism inspirate de lucrările lui Lazarsfeld, dar și împotriva teoriei generale așa cum o concepea Parsons. Pe de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la Universitatea din Bonn. Înainte de cel de-al doilea război mondial, emigrează în Statele Unite și predă la Universitatea Harvard. În domeniul științelor economice, a fost influențat lui Walras, dar s-a interesat mult și de lucrările lui Marx, ale lui Weber și ale lui Sombrat. El consideră că logica economică a capitalismului este fondată pe profitul prin inovație, aceasta fiind definită ca o combinație nouă de factori de producție. S-a preocupat de funcționarea instituțiilor democratice, iar în această privință a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
le revine sarcina depășirii intereselor categoriale și a creării condițiilor echilibrului social. Intelectualii îi apar ca fiind realmente cei a căror cunoaștere este cel mai puțin influențată de o perspectivă de clasă; acest aspect îl determină să împrumute de la Alfred Weber noțiunea de intelighenția liberă a legăturilor sociale sau freischwebende Intelligenz (Mannheim, 1936, pp. 136-140). Democratizarea culturii și rolul elitelor Factorii care duc la slăbirea poziției elitelor induc ideea de pesimism. În eseul intitulat „Demokratisierung des Geistes” (1933), unul dintre textele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
relaxat, se elaborează, efectiv, „un nou mecanism psihologic adaptat unei societăți mai deschise”, pe care Riesman preferă să-l numească „giroscop psihologic” (ibidem, p. 38). Tipul social cel mai reprezentativ pentru intro-determinare este animat de etica protestantă descris de Max Weber. Pe măsură ce societatea industrială evoluează către o societate de consum, apare o „nouă clasă de mijloc” hedonistă, mai îndepărtată de valorile tradiționale, mai puțin pătrunsă de etica muncii și preocupată mai mult de consum și de bunăstare. În acest moment, apare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tip de formație. Fie că este vorba despre elite ale lumii afacerilor ori despre elite politice sau administrative, observăm, în general, o proporție importantă de persoane cu o formație juridică. Remarcând procentajul ridicat de avocați din rândul elitelor politice, Max Weber vedea în asta atât o chestiune de competențe, cât și una de disponibilități. Avocații beneficiază de competențe specializate în materie legislativă, iar exercițiul profesiei lor impune talente ce țin de comunicare și de convingere. În afară de aceasta, ei pot renunța mai
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
und Sozialstruktur, Enke Verlag, Stuttgart. Dupréel, Eugène, 1948, Sociologie générale, PUF, Paris. Durkheim, Émile, 1928, Le Socialisme, PUF, Paris (reeditare: colecția „Quadrige”, 1992). Duverger, Maurice, 1951, Les Partis politiques, Armand Colin, Paris (ediția a patra: 1961). Eisermann, Gottfried, 1989, Max Weber und Vilfredo Pareto. Dialog und Konfrontation, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), Tübingen. Endruweit, Günter, 1998, Beiträge zur Soziologie, vol. 2, Allgemeine Soziologie, Christian-Albrechts-Universität zu Kiel, Soziologische Arbeitsberichte, nr. 25, cap. V, Eliten, pp. 245-269. Eulau, Heinz, 1976, „Elite Analysis and Democratic
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
considerat discursul de investire al președintelui Truman (SUA, 1949) care susținea „dezvoltarea și creșterea zonelor subdezvoltate” (Voicu, 2002, p. 259). Impunerea dezvoltării sociale ca principiu al programelor politice contemporane a fost precedată de o serie de abordări teoretice (List, Marx, Weber și Parsons, printre alții) care au delimitat semnificațiile conceptului. Creșterea interesului pentru sistemele de indicatori a fost stimulată ca urmare a activității unor comisii guvernamentale (Mărginean, 2002, p. 29). Raportul Recent Social Change al Comisiei pentru studierea tendințelor sociale, SUA
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a modurilor de producție din agricultură, de stimulare a progresului tehnologic și de investire în educație și infrastructură” „(Voicu, Pop, 2002, p. 263). .Perspectiva sociologică asupra modernizării introduce ca factori determinanți ai acesteia, alături de cei economici, factorii sociali și culturali. Weber, Parssons, Inkless explică diferențele de dezvoltare economică dintre țări prin diferențele socioculturale dintre societăți. Dincolo de diferențele de perspectivă asupra factorilor modernizării și a modului lor de acțiune, teoriile modernizării converg către aceeași concluzie: s. reprezintă caracteristica comună a societăților ce
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la subminarea oricăror șanse de construire a unor forme de capitalism bazate pe reguli transparente și (relativ) corect implementate (Baltasiu, 2003; Brucan, 1996; Hankiss, 1990; Lessenich, 2000; Pop, 2006; Staniszkis, 1991; Zamfir, 2004). Intr-o anumită măsură, după cum argumenta Max Weber într-un text scris în 1919, economia și politica sunt întotdeauna într-o relație de (numai relativă) autonomie: guvernarea trebuie susținută, deopotrivă, de puterea economică și de maturitatea politică. Pe parcursul întregii istorii, dobândirea puterii economice a fost cea care a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mai periculos ca acele clase care se apropie de poziția de deținătoare ale puterii economice și, prin urmare, se așteaptă să preia și puterea politică, să nu aibă încă maturitatea politică de a-și asuma crearea unei direcții pentru stat (Weber, 1994, p. 21). Astfel, interdependența dintre sfera economică și cea politică este exprimată prin aceea că în, ciuda faptului că există o anumită diferențiere instituțională între ele, grupuri și clase sociale își pot folosi, totuși, puterea acumulată într-una dintre
