1,106 matches
-
care i-am văzut în viața mea. Stă ghemuit, uitându-se cu ochii întredeschiși în obiectiv, pentru că-i bate soarele în ochi. Ține o mână în jurul câinelui, iar cealaltă e pe nisip. E foarte bronzat, are părul blond și ochi zâmbitori și albaștri, iar dinții îi fac pe-ai lui Ben să pară cei ai unei babe - atât de strălucitori, de perfecți, și de plini sunt. Poartă o bluză verde de polo și blugi ponosiți Levi’s, așa cum a spus, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu știu gîndirea-mi în ce să o stîng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și ateu, Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu. {EminescuOpI 40} A fi? Nebunie și tristă și goală; Urechea te minte și ochiul te-nșală; Ce-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu știu gîndirea-mi în ce să o stîng: Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? La ce?... Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și ateu, Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu. {EminescuOpI 41} ÎNGER DE PAZĂ Când sufletu-mi noaptea veghia în estaze, Vedeam ca în vis pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri! De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară Când ai ce-ți trebuește... Iar legi sunt pentru voi, Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară Când mâna v-o întindeți la bunuri zâmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. Sdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! Atunci când după moarte răsplată nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
chiar în fața gardianului care-i aducea mâncarea. Nici măcar în temniță nu-și permitea să se comporte într-un fel care i-ar fi putut atrage batjocura japonezilor. Pașii se apropiară din ce în ce mai mult. Gândindu-se că trebuie să afișeze un chip zâmbitor, misionarul își compuse un surâs în timp ce asculta cheia răsucindu-se în broască. Dintotdeauna se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
printre soli sunt unii care suferă de rău de mare. Hasekura Rokuemon și Tanaka Tarōzaemon nu par să mai fi fost vreodată pe mare. Când îi vizitez în cabina lor se străduiesc din toate puterile să-și construiască o față zâmbitoare. Solii sunt cavaleri de rang mijlociu între vasalii Stăpânului și fiecare dintre ei este la rândul său stăpân peste câte un mic domeniu în munți. Poate că Stăpânul a ales pentru această misiune niște războinici de rang mijlociu în locul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mari pâraie, iazuri sau mlaștini.” ( N. A. Bogdan-Orașul Iași, Monografie) Cerințe: 1. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text . 2. Continuați cu 15 rânduri textul: Când a ajuns în Copou soarele era sus pe cer. Se ridicase mândru și zâmbitor pentru încă o zi de primăvară. De acolo...” Alegeți un titlu potrivit. Iașii era și în vremea aceea un oraș vechi si cu faimă. De o sută și mai bine de ani aflându-se capitala statornică a Moldovei, mahalalele i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
turiști: toalete separate și băi. Vila cu vedere superbă avea și alte accesorii de lux: un hol pardosit cu marmură străjuit de angajați ai hotelului În uniforme care fuseseră Îndelung instruiți despre cum să-i Întâmpine pe clienți cu fețe zâmbitoare și urări vesele: „Bine ați venit!“, „Sunteți bineveniți!“, „Sunteți extrem de bineveniți!“. Camerele erau mici, banale și luminate slab cu becuri fluorescente din acelea care consumă puțin. Paturile unite, cearșafurile și prosoapele erau mai noi și mai curate decât cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eu aș fi făcut probabil la fel. Aș fi dat bani. Ce poate face cineva mai mult de-atât? Roxanne Își luă camera și mai filmă o scenă de final, insistând pe cei mutilați, pe copii, pe bătrânele cu fețe zâmbitoare. Wyatt Îl luă pe după umeri pe bărbatul fără o bucată de picior. Cei doi Își zâmbiră larg ca și cum ar fi fost cei mai buni prieteni. —Am venit În acest loc frumos, povestea Roxanne, și am aflat că acolo unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu, nu, nu, nu, protestă ea un pic cam mult. Saskia alesese doi câini care aveau, fără Îndoială, nasurile de cel mai bun calibru din branșă. Lush, o cățea border collie alb cu negru, cu limba atârnândă și o gură zâmbitoare. Își câștigase galoanele de câine salvator FEMA Încă de la atentatele cu bombă din Oklahoma City. Lush avea experiență și În detectarea cadavrelor, dar Saskia nu le dezvăluise acest lucru celorlalți din avion. Voia să le transmită că și ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
