23,608 matches
-
doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește, Gonindu-le-n zare umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
vopsea colorată și deși era încă în municipiu, peisajul părea a fi unul de zonă rurală. În realitate așa și era. Începuse fostul sat, care intra acum în actualul oraș. Urmau hangarele multor firme și societăți medicale. Dintr-un panou, zâmbea fericit un bărbat cu față de manechin, ce îmbia cu veselie la o ședință de radiații, pentru a scăpa de cancer orice doritor. Anunțul dădea însă oricui fiori reci pe șira spinării. Și parcă asociat cu figura surâzătoare a medicului... încântătoare
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
A PLECAT CIRCUL Cupola albastră și cu ringul luminate feeric Sub care s-au împlinit visele ne visate de noi, Acrobați, pantere, fachiri, toate cuprinse sferic, În ochii noștri inundați de imagini adunate roi. ...Și fete frumoase dansând pe sârmă zâmbind Sfidând gravitația zboară sub cupola albastră Până în speranțe, până în clipa în alb levitând Până în emoția inimii și în privirea noastră. ABATERE DE LA FIRESC Un verb ce-a încăput într-un Cuvânt Se roagă în silabe la mormântul unui sfânt Și
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > VIAȚA---ZÂMBET Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când viața nu-i decât zâmbetul fin al morții, Iar tu ca om născut nu-i poți decât zâmbi, Primejdia iubiri-n oceanul cu proporții E-o imanenta cale în drumul de-a albi. Iubirea torturează cu foc a ta simțire. În veacuri planetare minutul se transformă, Cănd rupt este întregul de-o scurtă despărțire, Se sfarmă plin-extazul și-
VIAŢĂ---ZÂMBET de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382736_a_384065]
-
față de eveniment n-are nicio legătură cu evenimentul. Printre ei l-am cunoscut de curând pe Valer Munteanu, rectorul Facultății de Drept din București, cu care discut adesea, încercând să înțeleg ce se întâmplă. - În primul rând, îmi explică el zâmbind, ambele manifestații au un numitor comun: nu sunt autorizate. Legea nu interzice dreptul cetățenilor de a manifesta liber, impune însă necesitatea obținerii unei autorizații din partea organizatorilor, cu explicarea obiectivelor urmărite, care nu pot excede dispozițiilor legii și care nu conduc
DRUMUL APELOR, 18 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382751_a_384080]
-
nostru, care se apropiase de mine, ca să admire și el peisajul din fața hotelului. Eram într-una din pauzele uneia din sesiunile de la Sinaia, ca expert formator al Ministerului Educației. - Așa vezi tu peisajul? Tu ești cu matematica, se vede, spuse zâmbind și încântat de remarcă, profesorul. Pe vremuri, la Politehnică mergeau cei mai buni la matematică... Mi-am explicat observația sa, gândind că, deși este ca și mine un admirator al naturii, formația sai profesională îl făcea să vadă complet altfel
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
să mai meargă în excursii... și de aceea, evită să spună adevărul. Când ajunseră lângă Spitalul județean, Camelia îi spuse încetișor mamei: - Știi mamă, am căzut puțin pe munte și trebuie să mă vadă un doctor! La urgențe, tânărul doctor zâmbi când o văzu pe Camelia, și-i spuse : - Dar ce faceți domnișoară? Iar v-ați accidentat? Trebuia să mergeți cu mine! Eu v-aș fi protejat! Nu s-ar fi întâmplat nimic rău! Dacă nu ați acceptat invitația mea la
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
profesor Paporniță, șeful de catedră. Când îl vedea, totdeauna, Camelia se gândea că un costum popular de Oaș, de unde provenea el, i s-ar fi potrivit de minune. Și-și imagina, fără efort, cum ar arăta îmbrăcat cu acesta și zâmbea discret în timp ce-l privea. Dacă ar fi știut el, la ce se gândea ea... - Vrei și tu ceai? Uite aici e o cană fără stăpân, îi spuse domnul profesor, cu voce molatecă. Camelia acceptă, dar nu neapărat pentru ceai, ci
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
o scurtă pauză, cât să mai sărutăm și buzele paharului cu superbul vin al gazdei tale, îmi mai oferi un supliment? - De ce nu? Întotdeauna îți stau la dispoziție cu toată dăruirea de care pot da dovadă, scumpa mea, spuse el zâmbind. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. III / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
