1,029 matches
-
teatrul spaniol contemporan, autorul vorbind despre teatrul său și despre impactul pieselor sale pe scenele europene. Vor participa dramaturgi, regizori, critici de teatru, traducători, hispaniști și studenți la UNATC. (L.V.-R.) 7. Noapte adâncă. Un bar întunecos, cu lumini roșii. Zarvă mare. O chelneriță tânără servește la mese, în timp ce la bar stă Dick, un bărbat de cincizeci de ani, purtând costum și cravată. Bărbatul seamănă izbitor de mult cu Dick Cheney, vicepre- ședintele Statelor Unite, în timpul lui George Bush Jr., un personaj
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
aproape oricui, fără prealabile piruete hamletiene. De aceea, în loc să-și trăiască triumful și să iasă iute în față, cum l-ar fi îndreptățit comentariile tușante venite din toate părțile, poetul a preferat înțeleapta rezervă, jenat nițel, însă și amuzat de zarva iscată în jurul numelui său, de parcă ar fi fost vorba despre altcineva, despre un străin, bizar uzurpator al propriei persoane. Instalat confortabil într-o expectativă ironică, prielnică observației, și-a camuflat nemulțumirile și revolta în masca unei perfecte afabilități. În atitudinea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a fost o mare nelegiuire, chiar pentru acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor" dau o imagine terifiantă a unui atentat modern globalizat. "Acolo, după spusele destul de țări ale unui scriitor al vremii ( D’Aubigné, Istoria universală, n.n.) sîngele curgea din toate părțile, căutînd rîul
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
zbat, dacă ea e prinsă în odgonul liniștitoarelor obișnuințe casnice? Copioasă lenea asta erotică, îmi zic, iar comparația cu o reptilă nu e deloc deplasată: citind versul ăsta ea va râde (cu delicatețe, va hohoti o oră întreagă) de toată zarva pe care o fac, fără ca măcar să știe totul - fără să-i pese, în orice caz -, sub ferestrele acoperite cu draperii de culoarea purpurei. Adică, fiindcă eu stau acum în ploaie, în fața căsoaiei unde probabil candelabrul aurit s-a aprins
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
fi aceeași mână de cenușă Pe care-ar fi s-o-mprăștii peste toate Ori doar pe urma lor imaginară. Și-acesta încă nu-i decât un gând, Un joc târziu la masa ta de lucru în liniște și-n zarva citadină, Străin de câte-ai sta să te cutremuri De-ar fi să mai cunoști Apocalipsa - Răgazul tău, oricum nu intră-n calcul De ani, știind că soarele mai are Până la stins vreo două miliarde - Și-așa, glumind, te-apucă
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
Nicolae Sinești Aniversare Șapte zeci Inima mea se crede Palat al i. E zarvă mare în acest Palat; Facerea Lumii nu s-a terminat! - Iubirea e imensă și greu de înălțat. în mine, simt că Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
Ion ședea pe capră și mâna caii cântând încetișor un cântec cunoscut numai de noi căci fusese compus în vara aceea de un prieten al lui care murise apoi la scurtă vreme și nu apucase încă să-l “valideze“: E zarvă-n ogradă/ e lună pe cer/ și hora se-ntinde mai mare./ Pe bolta senină des stelele pier/ și cântă țiganul mai tare..., când deodată m-am auzit rostind: “Aș vrea să nu se mai termine nici drumul, nici noaptea
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
vor lăsa, strivite, ca să ne-nșele iarăși, să curgă, roșu, decât un provizoriu, metaforic sânge. Un provizoriu, numai, și metaforic sânge... De Ce De ce te-ai plânge de starea ta jalnică, - ar trebui să te liniștești. E firesc. Pentru ce atâta zarvă și sângerare? - Copia va avea întotdeauna nostalgia originalului - repetă amicul Platon dintr-un raft vecin. Ce-ar trebui acum să răspund? Că îmi sunt prea multe degetele? Că în loc de cap ar fi mai bine să am un cub? Da, de
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
ani de zile, Luvrul mă înspăimântă, iar azi, întârziind o clipă pe Pont des Arts, mă simt cumva mai în siguranță când știu că pe sub mine mai curge, totuși, Sena. În rest, desigur, mici descojiri, sângerări mărunte, câte-un geamăt, zarvă, evenimente. Către Nichita Mă gândesc la tine, Nichita, acum, când simt că și în mine s-a cam învechit urletul. Însă nu, iubite Nichita, nu din cine știe ce nevoie de distilare a-ntârziat prin alambicurile întunecate acel țipăt al meu de demult
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
stradă printre uluci. Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva să-și ocupe pozițiile, astfel încît stradă să fie înconjurată de un cordon viu. În pofida întunericului, am putut vedea mitraliere și pistoale în mîinile oamenilor. Întreaga mișcare nu a durat mai mult de cîteva minute. Mi se uscase gură și
