1,680 matches
-
meu flămând... Văzduhul tău să își aline Ultimul Dor întru cuvânt Din dorul sfânt ce-l port cu mine, Părinte-al meu în care sunt! Tot mai Septembrie se face, Tot mai departe de Gorun, Sub umbra lui cât Iancu zace Din cel care ne -a fost tribun? Referință Bibliografică: Tot mai septembrie se face... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate
TOT MAI SEPTEMBRIE SE FACE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356000_a_357329]
-
Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRE VIS ȘI REALITATE Simt ochii triști cum cald îmi lăcrimează, Inima tremurând, cum plânsă tace. Simt dorul nopții reci cum mă cuprinde, Trezind în piept un vis ce tainic zace. Ca un copil încep încet să tremur, Când vocea îți aud cum sună moale. Și mă trezesc cum rătăcesc pierdută, La glasu-i blând, prin gândurile goale. Cât te iubesc! O strig cu voce surdă Îmbrățișând în gând a ta ființă
ÎNTRE VIS SI REALITATE de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354974_a_356303]
-
care propovăduiește ar trebui să fie curate, argint lămurit de foc, curățat de șapte ori de pământ și tot ce-i întunecă strălucirea. În sufletul omului se ascunde gândul. În gând, omul nefericit încearcă să-și ascundă durerea, care durere zace acolo zi și noapte. Durerea cea mai mare este aceea că nu ... Citește mai mult Rugăciune (în loc de motto)„Și ne dăruiește nouă, Doamne, cu inima neadormită și trează să petrecem toată noaptea vieții acesteia priveghind și cuvântând la lucrarea poruncilor
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
care propovăduiește ar trebui să fie curate, argint lămurit de foc, curățat de șapte ori de pământ și tot ce-i întunecă strălucirea.În sufletul omului se ascunde gândul. În gând, omul nefericit încearcă să-și ascundă durerea, care durere zace acolo zi și noapte. Durerea cea mai mare este aceea că nu ... XVI. CONSTANTIN T. CIBOTARU - CÂND AȘ FI VRUT SĂ FIU ȚEPEȘ?, de Constantin T. Ciubotaru, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Prima dată, mi s-
CONSTANTIN T. CIUBOTARU [Corola-blog/BlogPost/354955_a_356284]
-
SĂ VĂ DEA BINECUVÂNTARE, ÎNȚELEPCIUNE ȘI VIAȚĂ! PENTRU TOȚI ACEIA CARE PURTAȚI SFÂNTUL NUME (ȘI NU NUMAI) UN SINCER - "LA MULȚI ANI!" MĂ-NTORC UN PAS... Mă-ntorc un pas. Dar Te-am pierdut în gînd.... Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...! Aș vrea să râd... dar ochii râd plângând. Și-i ger, pustiu, morminte și ruine! Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot. Ce s-a ales de biata mea Planetă? Întoarce-ți, Doamne, fața...! Nu mai pot
MĂ-NTORC UN PAS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355013_a_356342]
-
iar Moromeții nu s-ar fi constituit atît de repede în cartea unică și indivizibilă pe care o cunoaștem astăzi. Ce simplu se petrec unele momente importante din viața unui om - termini de citit un manuscris și spui: «Marine, aici zace o capodoperă. Va fi cartea vieții tale», în timp ce el nu spune nimic; te privește doar obosit și ușor năuc, parcă întrezărind cît de important va fi acel moment în destinul său literar... Așa era Marin - întîi scriitor, și pe urmă
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
2011 Toate Articolele Autorului Pierd momentan legătura cu viața Ecce natura, ecce homo, ecce Deus, Homo ex machina, Idolii noi, perverși, Prevert avea dreptate, Scuipa într-o parte, Diversitate, pasiunea mea. Din ură ne smochinim, Din dragoste trandafirim, în Mausoleu zace titanul-tiran, fanaticii cântă la pian. Poetul moare în liniște Sau în duel sau în duet Cu Susette. Mă-nfățișez cu ce am, Un geam, un program, golan, Mărturisiri, mături, mesiri, Beleli, boleșnițe, afuriseli, Nu mă luați drept altul, Bradul, brandul
PIERD MOMENTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356930_a_358259]
-
frumoasă prin pericolul ei calm, dulce. Ochii Dânsei sunt plini de infinit. Din apele ei m-am născut eu. Azur din azurul dânsei îmi umple venele. Alge îmi flutură în vânt și plâng cu lacrimi de nisip. În suflet îmi zace o perlă și mă doare teribil sideful ei. Întreaga mea fiintă se luptă cu miezul aceasta sa-l formeze, să creeze minunea, să strălucească în lumea întreaga. Același blestem mă bântuie ca și pe dânsa. Nimic solid, nimic sigur. Totul
EL ... MAREA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357006_a_358335]
-
