810 matches
-
afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie luntrea așteaptă Păsări și fum lui Sorin Anca fumul împărătesc al pipei alcătuite călătoare cuiburi de ouă negre negru furând străluciri din tainele facerii la fiecare spart
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
de ce să fac pantofi cînd pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
pantoful se uzează și cînd cel care poartă pantofii va muri?". Acesta este sensul lui "nu". De ce să fac critică, cînd criticul și cel criticat vor muri? Spune nu literaturii și criticii pentru că, în fața enormei zădărnicii a vieții sînt microscopice zădărnicii. Aceasta e obsesia în tot ce a scris Eugen Ionescu. De ce îmbătrînim, de ce murim, de ce mor cei pe care îi iubim, de ce e posibil răul? Întrebări pe care omul le descoperă în genere, altfel decît retoric, abia în a doua
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
indiferența față de sine și iubirea de patrie sunt sursa oricărui bine..." * Națiunile s-au golit de conținutul lor, - cuvinte ca patrie, om, libertate, au devenit abstracție, iar azi când le mai folosim în discuțiile politice, îți dau o senzație de zădărnicie. Marile mituri s-au spulberat, în locul lor rămân formele lipsite de conținut, noțiunile goale... Și ce patetic suna vorba PATRIE sub pana lui Saint-Just!...
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
nimic, nimic nu mă «interesează» din ceea ce se întîmplă și mi se întîmplă, din ceea ce aflu, din ceea ce ascult, din ceea ce mai ales citesc, în care totul îmi apare sec și derizoriu, pură dilatare verbală, scriptică, lipsită de rost, plictiseală, zădărnicie, platitudine, prefăcătorie, vanitate și numai vanitate(...) Sînt momentele, ceasurile, zilele cele mai sterile, cînd îmi pare de neconceput, absurd, cel mai neînsemnat proiect și nu pricep cum de am avut vreodată energia să mă însuflețesc, să mă implic și, cu
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
țării: „N-au mai rămas prea multe de vânzare/ Nici pe pământ și nici în subteran/ Doar la Buzău mai este un vulcan și orizontul ce se vede-n zare.” În poezia sa n-ai să întâlnești deznădejdea și sentimentul zădărniciei sau melancolia bolnăvicioasă după vremurile apuse. Gh.T. nu se opune deciziei dumnezeiești și din tragicul spațiu liturgic răzbate întotdeauna și o rază de lumină în veșminte lumești aureolate cu un clar de lună, cea binecuvântat întotdeauna iubirea. Apăsat de pustiul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
și în particular. Și, departe de a suferi când trebuia să mă despart de un obiect sau de o sumă de bani, încercam, dimpotrivă, nesecate plăceri, printre care stătea la loc de cinste o anumită melancolie iscată uneori de gândul zădărniciei tuturor acelor daruri și a ingratitudinii care, după toate probabilitățile, le va urma. Îmi făcea chiar atâta plăcere să dau, încât nu puteam suferi să văd în asta o obligație. Corectitudinea în chestiunile bănești mă plictisea de moarte și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
poștă a alcool dublu rafinat și se răstigni exemplar și de bunăvoie, în semn de mare recunoștință,la loc între filele romanului, care răsuflară ușurate de vreme ce își recuperaseră personajul principal. Romanul cu „r“ mare, Tristețea fagotului meu, o metaforă a zădărniciei vieții pe pământ, a vieții supuse vremurilor și propriilor ițe genetice, culturale, geografice, geopolitice, ajunsese la desăvârșire. Zilele în care proaspăta autoare de romane se înfuriase, se dăduse cu capul de toți pereții, se măcinase, făcuse să crească tensiunea din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust de zădărnicie literar-umană, duios amestecată cu nostalgia studenției și-a tinereții ca insurgență inutilă, dar nu mai puțin fermecătoare. M-a cuprins ca un lamento interior la târgul Gaudeamus din toamna lui 2010, când Editura Humanitas a avut excelenta idee să retipărească
