1,683 matches
-
sexualitatea ca ținând de dorințele care pot fi satisfăcute, numai să nu urmeze neplăceri. Naturale și aproape necesare, vom zice... în sfârșit, ultimele dorințe, cele necunoscute animalelor, create numai de oameni, și care sunt onorurile, bogăția, puterea, ambiția, gloria. Dorințe zadarnice, fără obiect, vide, ele nu cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cunosc limita și ne duc dincolo de rezonabil: sunt nenaturale și nenecesare, pentru că nesatisfacerea lor nu antrenează nicio durere, niciun fel de suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
răscruce de veac), în timp ce Mircea Alexiu, Ionel Neamtzu și I. Săndulescu colaborează cu proză. Giuseppe Cifarelli publică aici câteva traduceri: Gabriele D’Annunzio, Unda și Canto nuovo (fragment), Giovanni Pascoli, Trăsnetul, Tunetul, Nădejdi și amintiri și Cucuveaua, Lionello Fiumi, Căutare zadarnică, Visul, Primăvară. Din „monografia impresionistă”, anunțată în curs de apariție la Editura Fundației „Regele Carol”, Al. Dima alege pentru T. Priveliște spre vestita cetate a Sibiului. Tot Al. Dima asigură în bună parte cronicile, alături de el aflându-se uneori Nic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
frumuseții perfecte, dar îi devine eroului indispensabilă în atingerea scopului său. Cunoștea pericolele pe care urma să le înfrunte, cum puteau fi evitate, de aceea Iason îi promite dragoste eternă, era o unealtă fără de care călătoria sa ar fi fost zadarnică: „Ea viața-i mântui și-al lui onor/ și mi l-a scos, prin vrăji, învingător.”692 Medeea pleacă alături de cel drag spre țara lui natală, Tessalia, fără a primi binecuvântarea părintească, și curând va 689 Ibidem, p. 223. 690
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cunoscute în epocă sub denumirea de cantare. Reprezintă un roman de factură populară, peste care s-a suprapus însă și influența literaturii cavalerești. Este direct, simplu și realist, la fel ca un roman popular. Dinamismul cu 948 „așa sfârșit cunoaște zadarnica speranță/ a lui Troilo în infama Criseida.” G. Boccaccio, Il Filostrato, a cura di V. Branca, în Tutte le opere di Giovanni Boccaccio, vol. II, Milano, Mondadori, 1964, p. 209. (trad. n.) 949 „Ca de altfel în toate cărțile sale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se referă la un efort de a capta ceea ce nu poate fi prins, e zadarnică, fără sens, nebunească. Dar care sunt totuși activitățile care pot umple de sens o existență, e drept conștientizată ca efemeră? Căutarea fericirii, fără îndoială. Unde să cauți însă fericirea? Nu în știință și înțelepciune, pare a conchide Solomon: „Căci unde
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
care-l detesta, și de a refuza, pe tot parcursul vieții, influența unor gentilomi din anturajul său, precum Luynes 59, pe care-l iubea, cu care-și petrecea zilele și care n-a primit nimic altceva de la el decât titluri zadarnice și distincții onorifice. În acest timp, Richelieu unifica Franța, făcând-o să ofere lumii ceea ce se numește Marele Secol. Într-o țară mică luptând cu mari dificultăți, regele Carol a aplicat și el această metodă. Nu a guvernat cu oamenii
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
voie tatăl său. Întâmplător, Cuconu Fotin găsește numele Bujorescu într-un ziar, fiind purtat de un farmacist din Huși, și îl invită pe acesta la moșie. Încercările celorlalți de a-i spulbera hotărârea nebunească, precum și împotrivirea tăcută a Olgăi rămân zadarnice. Fata recurge la un șiretlic: abuzând de generozitatea peste fire a spițerului Amos Bujorescu, îl convinge să o ia de nevastă numai formal. Căsătoriți, se duc în Elveția, unde ea naște un băiat, conceput cu fostul ei logodnic. Impresionată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
mascată de false probleme, iar formularea ei ar putea să fie afectată de informații cheie inadecvate sau să sufere prin absența unor informații. Exemple: Edison nu obținea nici un profit de la prima centrală electrică construită, cea de la Pearl Street. Eforturile sale zadarnice s-au axat pe diminuarea costurilor de producție. Sistemul său funcționa cu curent continuu de tensiune joasă, deci problema adevărată consta în pierderile mari de energie pe rețeaua lungă de distribuție. Problema se rezolva prin trecerea la un sistem de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