peisajul de pe fereastra unui vehicul În mișcare. —Hei, toată lumea, strigă o voce de femeie, uitați-vă spre mine. Belinda puse camera pe o latură și dădu sonorul aproape la minimum. Așa e mult mai bine, spuse Harry. Scena cu fețele zâmbitoare ale turiștilor din autocar deja trecuse. Chiar și fără ochelari, Harry Își dădea seama că nu era un material filmat de un profesionist. Era un pic mai bun decât un film făcut de un turist Într-o excursie organizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tăiați. Dwight cercetează o colibă mică făcută din rădăcinile unui copac. Obiectivul se mișcă de sus În jos. Acesta este cel mai luxos hotel din zonă, spune Roxanne. Camera trece peste un pâlc de copaci. Tăiați. Un festin și fețe zâmbitoare. Prietenii lui mănâncă. Fac cu mâna: —Bună, mama! Bună, mama! Bună, mama! Asta e noua noastră casă... —O să Învățăm cum să gătim ca ei... Bună, tati, tribul ăsta e cel mai mișto... —E așa de tare că nu vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de directorul școlii. în fața ușii, o fătucă frumușică mă aștepta zâmbitoare: - Bună ziua! Dumneavoastră sunteți tovarășul de la partid, de la Iași? Nu prea eram eu de la partid, că nici membru nu eram, dar bănuind că așa trebuia să fiu, am confirmat. - Dacă doriți, haideți să intrăm că am eu cheia și până vine
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
dreptul să facă invitații unde era ea însăși invitată, și că aveam teroare văzând străini în tovărășia noastră, a replicat: - N-o să spuie nimeni nimic, lasă că vorbesc eu. Erau două grupe distincte și Viky făcea naveta între ale, la fel de zâmbitoare. Hacik era încurcat simțindu-se iresponsabil, dar râdea ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Și atunci începu o așteptare enervantă, o curgere înceată a minutelor, o atenție încordată, doar vom auzi vreun zgomot de automobil dinspre drumul de la Cavarna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se îmbinau toate pe care le observasem, sau și altele pe care le visasem altădată. La micul restaurant de dedesubtul hotelului unde trăsesem am remarcat pe fata care ne servea. N-avea deloc impresia de servitoare, poate fata patronului, blondă, zâmbitoare, abia împlinită, fără sa fie deloc vulgară. Și chiar odată seara am zărit-o într-o postură impresionantă, pe un scaun, în grădina mică din fața hotelului, privea copacii dusă pe gânduri. O mică aventură cu dânsa mi-ar fi fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se văd, cel al minții se deschide. Și când îi deschizi pe cei care se văd, cel al minții se închide. 6 ani și 9 luni Dragoș cel mic și Păpușica pe care o iubea el, cerută și de Crabul zâmbitor Dragoș-Sebastian și mica păpușică pe care o iubea. (Cosânzeana și Crabul - și lecția de învățat, pentru toată lumea.) - un text fără nici un autor [Alt fel de poveste. Postrealitate infantilă. Postliteratură pentru adulți. Lettre-vérité. Ai să vezi și ai să-mi spui
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-i spusese că o cheamă Mihaela-Cosânzeana. Mama lui Dragoș, pe care o chema întâmplător tot Mihaela, protestase la început, dar apoi se afundase în treburile ei zilnice... Dar nu a trecut prea mult timp de fericire și a apărut Crabul-de-plastic zâmbitor, care i-a spus copilului, cu vocea lui tati: - Adu mai aproape, te rog, păpușica, să o văd mai bine!... Dar Crabul-de-plastic l-a păcălit pe copil și a luat-o pe Mihaela-Cosânzeana între cleștii lui mari. S-au dus