zile aproape și iată că acum s-au împăcat și apele încep să reintre în matca lor. Mai mult nici eu nu știu că nu l-am descusut de toate amănuntele din familia lui. Aveam alte priorități atunci, spuse ea zâmbind. - Te cred. La un asemenea bărbat frumos și cu o situație ca a lui și eu aș fi avut alte priorități. Poate mă aude Viorel, vorbind așa. - Ai dreptate. Voi afla cât de curând ce va face și el. S-
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
galeria personalităților care-și leagă viața, activitatea și numele de numele acestui oraș, dar e un florilegiu splendid al grădinii cu flori spirituale ale României. Între ele, un loc cuvenit este, negreșit, cel al glăsuitorilor de melos, iar între aceștia zâmbește ca mușcata în canatul ferestrei frumoasa doamnă de cântec ce pune în primejdie umbra oricărui nor sufletesc la ivirea ochilor ei de cer și auzirea glasului ei de vioară, Maria Șalaru. Voioasă, generoasă, omenoasă, această artistă ar putea iniția oricând
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
și-ntuneric, făcându-l un simbol, El strigă cu putere bătând din clopoțel : -Veniți cu bucurie, să vă-nveselesc nițel ! Un pâlc de viorele-n verdele din lunca S-a îmbrăcat de-a primăverii gală, În catifea cerului-nveșmântate cu viața, Zâmbesc luminii, dis-de-dimineață! -E iarăși, primăvara! Șoptește o brândușa, Ridicând vioi spre soare privirea-i grațioasa, Salută pădurea cu parfum și voce delicată Deschizându-i petala galben, mov și albă. -Iubiți vestitorii: brândușe, ghiocei și viorele! Sunt glasul primăverii ce-n
-IUBITI VESTITORII: BRÂNDUŞE, GHIOCEI ŞI VIORELE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382798_a_384127]
-
mă uimea sinceritatea, credința profundă, precum și o moralitate superioară, dacă se poate spune, mai rar întâlnită în România, mai cu seamă printre intelectualii de vază. Nu exagerez. Pot da o mulțime de exemple. Dar, nu-i momentul... Știu, unii vor zâmbi. Mărturisesc: viciul, câteodată, la firile înzestrate cu o minte și cu o sensibilitate ieșite din comun, și atât de neliniștite, poate fi depășit. O discuție ce revenea, după ce ne cunoscuserăm, se referea asupra homosexualității. La început, cu o prejudecată trainic
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
o zi, ducându-mă la Gazeta literară, pe coridorul revistei întâlnindu-mă cu Paul Georgescu, omul de bază al revistei, redactor-șef-adjunct permanent, prozatorul de mai târziu, pe care, în ciuda neînțelegerilor, îl admiram; așa dar, întâlnindu-ne, criticul veni spre mine zâmbind și șchiopătând într-un fel ce mă șoca totdeauna, retrăgându-și mult, pas cu pas, umărul drept, de-a-ndaratelea, și bătându-mă ușurel peste obraz cu palma și zicându-mi, vesel, că nu mă mai publică deoarece eram prieten cu Negoițescu
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
Simona Tache Angajații unei stații de tren din Japonia sunt “încurajați” să le zâmbească pasagerilor cu ajutorul unui “detector de zâmbete”. Detalii, aici. Vreți și voi “încurajări” d-astea? V-ar plăcea?
Poliția zâmbetelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19617_a_20942]
-
Simona Tache Tot văd pe la metrou, lipite pe ici-colo, stickere ca cel din imagine. Mi se pare foarte frumos că există și mă fac de fiecare dată să zâmbesc. În colcăiala de mesaje pline de sânge, lacrimi, spermă, puroaie și urdori, un mesaj cald și optimist ca ăsta n-are cum să nu te facă să zâmbești. Eu așa aș vrea să arate orașul/țara/lumea în care trăiesc
“Sexul poate începe aici” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19622_a_20947]
-
pare foarte frumos că există și mă fac de fiecare dată să zâmbesc. În colcăiala de mesaje pline de sânge, lacrimi, spermă, puroaie și urdori, un mesaj cald și optimist ca ăsta n-are cum să nu te facă să zâmbești. Eu așa aș vrea să arate orașul/țara/lumea în care trăiesc, ziarele pe care le citesc și televizorul la care mă uit. Optimist. Mi-ar plăcea să nu mai fiu bombardată cu informații deprimante. Să nu mai știu de
“Sexul poate începe aici” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19622_a_20947]
-
Simona Tache La faza asta, mai exact. În sensul că a potrivit f bine pozele Elenei Udrea cu ale lui Miss Piggy. Dacă a făcut-o el și n-a preluat de undeva... Bravo, Mirci, am zâmbit!