agențiilor de stat să contribuie indirect la fondurile de campanie sub pretextul organizării unor workshop-uri inocente. Cât timp sistemul judiciar rămâne ineficient și politizat așa cum este în prezent orice speranță că această situație s-ar putea îmbunătați este mai degrabă zadarnică. Concluzii Lucrarea noastră reprezintă prima încercare sistematică de a urmări evoluția reglementărilor legale referitoare la finanțarea campaniilor din Romania și de a le contrapune practicilor corupte în care partidele au fost implicate. Studiul a relevat patru rezultate principale. Primul, reglementarea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
când spada îi atinge tatăl, sau lancea mama, este tot imaginea unui contact ucigător care se impune. A atinge (ca și a privi) înseamnă a ucide. El aruncă cu pietre în animale pentru a le ucide, dar acțiunea sa e zadarnică (le arunca pietre, dar pietrele cădeau fără să le atingă)408* (trad. rom. cit., p. 79). În schimb, sosirea leprosului înlătură această fobie a contactului. Leprosul instaurează atingerea: luntrea alunecă și atinge malul unde omul aștepta. Luntrea prefigurează contactul prodigios
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În labirintul vaporului, el regresează atât încât găsește o vizuină, cabina fochistului. O asemenea regresie, motivată de presentimentul dificultăților inevitabile care îl așteaptă, este explicată de teama resimțită în fața noului, în fața necunoscutului. Naratorul vorbește de acești emigranți care fac eforturi zadarnice pentru a "descifra prospecte incomprehensibile". Această incomprehensibilitate nu se datorează doar limbii engleze, pe care Karl o va asimila, de altfel, destul de repede și care nu pune deloc probleme de comunicare. Adevărata problemă de comunicare rezidă în limbajul însuși, în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
plece și promițându-i că va veni și el peste puțin timp. Reîntoarsă la București, Zoița așteaptă încătrei ani și jumătate ve ni rea omu lui ei înainte de a lua din nou drumul Buzăului. De astă dată eforturile ei sunt zadarnice, la capătul drumului află că Matei pleca se încă de atunci în altă parte de lume. Obo si tă și fără cale de ie și re, Zoița revi ne acasă, cerând despărțirea. Aban do nul feminin este însoțit întotdeauna de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
soț în parte. țăranii din Răz vad îi știu pe cei doi foarte bine, cunosc problemele lor, pentru că sunt „șezători cu toții în sat“. Ei vorbesc de tenacitatea cu care Neacșa a încercat să-și găsească bărbatul de fiecare dată, eforturi zadarnice, consideră ei, întrucât soțul nu le merita câtuși de puțin. Sătenii creionează portretul soțului ca fiind leneș, iresponsabil, hoț și pribeag. După părerea lor, numai „mișălătatea și patima lenii“ l-au făcut să fugă și să-și abandoneze casa și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
percepție, după cum vederea este însăși puterea optică, vizibil este ceea ce cade sub vedere, spre exemplu: o piatră sau altceva din acestea. Imaginația este un afect al sufletului irațional produs de un lucru ce cade sub imaginație. Halucinația este un afect zadarnic al sufletului irațional, care nu are ca pricină nici un lucru ce cade sub imaginație. Organul puterii de imaginație este cavitate anterioară a creierului"123. Imaginația este clasificată în două: imaginea perceptuală legată de obiect și cea halucinantă în care obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imaginație este cavitate anterioară a creierului"123. Imaginația este clasificată în două: imaginea perceptuală legată de obiect și cea halucinantă în care obiectul lipsește. Imaginația este o componentă a sufletului irațional în relație cu un obiect, sau o acțiune individuală, "zadarnică" a acestuia. Evoluția ulterioară a conceptului este dublată de ideile mistice ale naturii ca imagine în oglindă a divinității, iar omul ca microcosmos, este imagine a macrocosmosului divin, el devenind și imagine a divinității. De asemenea cunoașterea este reprezentată ca
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
suport pentru obiectivarea realității Meditația a treia începe cu ideea reconstrucției universului: Voi deschide acum ochii, îmi voi îndepărta toate simțurile, voi șterge de asemenea din minte imaginile toate ale lucrurilor corporale, sau, cel puțin (...) le voi nesocoti ca fiind zadarnice și false, iar întrebându-mă numai pe mine scrutându-mă mai adânc, mă voi sili să mă fac mie însumi, pe nesimțite, mai cunoscut și mai apropriat"150. Reîntoarcerea se realizează concomitent cu stabilirea limitelor ce există în cunoaștere. Cogitatele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