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în casa lui de sub masă și bocește încetișor. După un timp, mă aplec ca să mă uit la el și mă alungă Ce faci, plângi acolo, în căsuța ta? Plângi după Mihaela-Cosânzeana?... - Da... Îți pare rău că ai vândut-o Crabului zâmbitor pentru bani ca să-ți cumperi bomboane? - Da..., eu am vrut banii să-mi cumpăr bomboane, dar Mihaela-Cosânzeana să rămână la mine! Eu așa am vrut! Dar ar fi fost cinstit așa? - Eu voiam să rămână cu mine... (Plânge de-adevăratelea
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
se odihnească, Îl servise. Pe picioarele mutilate Învățase să se miște rapid. Adaptare ingenioasă. Târșâitul picioarelor fără degete În Haifa Îi pusese la grea Încercare nervii lui Sammler. N-ar fi putut să Îndure două ore singur cu arătosul, cârlionțatul, zâmbitorul Eisen. Dar Wallace, cu ochii lui cu orbite mari și genele lungi, Întinzând un braț păros și subțire din pat și, fără să se uite, acceptând cafeaua cu degete tremurânde, se oblojise timp de zece zile În patul lui Eisen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trist de fum, finalul care nu e niciodată așa magnific cum ar trebui. Și apoi mai e și tendința deprimant figurativă a artificiilor moderne. Să stai în frig ca să vezi cum scânteile colorate iau pentru o secundă forma unei fețe zâmbitoare sau a unui scris de bețiv care zice „Vacanță plăcută“ mi se pare, cu toată obiectivitatea, o formă foarte joasă de distracție. Și totuși a putea să te bucuri de artificii e unul dintre criteriile după care se judecă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă ierți de tot ce n-am făcut. Cuvinte-s de prisos și sunt puține, Primește, mamă, un colind tăcut... Poem pentru soția mea Ne-am cunoscut demult... ce întâmplare, Ningea și-atunci cu fulgi de peruzea, Era senină, caldă, zâmbitoare, Eram nebun, ca astăzi după... ea. Mi-a fost și zbor, mi-a fost și alinare, Poemul meu ce nu l-am putut scrie, Nevoia mea de liniște, iertare, Când rătăceam prin tine... poezie. Când valuri ne-au lovit, s-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe cei doi copii. Dylan tronând în vârful patului cu argintăria în jurul lui, din care se prefăcea că toarnă în cănile celorlalți (by the way, nu a ales să se joace cu nimic altceva decât argint), și Codruț, încă plastilină zâmbitoare în brațele noastre de potențiali sau actuali bunici. Am să întrerup puțin atmosfera asta atât de idilică, veritabil idilică, povestind - fiindcă în lipsă de minte funcțională, am avut timp - cum este văzută lumea de televiziunile americane. Dacă mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea triste, ori pururea neclintite și zâmbitoare. În furnicarea zilnică, în zarva obișnuită, răzbat corurile monotone ale școlarilor, care silabisesc litera legii după glasul dascălului. Din când în când un ceauș trece grăbit spre sinagogă; altul colindă casele cu oala nouă în care fiecare lasă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oară înspre Warda, care stătea deoparte. Privirea lui a fost pe punctul să zăbovească asupra ei, dar a lunecat iute în depărtare. Alesese să n-o vadă. Nu era binevenită în casa lui. Nici Mariam, o încântătoare fetiță bucălată și zâmbitoare, n-a avut parte de vreo mângâiere. — Mă temeam de primirea asta și de aceea nu m-am bucurat când Warda a apărut pe vas, mi-a explicat mai târziu mama. Am suportat mereu în tăcere abaterile lui Mohamed. Purtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Avea să capete și el aceeași sumă, căci erau o sumedenie de lucruri de făcut la hammam. Peste câteva minute, când Khâli a venit pentru ceea ce se numește îmbrățișarea călătorului, a fost surprins să mă vadă cu ochii neplânși și zâmbitori. I-am explicat că aveam să muncesc, că aveam să primesc un dirham pe săptămână. Mi-a urat succes la treabă; i-am urat și eu succes în misia lui. ANUL BĂII TURCEȘTI 905 de la hegira (8 august 1499 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]