5,438 matches
-
să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase așa un moment, meditând. Apoi spuse: — Există vreo diferență cât de mică? Colonelul Hartep Își privi ceasul, apoi atinse o scrisoare care zăcea pe masă. În opinia curții, aceasta ajunge pentru o condamnare. Avea aerul unuia care dorește politicos, dar ferm, să pună capăt discuției. Am dreptul, presupun, să cer ca ea să fie citită și să-l supun unui interogatoriu Încrucișat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
auzi. — Vreți ceva de băut? El nu-i răspunse, ci repetă fără Încetare Wasser. Coral Își dădu seama că nu era conștient, dar nervii ei erau Încordați și era iritată de faptul că doctorul nu-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă, dar vibrația pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putea aștepta de la el ca răsplată și era puțin probabil că se va mai Întoarce o dată. Dar Îi era teamă de lumea de afară - nu de soldați, ci de agenți, de scările lungi, de proprietărese, de vechea ei viață. Atâta vreme cât zăcea lângă doctorul Czinner, mai păstra ceva din Myatt, o amintire pe care o Împărtășeau amândoi. Desigur, Își spuse ea, pot să-i scriu, dar s-ar putea să treacă luni de zile Înainte ca el să se Întoarcă iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În jur cu coada ochiului, fără tragere de inimă. Apoi luă revolverul și-l vârî cu țeava În gura doctorului Czinner. Iarăși ezită. Își puse mâna pe brațul lui Coral, o Împinse cu fața În jos la podea, și, În timp ce zăcea acolo, ea auzi Împușcătura. Soldatul o scutise să vadă așa ceva, dar n-o putuse scuti de ceea ce vedea cu imaginația. Ea se ridică și alergă spre ușă, vomând În timp ce alerga. Se așteptase să simtă ușurarea oferită de Întuneric, așa că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorbi, o făcu oarecum dintr-un alt unghi. — Sărmana fată nu are părinți. Nevastă-mea consideră că ar trebui s-o convingem să rămână aici. Înțelegeți, eu sunt tutorele ei. Stăteau unul În dreptul celuilalt, având masa Între ei. Pe aceasta zăcea contractul semnat de domnul Eckman. Nu se referiră la el. Afacerile păreau lăsate la o parte, dar Stein și Myatt știau că toată discuția fusese redeschisă. Fiecare era conștient de gândurile pe care le avea celălalt În minte, dar vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Urcând până În capătul unei scări jegoase, ajunseră la micul birou al firmei, care gemea de cartoteci și cutii pentru livrări și avea o singură fereastră, ce dădea spre partea de sus a unui zid și spre coșul unui vapor. Praful zăcea gros pe pervazuri. Era Încăperea care dăduse naștere la salonul acela mare și strălucitor, ca o mamă mai vârstnică al cărui ultim copil se putea dovedi un artist. O pendulă-dulap, care, Împreună cu biroul, umplea aproape tot spațiul rămas, bătu orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să tot Întoarcă În minte frânturile lui de informații - aceasta era viața domnului Kalebgian. Myatt bătu la ușa lui Janet Pardoe. — Cine-i acolo? — Pot să intru? — Ușa nu-i Încuiată. Janet Pardoe aproape că terminase cu Îmbrăcatul. Rochia Îi zăcea Întinsă pe pat și ea era În fața toaletei, pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi putut cina Împreună la Pera Palace și apoi să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate că o baie mă va ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu pe cale de a divorța, dar măcar nu eram o tipă suferind de bulimie care apare În filme porno“, mi-am spus mie Însămi, Încercând să mă simt recunoscătoare pentru asta. Cred că am febră, i-am spus lui Lauren. Zăceam pe canapeaua din salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
plăcută a vreunui membru al echipajului Întrebând: „Doriți ceva de băut“? —Auzi? zise Hunter, pe neașteptate. Ce e? am răspuns, copleșită de lene, de nici nu puteam să fac efortul de a-mi deschide ochii. Era mult prea plăcut să zac acolo, pe jumătate adormită, la soare. — S-ar putea să vrei să vezi asta, zise Hunter. Fără nici o tragere de inimă, mi-am Întredeschis ochii și mi-am pus ochelarii de soare. M-am ridicat În capul oaselor. Un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să alunece de-a lungul muchiilor sculptate, de-a lungul suprafețelor lustruite, mătuind mânerele și mânjind oglinzile. N-a fost nevoie de prea multe săpături ca să aflu cum i-a murit soțul. La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în pat, fără nici un semn, fără nici un bilet, fără nici o cauză. Și Helen Boyle zice: — Cum l-au găsit pe șeful dumneavoastră? Din poșeta cu alb și galben scoate un cleștișor lucios, argintiu, și o șurubelniță, atât de curate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
