990 matches
-
însoțitor? În ciuda tonului ironic, era vizibil încântat de idee. Mai rămânea să-l conving pe tata. În anul acela, Mohamed se afla adesea în afara orașului, căutând un loc de luat în arendă spre a duce o existență pașnică, departe de zarvă, departe de bârfe, departe de ochi mustrători. Timp de două săptămâni încheiate, l-am așteptat așadar zi de zi, cerând întruna vești despre el de la Warda și de la Mariam. Ele n-aveau habar de nimic. Ca și mine, așteptau. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la rândul meu, asemenea unui amant sătul să doarmă noapte de noapte la câțiva coți de obiectul dorințelor sale. În sfârșit, Cairo! În nici o altă cetate nu uiți la fel de repede că ești străin. Abia sosit, călătorul e înghițit de vârtejul zarvei, faptelor curioase, mutrelor flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Colonia Agrippinensium, unde îl adusese chiar el? Ridică din nou amuleta în dreptul ochilor și se uită cum oscilează, limpede ca apa izvorului, înainte și înapoi, în lumina micii flăcări. — Foarte bine, zise hangiul. La calendele lui ianuarie va fi zarvă mare. Puteți pleca fără să-și dea seama cineva. Încet-încet, amuleta se opri din legănat. „Bine, gândi Valerius. Voi aștepta până la calendele lui ianuarie și-l voi lua pe Titus cu mine.“ Părea că-i vorbește Velundei, așa cum făcea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el să fugă, în urletele mulțimii. Din zarva din jurul lui Valerius înțelese că, după acele prime lovituri, se înmulțeau pariurile, care de la început îi erau favorabile lui Skorpius. Îngrozit, îl văzu pe uriaș apropiindu-se în viteză de prietenul lui. Luat prin surprindere, Salix încercă să întoarcă scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de ei, iar cele din urmă îi aduseseră multe câștiguri. Antonius sorbi infuzia și, după câteva clipe, o senzație plăcută i se răspândi în trup. Își sprijini spatele de platanul de lângă banca pe care ședea. Dinspre zidurile orașului se auzea zarvă. — Jocurile de la circ. Mulțimea se aude de-aici, spuse Calvia. După cum știi, zilele acestea au loc Ludi Ceriales, iar azi se sărbătorește în arenă. Noaptea trecută am participat la procesiunea în cinstea lui Ceres, am aruncat nuci și prăjituri, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
veniră repede să vadă ce se întâmplase. — Și lui Vitellius, Valerius i-a aruncat în față o farfurie... — ...dar era cu sturzi, nu cu varză, râse Valerius în timp ce gărzile îl scoteau afară. Împăratul nostru se respectă. Când ajunse în prag, zarva se potolise. Valerius întoarse capul și strigă: — Spuneți-le instructorilor că secutor-ul Valerius e închis și că astăzi va lipsi iar de la antrenament. Spuneți-i lui Manteus că nimeni nu mă va învăța azi să lupt. Spuneți-i că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tuturor celulelor din Ludus. Tu îl vei căuta pe împărat... Listarius tăcu o clipă. — Împăratul va purta o mantie neagră... să nu uiți asta. O mantie neagră. O luă la fugă. 36 Ieși în goană din Ludus, lăsând în urmă zarva, râsetele, insultele și lamentațiile. Alergă printre casele cu trei sau mai multe niveluri, pe străduțele marelui oraș, atât de înguste, încât vântul nu reușea să risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot mirosea a carne friptă, a vin și tămâie. Peste tot era zarvă mare, fiindcă în acele zile de sărbătoare totul era permis și rolurile se inversau: sclavii își insultau stăpânii, care îi serveau la masă, bărbații puteau avea orice femeie voiau, iar femeile puteau avea orice bărbat voiau, toată lumea mânca și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Zarvă în livada de guave Familiei mele, cu dragoste 1 În vara aceea, căldura învăluise tot orașul Shahkot întro ceață gălbuie și tristă. Aglomerarea de acoperișuri și de sfori de rufe, care se întindea de obicei până la poalele dealurilor de la linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
apoi pe Vermaji cel nemulțumit să se alăture procesiunii pe motoreta sa. Astfel, ajunseră la copacul lui Sampath la un interval de o jumătate de oră unul de altul, fiecare dintre ei însoțit de mulțimi de cetățeni revoltați. Se iscase zarvă, vedeți voi, când planurile care tocmai fuseseră elaborate ajunseseră la urechile marii majorități a populației, grație șoferilor jeep-urilor guvernamental și militar și soției lui Verma, care-i scotocise printre hârtii într-un mod de care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
uitatul conținut al cutiei sale de tinichea. „Alcool“, „Maimuța de la Cinema“, „arme“, „interzicerea“, „să sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă, cu atât deveneau mai isterici. Sampath vedea în ochii lor o căutătură de nerecunoscut. Venea dintr-un sentiment pe care nu-l întâlnise la el însuși, și alergase deseori la oglindă să vadă cum i se manifesta fiecare dintre emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lut. Cântăreață indiană care a interpretat melodii în peste douăzeci de dialecte hinduse, fiind distinsă cu Bharat Ratna, cel mai mare onor civil indian, pentru activitatea sa. Unități de măsură din sistemul britanic. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Zarva 1.doc PAGE 115