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
putere sau pentru a-și menține puterea în cealaltă. Deținerea puterii economice este considerată o condiție prealabilă pentru intrarea în competiția pentru putere politică. Clase economice în declin pot să se opună unor procese politice care le-ar putea marginaliza. Weber pare să sugereze, de asemenea, că se poate imagina o stare de echilibru în relația dintre aceste sfere când clasele dominante sau aflate în ascensiune din punct de vedere economic dețin și puterea politică. În acest sens, coexistența dintre o
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mânui, de a folosi puterea politică este un factor propriu sferei politice. Această abilitate este dobândită prin participarea în instituții politice care încurajează și recompensează capacitatea indivizilor de a-și asuma responsabilitatea pentru colectivitățile sau interesele pe care le reprezintă (Weber, 1994, pp. 145-271). Și invers, faptul că o nouă clasă economică poate să-și facă apariția la marginea unei ordini existente reprezintă o manifestare a independenței sferei economice. În termenii acestei conceptualizări, economiile planificate, subordonate partidului-stat în socialism au reprezentat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
din motive, în bună măsură, normative. Deși experiența istorica arată că grupurile care au introdus aceste schimbări de sistem nu au fost neapărat și cele care au profitat cel mai mult de schimbare (Michnik, 1998), această analiză confirmă ideile lui Weber despre autonomia relativă a sferei politice, în care ideile dominante și identitățile actorilor iau în seamă, dar nu pot fi reduse la promovarea intereselor materiale (Bauman, 1994). Cu toate acestea, lipsa de putere economică a noilor elite politice în ECE
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
măsură, din politică, chiar și atunci când dau impresia că trăiesc pentru politică. Dedicația lor pentru promovarea anumitor valori este motivația principală a participării în politică, însă, evident, recompensele pentru activitatea lor pot lua și forme materiale (Bourdieu, 1991, p. 183; Weber, 1994, pp. 320-321). Consecințele acestei stări de fapt pentru politicienii din ECE și pentru abilitatea lor de a instituționaliza eficient și convingător separația dintre economie și politică sunt și rămân complexe. Faptul că ei au o poziție economică precară și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
chiar pentru a supraviețui, ar putea conduce, în cel mai bun caz, la o anumită înclinație de a evita asumarea de riscuri care ar putea amenința aceste slujbe. Un alt aspect al autonomiei politicului în raport cu sfera economică este conceptualizat de Weber ca o diferență în felul în care politicienii pot să folosească ideile și valorile pe care le consideră esențiale și directoare pentru activitatea lor. Weber a identificat, de exemplu, tendința unor politicieni de a folosi ideile ca idealuri etice absolute
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
amenința aceste slujbe. Un alt aspect al autonomiei politicului în raport cu sfera economică este conceptualizat de Weber ca o diferență în felul în care politicienii pot să folosească ideile și valorile pe care le consideră esențiale și directoare pentru activitatea lor. Weber a identificat, de exemplu, tendința unor politicieni de a folosi ideile ca idealuri etice absolute, în contrast cu o etică de responsabilitate în care idealurile sunt înțelese ca idei directoare, a căror realizare practică, deși dezirabilă, este, practic, imposibilă (Weber, 1994, pp.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
activitatea lor. Weber a identificat, de exemplu, tendința unor politicieni de a folosi ideile ca idealuri etice absolute, în contrast cu o etică de responsabilitate în care idealurile sunt înțelese ca idei directoare, a căror realizare practică, deși dezirabilă, este, practic, imposibilă (Weber, 1994, pp. 359-69). Concluzie Transformările economice și politice declanșate de colapsul regimurilor comuniste din ECE au fost conceptualizate diferit în interiorul a trei tipuri de teorii. Pentru neoliberali, schimbarea de sistem este o tranziție, relativ neproblematică, decisiv implementată de agenți motivați
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ORGANIZAȚII, Corina Ilin 10.1. Teoria organizațiilor ca sisteme închise și raționale 10.1.1. Managementul științific promovat de Frederick Taylor 10.1.2. Teoria organizării și administrației dezvoltată de Henry Fayol 10.1.3. Teoria birocrației elaborată de Max Weber 10.1.4.Teoria comportamentului administrativ dezvoltată de Herbert Simon 10.2. Teoria organizațiilor ca sisteme închise și naturale 10.2.1. Școala relațiilor umane 10.2.1.1. George Elton Mayo și Fritz Roethlisberger 10.2.1.2. Douglas
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Peter Drucker, 1993 CUPRINS 1. Teoria organizațiilor ca sisteme închise și raționale 10. 1. 1. Managementul științific promovat de Frederick Taylor 10. 1. 2. Teoria organizării și administrației dezvoltată de Henry Fayol 10. 1. 3. Teoria birocrației elaborată de Max Weber 10. 1. 4. Teoria comportamentului administrativ dezvoltată de Herbert Simon. 10.2. Teoria organizațiilor ca sisteme închise și naturale 10.2. 1. Școala relațiilor umane 10.2. 1. 1. George Elton Mayo și Fritz Roethlisberger 10.2. 1. 2. Douglas
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]