805 matches
-
intensitatea pasiunii lui, o jucărie În mîinile sorții nu este o cale prea lungă. Conachi ridică jalea pe fundamentul unei filozofii a predestinării, proprie lumii medievale. Un sentiment stăruitor de zădărnicie și de nimicnicie a omului Întovărășește această idee. O zădărnicie ce ascunde, totuși, un imens orgoliu: orgoliul de a crede că suferința (pasiunea) omului poate pune În mișcare universul; că iubirea poate stăpîni lumea. Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la unire Moartea pentru noi Îi viață, dacă n-are despărțire.” Conachi se instalează În pătimire și trăiește numai cu sentimentul morții În față atunci cînd ibovnica slăvită dispare. Jocul de-a moartea s-a terminat. Rămîne numai senzația de zădărnicie a lumii și dorința de cufundare În Întuneric. Tonul devine deodată sincer, mașinăria retoricii amoroase nu se mai vede: „Pătimire, tu ești numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despărțea de restul încăperii era, nici nu se putea altfel, ruginit, prevăzut cu o ferestruică plasată destul de jos, ca mușteriul să se aplece, cu capul între umeri, iar poziția să nu-l încurajeze la o conversație îndelungată, de a cărei zădărnicie trebuia să se fi convins deja. Deasupra, o inscripție scrisă cu litere de-o șchioapă anunța : „Azi, ultima zi“, ceea ce, într-o ambianță prietenoasă, ar fi putut sugera clientelei că e ziua ultimei șanse înaintea tragerii loto, dar într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iubit sau detestat, Ioanide exista. Pomponescu ar fi dorit ca specialiștii să discute, să se aprindă asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie corespunzător, Pomponescu nu putea să-și reprime antipatia față de Ioanide, pe care-l invidia pentru nepăsarea-i copilărească, semn al unei încrederi suverane în meritul său. Îl detesta și pentru că acesta nu apela niciodată la serviciile sale. Pomponescu nu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și încheiere, ci o manifestare de involuție organică, așa cum o au toți de la o anume vârstă. Era de văzut dacă echilibrul se va menține. În definitiv, comenta Ioanide, Conțescu era la o etate când trebuia să se exerciteze în sentimentul zădărniciei, chiar dacă ar mai fi trăit încă pe atât de aci înainte (ceea ce, serios vorbind, era în afara oricărei posibilități). Conțescu însă, întins pe divan, cu dosarul medical într-o parte, cu tratatul de medicină într-alta, nu părea a fi deloc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
porumbul pe care îl împrumutase de la un om pe toamnă. Ioanide contrazis în instinctele sale naturiste, se posomorî. În cele din urmă se resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un cocoș și cîte-o găină pentru clocit, acumgăinile au căzut cloști și nu mai ouă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți? Cavoul tușei e foarte frumos, punem o inscripție frumoasă. Nimeni nu mai bagă azi banii în zădărnicii de astea. Se vinde via lui Ionescu de lângă noi, crâmpeiul de la deal. Zi și dumneata, nu-i mai bună vița-de-vie decât mormîntul? Să bem în amintirea scumpă a mamei! Gîndește-te, ne dă pe mormânt trei sute de mii de lei, sculptura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
surprins de neînțelegereanoastră. Oamenii de felul meu se resemnează cu greu la o asemenea pierdere, pentru că găsesc cu dificultate ceea ce le trebuie. Noi (Pomponescu voia să spună: cei din categoria mea) n-avem timp de efuziuni, ne consumăm viața în zădărnicia vieții publice. Toți - bărbați, femei - sunt față de noi nesinceri și interesați. Femeile, în special, se dau la om, n-au în vedere decât succesul practic. În lumea în care mă învîrtesc eu de atâția ani, n-am găsit decât rar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la acea oră, și-l conduse în birou. - Domnule ministru, să trăiți! Îl salută Gaittany, superlativ în vorbe și în gesturi, aparent servil, în fond păstrând deplină independență în complimentele sale onctuoase. Pomponescu spuse din mișcarea mâinilor că totul e zădărnicie, apoi voi să afle opinia lui Gaittany. - Crezi c-am făcut bine? Pentru întîia dată Pomponescu punea o astfel de întrebare, ce părea sinceră, judecând după încruntarea ochilor săi. Lui Gaittany, profesorul de beton armat i se păru cam alterat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