doctorului Martin, scepticismului lor, Dumitru amintește de fervoarea religioasă a primilor creștini ("Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin... Dar degeaba încercați să mă speriați dumneavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară") care "rușinează" pe "ritorii cei mult grăitori" "zadarnici în cuvinte și înțelepți" despre care vorbește literatura psalmică. Dumitru pare cel ales dintre "cele neînțelepte ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți", dintre "cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari", dintre "cele de neam de jos
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le deschidă și găsesc "o mulțime de buți" "pline de aur lucitor ca fața soarelui". Însă un izvor iscat "pe neașteptate" umple pivnițele cu apă, care crește direct proporțional cu eforturile săpătorilor de a goli pivnițele. După săptămâni de muncă zadarnică își dau seama că izvorul de apă era "blăstămul lui vodă, căci el a strâns comorile acelea și le-a ascuns acolo, nu pentru lăcomia oamenilor, ci ca să aibă cu ce plăti vămile sau punțile în lumea cealaltă"470. În
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
grecesc Argyra, femininul de la Argyros (Argyrios), format de la substantivul grecesc de origine indo-europeană, argyros, încadrat în aceeași familie cu latinescul argentum și românescul argint 478) cea împodobită cu toate darurile omenești, dar lipsită de vedere, este vindecată, după îndelungi și zadarnice străduințe ale tuturor doctorilor și meșterilor în lentile, de către o fată simplă, Zamfira. Numele, vechi și frecvent românesc 479, corespunde substantivului samfir sau zamfir, forme mai vechi pentru safir, piatră prețioasă care desemna în secolul la XI-lea "inima celor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
elementele obiective sunt semne, simboluri, epifanii, iar Ieronim este actor și regizor, pentru că spectacolul este superior istoriei, așa cum imaginația are ascendent asupra realului 608. Ca într-o tragedie greacă în care Ananke și Moira fac ca orice luptă să fie zadarnică de la bun început din descendenții familiilor Calomfir, Antim și Thanase, rămân doar Ieronim și Antim: Parcă a fost blestem, ca într-o tragedie antică. N-a scăpat nici unul... Își îndreptă deodată umerii și-și ridică fruntea. Dar ce frumos ar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le poartă, unii construiesc spectacolul, alții, din inima spectacolului, revelează sensurile ascunse ale miturilor)631. Pentru Ieronim care trăiește "numai pentru teatru", întâlnirea cu naivul, simplul Iconaru, este o scenă "excepțională" dintr-un "scenariu misterios" pe care încearcă "necontenit" și "zadarnic" să-l reconstituie, căci orice intervenție a "ceva" face ca "spectacolul" să dispară. Imaginea, icoana scenei porumbelului rănit aducător de speranță este evocată, reconstituită, zugrăvită, nu amintită: "Decorul e simplu, îl cunoști. O stradă din Bucureștii anilor 1950. Început de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cea de a treia: "îmi scapă acum numele"755. Cea de a treia referință, de data aceasta intertextuală (Two or Three Grâces) la eroina lui Huxley, cu incongruența perpetuă dintre sentimentele personajului și situația în care se află, cu încercarea zadarnică de a-și armoniza sufletul situațiilor amoroase (vampirul frivol, moderna feminitate de dix-huitième siècle, dar și femeia "simplă, inocentă și copilăroasă" etc.) este abandonată repede: "Asta n-o putea spune atunci, pentru că în anii aceia încă nu se tradusese în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cantemir” din București (1959), după care a practicat, ca liber profesionist, meseriile de mecanic auto și fotograf. A debutat cu proză în „Cronica” (1967). Prima lui carte, romanul Minciuna (1969), a fost foarte bine primită de critică. Următoarea, Ramayana. Roman zadarnic (1970), de fapt o amplă nuvelă, a fost ignorată de comentatori. Romanul Înapoi la Savina (1975) continuă Minciuna, ambele fiind contopite și dezvoltate, cu o nouă distribuire a materiei narative, în Risipa (1979). Minciuna supune unor laborioase investigații - prin urmărirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
rafinați, care au ajuns cu spatele în fața justiției, după ce și-au făcut studiile la Sorbona. Atmosfera culturală a unei țări e spiritul pe care îl respiră societatea. Și dacă aerul acesta e viciat, fermenții disoluției au intrat în organismul național. Zadarnică devine orice propagandă moralizatoare fără măsuri radicale de profilaxie socială. Căci râul moral, cum zice unul dintre autorii francezi alarmați, se răspândește mai repede decât binele, precum boala se răspândește mai repede decât sănătatea. Publicul mare nu posedă discernământul necesar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]