dreaptă, / Și înțeleaptă, / La mese pline / Și făclii aprinse, / La pahare pline / Și vorbe bune / Amin . - Povestea lui Iisus Hristos - Ori dimineața în plin soare, cu gândul la mama sa ce EVA, o chema ... “ Dar maica nu-i acasă, / Ea zace în mormânt, / Iar peste ea apasă / Mulțime de pământ . “ - Rtevenire - Sau zugrăvind prin cuvinte toate limitele capacității sale imaginative . “ Un pom sub ceruri crește- / Din floare fruct să-nchege, / Un neam se chinuiește / Pe ramuri Om să-și lege, / Că
STIU SI VAD DE ION CHIRIAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355085_a_356414]
-
cu nimic la atingere nici cu focul nici cu nisipul ultimele pale de frig se retrag pe cedrul bătrân al nordului ca un soare prin apa cristalină steaua-și lungește brațele-n adâncuri în palma-i călduță căluțul de mare zace inert masa la care stă albastrul la taifas cu primăvara se surpă a nedumerire iubitule stelele mor doar în mintea muritorilor de ce trebuia să mă vezi doar prin gheața albă de azi voi zbura alături de cel care îi va deschide
. UN CĂLUŢ DE MARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355114_a_356443]
-
Moraru , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. ÎNTRE VIS ȘI REALITATE Simt ochii triști cum cald îmi lăcrimează, Inima tremurând, cum planșa tace. Simt dorul nopții reci cum ma cuprinde, Trezind în piept un vis ce tainic zace. Ca un copil încep încet să tremur, Când vocea îți aud cum sună moale. Și mă trezesc cum rătăcesc pierdută, La glasu-i blând, prin gândurile goale. Cât te iubesc! O strig cu voce surda Îmbrățișând în gând a ta ființă
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
lăcrimează Șoptind că o chemare al tau nume. Citește mai mult ÎNTRE VIS ȘI REALITATESimt ochii triști cum cald îmi lăcrimează,Inima tremurând, cum planșa tace.Simt dorul nopții reci cum ma cuprinde,Trezind în piept un vis ce tainic zace.Ca un copil încep încet să tremur,Cănd vocea îți aud cum sună moale.Și mă trezesc cum rătăcesc pierdută,La glasu-i blând, prin gândurile goale.Cât te iubesc! O strig cu voce surda îmbrățișând în gând a ta ființă
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
loc între moloz clipa înfășurată în tăcere lumina de mâine rămâne neaprinsă potecile codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe firul pântecului curbat îl transformi în lut să furi sculptura zilelor de mai Vivaldi știe să cânte o iarnă care trece ca să vină alta mai rece te înfășoară să
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
veniturilor sale. Aici îl aștepta un adevărat dezastru. Cei trei paznici zăceau legați pe lângă zidul de beton al gardului. Numai văzându-i, lui Ady “Bruslea” li se făcu părul măciucă. Începe partea poetică. Mama lui Cosette a murit, mama Marucăi zace în închisoare, nevinovată, bătrîna bunică numără gîndacii de pe pereți! ... Căldărar Zambilica zăcea pe patul metalic din colțul salonului și își trecea timpul numărând gândacii de pe pereți. Avea 68 ani. Era bătrână și se simțea bătrână. Nimeni, din fosta ei familie
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
Tamaș Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din rămurică și-acum zace zgribulită. din vreascuri îi face-ndat o căsuță cu cerdac la acoperiș, bălaie, fiindcă are-un clop de paie. iarna bine a trecut și-n primăvara-a văzut două frunze, și-apoi trei, nucul creștea dragii mei. acu-i mare pișicher
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]
-
te caut în neștire Și știu că undeva și tu m-aștepți și-asculți. Ai vrut să pleci și te-am lăsat în pace Știam că am să mor în zborul frânt Acum o rană vie și lipsa-n mine zace Și-un drum ce fără ține îmi pare-atât de crunt! Nu știu, nu-ți cer nimic azi fără zborul În care ne-nălțam fiind uniți Acum ce mi-a rămas e numai dorul Și amintirea unor ani trăiți. În
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
ce grandiosul deservește: Contrastul bine ticluit valoarea operei sporește!) Cum al luminii ochi se-ndreaptă spre-nalturi nehotărnicite, în cer, din fina ei substanță, olaturile-au fost zidite, o lume supratemporală unde mișcarea-i rău văzută, căci până și-n intenții zace neascultarea îndrăcită... Din a luminii spumă-apoi, Părintele a tot ce este ne-a plămădit nemuritori, cereștile ființe-agreste etern închise-n mulțumirea de-a fi cum sunt neabătut - un abandon în resemnarea prezentului neîntrerupt... Și fiecare dintre noi (cum scris e