băga de seamă că a fost înșelată la un magazin, reținîndu-i-se mai mult. Uneori, dacă mai era posibil, mergea să reclame. "Îngerii, zicea Ioanide, au în iconografii aspect efeminat ca să se poată înțelege de ce sunt implacabili. Numai cine are sentimentul zădărniciei neglijează valorile diurne. Ce importanță are dacă la construirea Colisseului arhitectul a primit sau nu toți banii? Monumentul e atât de impunător, încît arhitectul trebuie să fi fost însuși emoționat de opera lui și să fi uitat termenii tranzacției." Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cele două femei, însă lui Hagienuș îi spuse aceste cuvinte semnificative: . - Aș vrea să mă deștept peste o mie de ani, să văd ce arămas din lumea noastră de azi. . Este clar că Pomponescu suferea de un sentiment placid de zădărnicie. Acesta nu mergea până la dizolvarea noțiunii de eu, căci ex-ministrul adăuga imediat: . - Abia atunci îmi voi da seama ce a mai rămas de peurma mea. . În această fază, Pomponescu începu să pună la aceia puțini pe care-i întîlnea întrebarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în mai multe direcții. Accentuând cuvântul "propriu", afirmația capătă o conotație complet schimbată. Luând ca subiect de analiză numeroasele cazuri istorice de oameni aflați în poziții înalte în stat, a căror postura necesită un nivel ridicat de cultură, se concluzionează zădărnicia eforturilor depuse de genialii meditatori în lipsă strădaniei "înalților învățăcei". Consider, de asemenea, ca orice cunoștință poate fi dobândită, orice studiu poate fi aprofundat și orice domeniu poate deveni familiar; deși efortul personal nu se află întotdeauna în proporțialitate directă
Statutul de om cult se dobȃndeşte prin efort propriu. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Radu Stoichiţoiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2308]
-
să ia în considerare nevoile celorlalte persoane implicate", menționează L. Carter (2007, p. 31). Când oamenii folosesc această formă de exprimare a mâniei, ei dovedesc "un pesimism profund în ceea ce privește posibilitatea de a fi acceptați dacă interacționează cu respect și obiectivitate. Zădărnicia reprezintă o caracteristică definitorie a personalității lor" (idem, p. 33). Mânia pasiv agresivă: se referă la acel comportament care consideră că exprimarea deschisă a mâniei nu rezolvă, ba dimpotrivă creează mai multe probleme. Oamenii pasiv agresivi "doresc să-și conserve
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
laterale ale "orașului vechi", la tot felul de obiecte vechi, urâte și tâmpite, adevărate epave ale "ustensilității", împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni, simt cum îmi revine răul din luna mai, tristețea aceea infinită, gustul de vid și zădărnicie. Spaima că totul poate reîncepe, că pot reintra în coșmarul care m-a făcut să văd prăpastia, rostogolirea fără sfârșit în abisul propriei mele existențe. Mă grăbesc să ajung acasă și să înghit o pastilă. După câteva ore încep, încet
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care poartă asupra infinitului, a nemuririi și a lui Dumnezeu? Ei bine, în această situație ea secretă, prin chiar obiectul discuției, o "arenă dialectică" în care evoluează două echipe de cavaleri ce vor fi obligate, la capătul luptei, să sesizeze "zădărnicia certei lor". De ce? Pentru că atunci când se ajunge "dincolo de câmpul tuturor experiențelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privința judecăților de mai sus, ci numai asupra faptului că "obiectul luptei este o simplă iluzie". Kant este perfect conștient că enorma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ostenite în ziua a șasa încît nici n-au putut să urmărească pe dușmani s-au născut un fel de stagnațiune, cauzată prin slăbiciunea și amețala amîndoror părților. Aceste din urmă lupte însă au avut un singur efect: au arătat zădărnicia războiului între puteri egale, au dovedit că aceste ciocniri vecinice n-au alt efect decât uciderea de oameni și risipirea averilor publice și private a amîndoror statelor. Atât turcii cât și sârbii par a se fi convins că prin continuarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