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
tăbăcească pielea. Revoltatul reuși să-și facă un adept, o doamnă cu un pechinez în brațe. - Vreți adică să-i expediați la pachet? - Unde? păru surprins Cervina. - În Orient, acolo unde sălbaticii aceia îi consumă ca pe iepuri. Femeia stimulă zarva. Se formară grupuri de apărători și de contestatari, unii chiar amenințară că-i vor alunga pe chinezii care negociau deja transporturile înspre Orientul Îndepărtat. Alții rostogoliră informațiile, afirmând că febra strângerii de patrupede va antrena toată țara. - Cred că e
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
tras pe sfoară: înainte de a se mărturisi, când îți spui de trei ori numele în gând și preotul te binecuvântează, cu patrafirul pe cap, cu mici gâlgâieli de râs, cu bărbia în piept, îngenuncheat, văzându-i prohabul uitat deschis... Atâta zarvă fără rost: e împăcat azi, a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe un maidan înzăpezit zarva copiilor uitînd de foame, încît o culeg din toate imaginile și mi-o așez acolo unde uitarea nu are sfîrșit, o simt, nu este decît foșnetul îngerilor prinși în cîntecul ei la fel de trist ca mine cînd nu mai văd chipul
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
la subsol. Dar, în comentarii, ideea cu bibliotecă nu moare, și i se adaugă speculația că documente importante, de arhivă, ar fi fost definitiv înghițite de foc. Ba chiar că întreaga clădire se îneacă în fum. După zece minute, previzibil, zarva se potolește - n-a fost nimic din tot ce se zvonea - și urmează politică. Nu e ceva neobișnuit, e felul televiziunilor de a-și face audiență. Chiar și așa, ca, totuși, cultură generală nu te ajută să localizezi corect Universitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6556_a_7881]
-
pragurile caselor și toate celelalte erau parcă cioplite în piatră, trasate milimetric una lângă alta. În vreme ce la tatamare totul era altfel, cald și schimbător. Acolo străzile și străduțele își uitau parcă traseul de la o zi la alta și încet-încet, fără zarvă, șovăiau spre dreapta sau spre stânga. Și asta pentru că acolo nu exista caldarâm, ci doar pământ sfărâmicios. Pământul acesta era schimbător ca și omul: slăbea, se îngrășa, zâmbea, se încrunta, se urâțea, după anotimp. În vreme ce cartierul nostru era aproape indiferent
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
o oarecare măsură interzis", și anume polemica. Într-adevăr confruntarea polemică pare inadecvată imaginii abstrase, oarecum hieratice sub care ni se înfățișează autorul Spațiului mioritic. La marile-i altitudini la care a înțeles a-și fixa viziunile, la ce bun zarva patimilor proximității, agitația unor inevitabile inadecvări epocale? Și totuși, Blaga n-a ezitat a riposta contestatarilor săi, cu o vervă adesea corozivă, cu o energie aneantizatoare a ceea ce i se părea a fi rea-credință, postură care-l așează în rîndul
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai auzi cîțiva asini/ Răgușiți, dar nu-s de vină,/ N-au ciulini.// Doar la crîșmă-i zarvă mare/ Și duhoare de trascău,/ Iese-arar cîte-un flăcău/ Ca să-și cate ușurare/ Cînd i-e rău.// Dar se termină programul/ Și se-nchide și aici,/ Cete-cete ies amici,/ Ascunzîndu-și kilogramul/ Sub tunici.// Stinse-s becurile toate,/ Doar în centru, un
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Mircea Ghițulescu, cartea lui Andrei Terian despre Călinescu etc., etc.), receptarea abia trece de strâmtoarea unei cronici, fie ea oricât de aplicată. Modelul mai bun pe care ele îl propun nu e asimilat și introdus degrabă în școală, să zicem. Zarva cea mai mare, dar tot fără urmări, au provocat-o Literatura română sub comunism și Iluziile lui Eugen Negrici, cărți-model care își subminau ele însele desenul făcând concesii atitudinii „demascatoare” postdecembriste, înfierbântate - participiul conține și o doză de neimplicare adevărată
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
sau nu, din constituția unor actori atît de vii, de proaspeți, de firești. Așa am petrecut de Lăsata Secului. Pînă după miezul nopții. Nu s-au tras focuri de armă. Doar de artificii (nu le-am văzut, am auzit doar zarva). Cine știe ce faptă o fi ajuns spre zorii zilei la vreun Leonida, stoarsă de petrecanie, alungînd iluzia revoluțiilor, de orice fel. Alungînd, brutal, iluzia că ceva sparge, spectaculos, monotonia tic-tac-ului unei pendule însingurate.