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
Pe-o frunză de lacrimi scriu iarăși nespusul. Miroase a iarbă topită de brumă Se scutură toamnă iar noi nu trăim Durerea rodește, ne prinde din urmă În toamna ne naștem în toamna murim. Mă mângâi pe umeri și lacrima zace Acolo de unde nu știi să o seci Și toamnă ne vede, ne lasă în pace Vreau doar să te am dar tu iarăși pleci. Acum este toamnă, pe umeri, pe plete Și trupul și suflul îmi spun c-am să
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
cânte, știa să bocească atunci când îi murea cineva drag. România este normală, numai că i se bagă pe gât nimicuri. Frunzele ei cântau, păsările cântau ca peste tot. Solzii cântau și ei făcând totul, și valul să se încrețească. România zace prin șanțuri, așteptând s-o spele ploile. Ea niciodată nu și-a ascuns fața în spatele zidurilor și porților de cetate. Ea a fost deschisă, a îmbrățișat pe oricine cu drag. Singurele vicii pe care și le recunoaște au fost răbdarea
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
Poezie > Amprente > AMINTIRI... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului amintiri... laptele zorilor umple puțurile uitate ale acestei primăveri, crește o viață nouă, frunze, trunchiuri fragile, flori, gâze, heroglifa unui zgomot zace pictată în aer peste grădina mea, o lumină de ambră peste tot din care fug încet sunetele, s-au șters demult pașii fetei care-mi apărea ca o naiadă și-mi mângâia fruntea surâzând și vorbind ca un zeu, spărgând
AMINTIRI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368958_a_370287]
-
ridică la tine, prin aburul scânteii divine, ființa mi-e plină de lumină. FECUNDAȚIE Sămânță plămădită din iubire Ce înăbușă durerile care tac, Tac, la Poarta sărutului, Pentru a mă purta pe pânza nevăzutului, În noaptea pământului. Și inima mea zace, Toată lumea zace, sub puterea celui rău, Dar deasupra a toate, Dumnezeu Preasfântul, Reclădește firea omului căzută, prin lumină, Întărindu-l prin puterea Sa divină. Fecunditatea trupului tău, Face să se unească cu mine, Ca și rodia care își varsă Ultima
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
tine, prin aburul scânteii divine, ființa mi-e plină de lumină. FECUNDAȚIE Sămânță plămădită din iubire Ce înăbușă durerile care tac, Tac, la Poarta sărutului, Pentru a mă purta pe pânza nevăzutului, În noaptea pământului. Și inima mea zace, Toată lumea zace, sub puterea celui rău, Dar deasupra a toate, Dumnezeu Preasfântul, Reclădește firea omului căzută, prin lumină, Întărindu-l prin puterea Sa divină. Fecunditatea trupului tău, Face să se unească cu mine, Ca și rodia care își varsă Ultima boabă pentru
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
înaintea Tatălui în veșnicie. Dar lupta și jertfa lor pentru noi și pentru a noastră mântuire este și o chemare puternică adresată nouă. Ei sunt „preoți ai deșteptării noastre” din plutirea mioritică autosuficientă, din beția resemnată și tâmpă în care zacem adesea confundând pacea lui Dumnezeu și trezvia lucrătoare cu pasivitatea inerțială a așteptării ca altcineva să ne facă ordine în viață, în casă și în societate”. (Ortodoxia și artele marțiale. Ed. Episcopiei Giurgiului, 2014, p. 10-11) Spre toamna târzie a
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Cenaclului „Orfeu”, elev al Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Ploiești, a citit poezia „Vizită în cer”, creație proprie, dedicată lui Nichita: „Am vizitat în vis un local de noapte/ Vin pe masă, transparență, sinceritate./ Undeva în spate, departe, de protocol/ Zace un om mai plictisit, mai monoton./ Mă așez în fața lui căutându-i privirea/Și pe chip citindu-se-i uimirea./ Mă întreabă pe un ton caraghios/„De ce dracu stai în picoare? Hai stai jos!”/ Îmi povestea despre pom, despre spiritualitate
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN SEARA ASTA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului 25 Iulie 2016 În seara asta n-am să scriu defel, Simt în mine leneșul cum zace, Dar cineva tot zgâlțâie de el, Nu vrea să-l lase nicidecum în pace... E mâna ta, ori duhul tău? nu știu, Se-aud cum cad zdrobitele zăvoare, Afară parcă s-a făcut târziu Și trupul meu se umple de
ÎN SEARA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370894_a_372223]