politică internațională sugerează că există cîteva puncte unde cele două se întîlnesc și se critică reciproc (vezi capitolul 11). Toate acestea vor să arate că, o dată ce conceptul de paradigmă este despuiat de caracteristicile sale, el nu mai poate explica presupusa zădărnicie a disputelor din cadrul disciplinei relațiilor internaționale, cu atît mai puțin să îndeplinească funcția protectivă pe care i-o atribuia Holsti. Dacă nu incomensurabilitatea este motivul acestei dispute aparent fără soluție, atunci care este? Holsti a arătat în cîteva locuri din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doctor A.F., V.M. Drăgănescu, N. Corciovă, Al. Pateevici (Muncitorul versuri), arhimandrit Emilian Popescu, V.Gh. Vasilache, V.Gh. Guzgan, Măria Savopol (Luna mai la țară, versuri), preot loan Creangă din Bordești-Râmnicul Sărat, I. Valeriu, I.N. Amăriucăî (poezie Plugarii), pr.Iov Carp (Zădărnicie poezie), pr. ec. Gh. Șușnea (Antihriștii versuri), Petre Cazacu. Cu interes erau citite versuri reproduse după: V. Militaru (Psalm 132), Al. Vlahuță (Hristos a înviat), Șt.O.Iosif (lisus), dar și ziceri după La Fontaine, N.Nicoleanu, Costache V. Carp
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
omeniei" (și, subiacent, sentimentului morții) rolul de factor de echilibru, absolut necesar în elaborarea vieții active, deoarece împiedică "dezlănțuirea voinței de putere într-o formă pasională, de lipsă de obiectivitate, de micime sufletească, de ură și de răzbunare, de jalnică zădărnicie și de zbucium inutil sub glaucul ochi al neantului". "Omenia" constituie de fapt, pentru Lovinescu, virtutea supremă, singura care conferă criticului literar (discernătorului de valori) o indiscutabilă autoritate. Mai mult, "omenia" pare a fi văzută, aici, ca reprezentând finalitatea morală
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
orice preț moartea din sufletul bolnav al personajului său, pe care-l înviorează, artificial și demonstrativ, abia la final, făcându-l să vibreze factice, în cel mai melodramatic mod cu putință, la glasul iubirii (obligatoriu!) nefericite. Ajungând prematur la concluzia "zădărniciei sentimentelor omenești", Bizu încearcă să se convingă din nou (a câta oară?) că a ales bine atunci când s-a retras din joc, pentru a-și cultiva, în singurătate, grădina. Refuzul vieții pare astfel justificat de bilanțul dezastruos al experiențelor sale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scot pe dracu din ea"; Alice Basarab, "rubensiană și proastă" etc. Așa cum se observă din aceste sumare însemnări, e clar că amicițiile amoroase de senectute i-au accentuat criticului și mai mult angoasa, făcându-l să mediteze cu amărăciune la zădărnicia sentimentelor omenești. Din notațiile de mai sus rezultă însă că insatisfacția amfitrionului de la Sburătorul n-a fost atât de natură erotică (de vreme ce găsește sărutul femeii "delicious"), cât... intelectuală: asemeni lui Bizu, Lovinescu nu poate iubi o femeie inferioară, mediocră, vulgară
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
devine în timp o constantă a literaturii. Din nefericire, munca îi este răsplătită uneori cu ranchiună, răzbunare, minciună, prietenie falsă. Tuturor le răspunde, dacă nu cu indiferență, atunci cu iertare. Dan C. Mihăilescu surprinde fățărnicia ce înconjoară cuplul Lovinescu-Ierunca, subliniind zădărnicia dorinței de a schimba mentalitatea intelectualului român: "în ciuda invidiilor stârnite, a nesfârșitelor intrigi de salon și coterie țesute în jurul celor doi, fapt e că toată lumea îi caută, îi cultivă cu scrâșnet sau venerație și tremură în așteptarea verdictelor lor, fie
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese înalte, cu oameni străini, care nici //nu mă iau în seamă - și, întradevăr, aveam / să văd mai târziu că avea să fie așa. (Mircea Ivănescu, parabolă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit Baaad e, se-nțelege, sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur, Baaad-ul său, asimetric, încremenit într-un timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și paișpe"; respins, dezavuat, temut, negurosul "agent" insistă "vizibil jenat, dar desigur timpul e prețios, / mai cu seamă în situația ta, da, da, poate că da mai târziu". Pătruns de experiența înaintașilor, comentatorul din Câte ceva despre agricultor pare convins de zădărnicia a toate: În ce privește lecturile sale, pot spune / că îl evită pe Sextus și nu cercetează / originea plantelor. Despre femei nu gândește nimic; despre moarte, la fel. / Erorile sale, mistuitoare, / le cântărește cu fructele mari / ale singurătății..." Toate reflecțiile de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]