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fost spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce se auzea prin peretele sufrageriei. Era ca și când o armată întreagă de oale, tigăi și alte obiecte goale pe dinăuntru ar fi fost azvârlite pe podea, toate în același timp. Zarva oribilă a fost urmată de sunetul unei voci subțirele, care se lansase într-o incantație - poate chiar un cântec -, în acompaniamentul insistent și zgomotos al unui gong bătut ritmic. Vocea spunea: SVO - BO - DA! SVO - BO - DA! — Moonshy, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am chef de plimbare. Du-te tu. Mai am câteva lucruri de făcut pe aici. A lăsat-o întinsă pe șezlong, cu muzica cântându-i în surdină. PATRUZECI ȘI ȘAPTE Când moartea a ajuns pe insula Calf, a sosit fără zarvă, pe neașteptate, în vârful picioarelor. A fost mai degrabă un început decât un sfârșit. S-a întâmplat ca un fapt normal, banal, ca și când ar fi fost acolo dintotdeauna și doar se hotărâse să-și facă simțită prezența. Dar consternarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Suki în timp ce vorbea. Mi se părea că îngrijorarea pentru întârzierea surorii ei nu era doar din cauza lipsei de politețe față de invitați; părea agitată, încordată și își tot plimba ochii de colo-colo, uitându-se parcă după ea. Exact atunci se auzi zarvă în dreptul ușii și Belinda intră în sfârșit în bar, urmată de Charles de Groot. Pentru o secundă, toată lumea a amuțit în fața frumuseții ei diafane, dându-i ocazia să exclame: —Tati! Suki! Iertați-mă că am întârziat atât. Traficul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe de ce, Îi părea din ce În ce mai vie. De altfel, și dinspre havuz venea o răcoare plăcută, iar gânguritul păsărilor Îi crea acum o cu totul altfel de dispoziție. „Cui pe cui se scoate”, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se așternu liniștea. Ștergându-și fruntea transpirată cu o batistă, Oliver decise: „Adevărul lui Satanovski e unul crud, el coboară pe om În stadiu de neom...”. În tot acest timp, Noimann stătuse liniștit la locul său, contemplând de la distanță toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său, contemplând de la distanță toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii se mai domoli, medicul aplaudă cu patos... Ceilalți meseni, scăldați În sudori, Îl priviră În tăcere. Dinspre locul unde se afla, turbanul lui Satanovski Îi răspunse un croncănit de corb. Ascultându-l, Oliver trase concluzia că adevărul ultim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Păsăretul, în ogradă, A iscat o zarvă mare; Toată lumea-l ia la sfadă Pe-un cocoș, la deșteptare. Furioasă, o găină, Îl întreabă verde-n față: De ce cauți tu pricină? Ne scoli prea de dimineață! Dar cocoșul îi răspunde, Supărat, din cale-afară: Ora nu mai corespunde, Că
În ogradă. In: Glasul Copilărie by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/557_a_771]
-
cartofi la tavă? Domnița: Tata trebuie să poarte coroana chiar și în timpul nopții. Iepurașul: Dar de ce? Împăratul: Fiindcă sunt împărat. Iepurașul: Păi n-ai fes? Împăratul: N-am că eu sunt ]împărat, nu sultan de la Țarigrad. Domnița: Dar ce e zarva asta în castel, tăticule? Împăratul: Îl fugăresc pe ăla? Domnița: Care ăla? Împăratul: Pe ăla, cum îi zice...Cotoșman. Domnița: Și de ce-l fugăresc pe motan? Iepurașul: E un motan năzdrăvan, Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-au întors acasă, s-au oprit în prag și au început urarea către părinți, așa le învățase
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a poruncit să-l ducă la regele Galafron, în marea cetate care era Albracca. Aceștia au facut întocmai cum li se spuse și, la sosirea lui acolo ,a fost închis înăuntrul unei stânci sub apele mării. În acest timp, mare zarvă s-a stârnit la Paris pentru că Roland ținea să fie primul care să-și încerce norocul la scara lui Merlin. Ceilalți pețitori ai Angelicăi se supărară grozav și cu toții îi tăgăduiau dreptul la întâietate. Cearta lor s-a potolit cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în inferoritate. Dacă vrei să dormi îți dorescc noapte bună, dar dacă vrei să stăm de vorbă, hai, mai bine să vorbim despre lupte și femei frumoase. Dar, tocmai voiam să te întreb, ești tu acel Roland care face atâta zarvă în lume? Și ce te aduce, rogu-te, pe aceste meleaguri? Ai fost vreodată îndrăgostit? Îmi închipui că trebuie să fi fost; căci a fi cavaler și a nu fi iubit, ar însemna să n-ai inimă în piept. Roland
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bea decât pentru a-și calma durerile din oasele ciomăgite de fasciștii ăia. Dar alcoolul îl ajută: îi mai stinse din durere și îl făcu să-și miște umerii mai liber, obișnuindu-se cu durerile care vor apărea mai târziu. Zarva se mai liniști, iar Danny începu să se simtă bine și să se laude cu evoluția lui. Kostenz îi cântă în strună, spunând cum îi povestise Jukey Rosensweig despre el și Donna Cantrell. Danny interveni cu o lamentație tandră legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își înfigea în braț acul unei seringi, fără să bage în seamă zarva sau pe cei doi albi care îl amenințau cu pistoalele. Mal îl lovi cu piciorul și îi smulse acul din venă. Buzz văzu o hârtie de-o sută de dolari odihnindu-se lângă o seringă nouă de pe noptieră și înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]