Bun Mircea Badea! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19661_a_20986]
-
pentru participare și îl invit în studio pe cel de-al doilea invitat al serii, (anunță cu pompă) domnul Andrei Dubaaaaan. Apare Andrei Duban, în aplauzele publicului și ale prezentatorului, dar nu are unde să se așeze. Rămâne în picioare, zâmbind tâmp, pentru că scaunul invitatului continuă să fie ocupat de Monica Tatoiu. PREZENTATORUL (finuț, dregându-și vocea) Doamna Tatoiu, mulțumim încă o dată pentru prezență. TATOIU Cu mare plăcere. PREZENTATORUL La revedere. TATOIU La revedere. Da’, ce, plecați undeva? PREZENTATORUL (încurcat) Nu
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]
-
face plecăciuni, apoi se dă mai aproape de Tatoiu, gata să ocupe scaunul. Tatoiu așteaptă să se termine aplauzele. TATOIU (calm, către prezentator) Lăsați, domne, că e tânăr, poate să stea și în picioare. (către Duban) Nu-i așa, tinere? DUBAN (zâmbind crispat) Sigur... (încercând să pară popular) Nu vreți să vă spun un banc? Cică era o dată iepurașul și avea nevoie de o tigaie. Și s-a gândit să-mprumute una de la urs... PREZENTATORUL (s-a enervat între timp și îl
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]
-
cu entuziasm: spor de vitamine, spor de dispozitiv (pentru cei care sunt la dispoziția conducerii la orice oră), spor de zâmbet, spor de întoarcere din concediu etc. Există, așadar, oameni cărora statul le-a dat bani de vitamine, bani ca să zâmbească, bani pentru că au fost atât de amabili și de drăguți și s-au întors din concediu, deși ar fi putut foarte bine să rămână acolo, și... tot așa, bani pentru diverse alte lucruri importante. Foarte tare! Propun ca aceste sporuri
Sporul antimiros de usturoi, prima de igienă şi bonusul de tranzit intestinal by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19970_a_21295]
-
era subofițer în Armata României, a fost mutat în Timișoara și acolo, în casa de care vă spuneam, am trăit mereu”, își amintește cu un soi de emoție plină de veselie Mișu Dinvale. „Am crescut într-o familie excepțională, zice zâmbind sănătos amintirii, Doamne, eu am trăit vremuri excepționale, exceptând sărăcia de până-n șaizeci și ceva, după aceea, între '64 și '73, în țărișoara asta s-a trăit foarte bine. Și cum orașul acesta, Timișoara, a fost întotdeauna supercivilizat, superlucrat cu
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
create de Antonio Passarelli sunt acum best-seller-uri ale breslei. Ce și-ar mai putea dori când pare a avea totul? Păi, zice, o gospodărie într-o zonă agroturistică, așa încât să-mi furnizeze întreaga materie primă naturală în bucătărie. Și, adaugă zâmbind, norocul de-a gusta din plin aventurile vieții... „Dolce far niente“? Doamne ferește! Masa de Crăciun pentru orfani Ca orice artist adevărat, Antonio Passarelli e un om generos. De 5 ani încoace, la fiecare Crăciun, a organizat o masă cu mâncare
Agenda2003-9-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280757_a_282086]
-
moment, fără a aștepta ca ea să-și termine țigara, Roberto scoase din buzunar niște Benson mentolate; cu brațul celălalt îi înconjură talia. În timp ce scotea un fuior gros de fum, ea simți cîteva sărutări pe gît care o făcură să zîmbească ușor, un zîmbet ușor ca aromele senzuale de vanilie și mentă. Continuă să fumeze, cu fusta ridicată pînă la jumătatea pulpelor, în timp ce simțea o mînă mîngîindu-i sînii. Cînd înțelese că în scurt timp va rămîne goală, își mai aprinse o
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
a zis moș Gheorghe când a prins ieri unul. Cică nu avea dinți. Mai spunea că era și șchiop de un picior! Că îi căzuseră potcoavele... Bietul purece! Uită-te și tu cine îmi mănâncă mie zilele! Copil, mamă! a zâmbit Maria. Păi se putea? Așchia nu sare departe de trunchi! Când mă uit la ea, parcă te văd pe tine mică. N-am crezut, în ruptul capului, că o să și trăiești! Cât lingura și vânătă toată! Ai avut zile, fată
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]