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Hitler, pornit împotriva bisericilor vechi. Preocupările partenerilor lui Chihaia de dialog epistolar sunt dintre cele mai variate, unele mari, altele mărunte. Alexandru George, pesimist ca de obicei în legătură cu soarta cărților și, în general, a literaturii, consideră că aceasta e „o zădărnicie căreia din nefericire nu am curajul suprem de a-i pune vreodată capăt”. Istoricul Vlad Georgescu îi transmite lui Chihaia de la Paris că „Răsăritul nostru nu e prea de mare interes”, că momentul 23 August a venit cu întârziere din cauză că
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
fuga în fața invaziei barbare. Abandonarea templului echivalează însă cu reîntoarcerea pe făgașul destinului boicotat o vreme prin refuzul mișcării. În ultima sa apariție, corul nu mai este o trupă de actori care improvizează, ci un veritabil cor antic proclamând grav zădărnicia oricărui efort omenesc: Drumul cel mai lung îl străbați rămânând nemișcat. [...]Asta e încercarea cea mai grea prin care avem cu toții de trecut: să privim înainte fără să ne fie scârbă. [...]Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
creatoare în obștea majoritară, precum ,spre a aminti numai două cazuri culminante, Tudor Vianu și Nicolae Steinhardt? Împrejurări ce ne pun în situația de-a reveni la ideea care l-a ofuscat pe dl Michael Finkenthal, aceea că e o zădărnicie orice strădanie "de-a departaja zguduitoarele tragedii ale secolului XX după criterii de clasă ori de naționalitate". Oare am putea subscrie fără un simțămînt al lucrului impropriu acea "gelozie" a unei "suferințe specifice" pe care am semnalat-o în marginea
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
la spiritul substanței, la spiritul obiectului, la spirit pur și simplu. Inteligența vie, intuiția mereu proaspătă și o neobișnuită abilitate manuală sînt elementele fundamentale în construcția unui univers în care coexistă și se interpătrund culturi și civilizații, himere, amintiri și zădărnicii. în laboratoare fictive și în biblioteci borgesiene viața este reinventată prin mimetism, fantomele obiectelor sfîrșesc prin a fi obiectele însele, carcasele își recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
trăgînd de căpăstru un cal bătrîn. Și nici măcar nu merge călare pe această umbră de cal, asemenea lui Don Quijote, luptîndu-se cu iluzorii mori de vînt. Pentru ea nu există nici măcar mori de vînt, care să macine timpul sau să irosească zădărnicii, și nici nu găsește vreun rost în a imagina uriași ai speran- țelor ei, pe care să-i îmbrace în cuvinte... Cuvintele nu-și prea au rostul. Maria Dinului se adresează unor „bogătani”, dar ei n-o aud. Copiilor nu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Iubit sau detestat, Ioanide exista. Pomponescu ar fi dorit ca specialiștii să discute, să se aprindă asupra operei sale, să afirme sau să conteste; dimpotrivă, aceștia ședeau muți sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie corespunzător, Pomponescu nu putea să-și reprime antipatia față de Ioanide, pe care-l invidia pentru nepăsarea-i copilărească, semn al unei încrederi suverane în meritul său. Îl detesta și pentru că acesta nu apela niciodată la serviciile sale. Pomponescu nu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și încheiere, ci o manifestare de involuție organică, așa cum o au toți de la o anume vârstă. Era de văzut dacă echilibrul se va menține. În definitiv, comenta Ioanide, Conțescu era la o etate când trebuia să se exerciteze în sentimentul zădărniciei, chiar dacă ar mai fi trăit încă pe atât de aci înainte (ceea ce, serios vorbind, era în afara oricărei posibilități). Conțescu însă, întins pe divan, cu dosarul medical într-o parte, cu tratatul de medicină într-alta, nu părea a fi deloc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
porumbul pe care îl împrumutase de la un om pe toamnă. Ioanide contrazis în instinctele sale naturiste, se posomorî. În cele din urmă se resemnă cu o găină friptă sau cu ouă. Femeia gazdei își acoperi gura într-un gest de zădărnicie. - N-are, boierule, nimeni găini pe aici. - Nu sunt boabe, lămuri bărbatul, scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un cocoș și cîte-o găină pentru clocit, acumgăinile au căzut cloști și nu mai ouă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți? Cavoul tușei e foarte frumos, punem o inscripție frumoasă. Nimeni nu mai bagă azi banii în zădărnicii de astea. Se vinde via lui Ionescu de lângă noi, crâmpeiul de la deal. Zi și dumneata, nu-i mai bună vița-de-vie decât mormîntul? Să bem în amintirea scumpă a mamei! Gîndește-te, ne dă pe mormânt trei sute de mii de lei, sculptura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