viață și de moarte. Găsesc toată povestea în microfilme, rolă după rolă. Faptele, pur și simplu. La început a făcut-o doar ca să-i ajute pe pacienții muribunzi. Lucra într-un spital enorm, pentru bolnavi cronici în vârstă. Oameni care zăceau acolo în așteptarea morții. Renunțând la morfină, tânăra a inventat ceea ce a numit tratamentul cu apă. Pentru a-i curma suferințele, apuci pur și simplu nasul pacientului, astupându-i nările. Îi presezi limba și-i torni apă pe gât. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare de carton pline pe jumătate cu cafea. Număr în continuare - 378, 379, 380; sar peste baricada din capătul celălalt și-mi continui drumul. 412 de pași sunt până în redacția de știri. În lift suntem deja mult prea înghesuiți. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă din fundul barului de pe Third Avenue. Barmanul e prăbușit de-a latul barului, cu mâinile încă legănându-i-se deasupra scaunelor. Doi bărbați și două femei zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe inox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cenușie în pumn sparg geamul cenușiu. Cu mâna sângerând, îl ridic pe Patrick, rece și străveziu. Îl așez în brațele lui Helen, plin de sângele meu. O iau pe Helen în brațe. Sângele meu și sângele ei s-au amestecat. Zăcând în brațele mele, Helen închide ochii și-și lasă capul în poala mea. Zâmbește și zice: — Nu ți s-a părut o coincidență stranie când a găsit Mona ceaslovul? Deschide ochii, rânjind, și zice: — Nu s-a potrivit totul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mea. Zâmbește și zice: — Nu ți s-a părut o coincidență stranie când a găsit Mona ceaslovul? Deschide ochii, rânjind, și zice: — Nu s-a potrivit totul prea frumos, cum am călătorit noi cu ceaslovul la noi tot timpul ăsta? Zăcând în brațele mele, Helen îl leagănă pe Patrick. Și iată că se întâmplă. Helen își ridică privirea spre mine și zâmbește cu jumătate de gură, rânjind cu buzele pline de sânge și fiere. Îmi face cu ochiul și zice: Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tai părul ăsta superb, în care mi-aș pierde sărutarea ca-ntr-un iad al visurilor mele erotice, și asta ca să nu mai vorbim de restul trupului superb! Fericit cel ce-o să reușească să te scoată din răceala în care zaci! Un singur bărbat ți se potrivește de minune, spune el grav un inginer tînăr, de la "Valea Brîndușelor", are o motocicletă japoneză... Na hîrtia și fugi, vezi că-s de gardă pînă mîine... Nu ieși din secție decît dacă ai întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mama a rămas să se certe cu tînărul acela, care-i era elev la seral... Cînd am revenit acasă, mă așteptam la o mustrare cumplită; uitasem de timp și stătusem la Vicențiu pînă la prînz... Mama însă era total schimbată; zăcea pe canapea într-un fel de inconștiență, cu privirea pierdută; abia auzea ce-i spun; doar zîmbea uneori... Seara nici n-a coborît la masă; parcă se ferea de mine..., apoi traistele cu alimente, lemnele de foc..., primul om pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privea, pierdută în durere și în gânduri, un afiș „artistic“. Fusese primul ei orgasm provocat de un bărbat. Mai târziu, într-o stare de leșin abțiguit, se chircise și urinase pe un vraf de cărți de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a întors pe salteaua țeapănă, s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de omoplați și gura lui bine conturată îi mozolește carnea. I-a răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
numi Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 (asta pentru că Dave 2 apare mai târziu). În majoritatea serilor, Carol îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o mulțime de țevi, dintre care unele deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile de avertizare protejate de o rețea din fire metalice. Capul îi era izolat undeva departe, pe niște reziduuri de țiței, iar fesierii ampli îi zăceau pe pasarela de beton. Omuleți cu căști galbene, conducând mici camioane galbene, se agitau în jurul anusului și vaginului ei. Carol se trezise țipând. Prin urmare, Beverley o convinsese să se alăture unui grup de femei de bine, grup care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de ignorant și de naiv încât crezuse că lipsa alcoolului nu poate determina simptome fiziologice. Transpiratul, starea de neliniște și cea de vomă, halucinațiile permanente, toate acestea îl luaseră complet prin surprindere. Carol reacționase trimițându-l să doarmă pe canapea. Zăcuse acolo ca o epavă, cu adevărate uragane dezlănțuindu-se în spatele frunții sale înguste. Pe când trupul i se zvârcolea, mintea producea fantasme bizare - femei cu testicule în loc de ochi și bărbați cu urechi în formă de vagin, discutând netulburați într-un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]