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
un joc în care concurenții se calomniază unul pe altul, pînă la epuizare. În receptarea lui Sebastian nu au ieșit la ivelă, în primul rînd, interpretările, ciocnirile de idei, ci fracturile din intelectualitatea românească, orgolii nemăsurate, voci megalomanice, o adevărată zarvă groenlandeză. Cam acestea au tansformat dosarul Sebastian într-un caz de "nesincronie" intelectuală. Obiectul dezbaterii profitabile apăruse, instrumentele discuției intelectuale erau ruginite rău. Prea puțini realizează acum cît de penibile sînt "certurile pentru putere" în "din ce în ce mai minuscula Republică a Literelor
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
multora, poate fi cel mult un zbenghi trist pe marama uitării. Nu justifică nici o trădare... Dar nu din astfel de gânduri porniseră șirurile mele. Pur și simplu din melancolia unor ani de demult și din sentimentul că, prinși în vâltoarea zarvei zilnice, uităm din ce în ce mai mult de cei de dinaintea noastră și de cărțile lor. în locul recitirii, uitarea este sfâșiată, câteodată, cu injurii. Cu temere mă întreb, din ce în ce mai des, dacă cei ce vin în lumea scrisului încearcă, măcar din curiozitate, să vadă cum
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
Tudora Șandru-Mehedinți Colivia era gata. Baltazar o atârnă de streașină, în virtutea obiceiului și, când își termină prânzul, se și spunea pretutindeni că e colivia cea mai frumoasă din lume. Veni atâta lume s-o vadă, încât se iscă mare zarvă în fața casei, și Baltazar a fost nevoit s-o dea jos și să închidă tâmplăria. - Trebuie să te bărbierești, îi spuse Ursula, femeia lui. Parc-ai fi o maimuță. - Nu-i bine să te bărbierești după prânz, zise Baltazar. Avea
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
cumpără; când partiturile, atunci când au teribila șansă să fie editate, "beneficiază" doar de câteva zeci de exemplare tiraj; ori când opusurile noastre sunt restituite, în cel mai fericit caz, în primă și ultimă audiție absolută ? Ca să nu mai vorbim de zarva (ca și inexistentă) din jurul lor, mediile - radio, televiziune, presă - afișând, aidoma surdo-muților sau orbilor, un evident handicap de gradul I, când se pune în discuție propagarea creației contemporane. Chiar aceste rânduri, mă tem că au un impact și o aplicabilitate
Ieșirea la pensie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12588_a_13913]
-
România fericită.” Oribilă manifestare a „instinctului primar agresiv” la un personaj care și-a dovedit cu asupra de măsură talentul scriitoricesc! Imprecațiile nu se opresc însă aici. Trei zile mai târziu, în 17 martie 1936, spiritul retrograd lovește din nou: „Zarva care continuă să se facă în jurul operei lui Morcovescu îmi confirmă un fenomen foarte interesant care învederează evoluția săvârșită în muzică, în câteva decenii. Pe vremea tinerețelor mele, toată lumea era împotriva formulelor noi și a inovatorilor. «Corul antic» al păzitorilor
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
de ocară pe mai toți criticii generației lui. Faptul că nici unul dintre împricinați n-a ridicat mănușa îi sporește lui Claudiu Komartin „amărăciunea” mărturisită în articol, dar nu-l împiedică să comită o eroare de logică: „Am senzația că, în ciuda zarvei create în jurul acelui text, nu s-a schimbat nimic”. Care zarvă? Luându-se în serios ca un legislator al literelor, un Maiorescu redivivus, Claudiu Komartin le trage o săpuneală strașnică Academiei Române și Uniunii Scriitorilor din România, care nu ar premia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]