surprins de neînțelegereanoastră. Oamenii de felul meu se resemnează cu greu la o asemenea pierdere, pentru că găsesc cu dificultate ceea ce le trebuie. Noi (Pomponescu voia să spună: cei din categoria mea) n-avem timp de efuziuni, ne consumăm viața în zădărnicia vieții publice. Toți - bărbați, femei - sunt față de noi nesinceri și interesați. Femeile, în special, se dau la om, n-au în vedere decât succesul practic. În lumea în care mă învîrtesc eu de atâția ani, n-am găsit decât rar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la acea oră, și-l conduse în birou. - Domnule ministru, să trăiți! Îl salută Gaittany, superlativ în vorbe și în gesturi, aparent servil, în fond păstrând deplină independență în complimentele sale onctuoase. Pomponescu spuse din mișcarea mâinilor că totul e zădărnicie, apoi voi să afle opinia lui Gaittany. - Crezi c-am făcut bine? Pentru întîia dată Pomponescu punea o astfel de întrebare, ce părea sinceră, judecând după încruntarea ochilor săi. Lui Gaittany, profesorul de beton armat i se păru cam alterat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
băga de seamă că a fost înșelată la un magazin, reținîndu-i-se mai mult. Uneori, dacă mai era posibil, mergea să reclame. "Îngerii, zicea Ioanide, au în iconografii aspect efeminat ca să se poată înțelege de ce sunt implacabili. Numai cine are sentimentul zădărniciei neglijează valorile diurne. Ce importanță are dacă la construirea Colisseului arhitectul a primit sau nu toți banii? Monumentul e atât de impunător, încît arhitectul trebuie să fi fost însuși emoționat de opera lui și să fi uitat termenii tranzacției." Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cele două femei, însă lui Hagienuș îi spuse aceste cuvinte semnificative: . - Aș vrea să mă deștept peste o mie de ani, să văd ce arămas din lumea noastră de azi. . Este clar că Pomponescu suferea de un sentiment placid de zădărnicie. Acesta nu mergea până la dizolvarea noțiunii de eu, căci ex-ministrul adăuga imediat: . - Abia atunci îmi voi da seama ce a mai rămas de peurma mea. . În această fază, Pomponescu începu să pună la aceia puțini pe care-i întîlnea întrebarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
condus la formarea unui corpus de reprezentări sociale, prejudecăți și atitudini sociale din care se conturează o veritabilă bulversare a sistemului tradițional de valori. Astfel, inclusiv în comunitățile școlare, ca și la nivelul întregii societăți, de la sentimentul de neputință și zădărnicie în puterea creatoare a minții umane (reamintim că HIV nu poate fi distrus prin nici un fel de metodă științifică sau nonștiințifică), s-a generat treptat un soi de „morbiditate psihosocială” care îngreunează în plus efortul de a lupta cu HIV
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
penisul i se încordară cu o furie uluită. O luă de brațe și o întoarse spre el întrbînd-o moale: — De ce? Pentru că mi-e frică de tine! țipă ea străfulgerîndu-l cu privirea. Se simți copleșit de un sentiment de rușine și zădărnicie. își desprinse mîinile, dădu din umeri și bodogăni: Hm, poate că e mai înțelept să faci așa. Peste o jumătate de minut, se trezi cu ea lîngă el. — îmi cer scuze, îi zise ea. — Nu-i cazul. Poate că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ei, scumpindu-le artificial, c-un cuvînt: secături, pierde-vară, și cum [î]i mai cheamă, nu fac decât o întrebuințare inutilă de mecanismul de muncă cu care i-a înzestrat natura. Echivalentul mecanic se pierde pe nimicuri și pe zădărnicii. Daca consideram pe om ca pe-o mașină care trebuie alimentată cu material combustibil, a cărui ardere se preface în putere și care putere cată a se 'ntrebuința la producțiune, daca e să nu se prefacă fără nici un folos în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]