5,010 matches
-
un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe loc mi s-a făcut un dor nebun de gândul lui cel vechi, dinainte de facerea lumii, când nor era, iar eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dacă nu cumva rețetele înțelepților sunt rețetele disperării... Și Berdiaev, care clama sus și tare, cu exaltarea plină de tupeu a rușilor, că „revelația“ nu cade din cer ca o pleașcă, din contră, ești nevoit să o cauți, să te zbați, să te zvârcolești... ca pentru a pune mâna pe o funcție publică, pe un privilegiu, pe o slujbă bine plătită... * Avântul insolent către înțelepciune m-ar descalifica, ar fi ridicol. De unde „înțelepciunea“ de a emite numai soluții extreme, teribiliste, extravagante
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cerebrală. Nu o facem însă ca să fim iertați de instanța divină, înnoiți, curățiți, ci pentru că altfel nu ne putem situa: fără o astfel de confirmare în ecou suntem bolnavi. Dacă am ignora această terapie isterică, anonimatul firesc în care ne zbatem ne-ar îngrămădi pe toți în spitalele de nebuni. Pătrarul de activitate mentală necontaminat de logoree trebuie că ne ține în echilibru, ne ferește de punerea în aplicare a crimelor care ne dansează în minte când mergem pe stradă. Bântuit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a identității ,,Noi sîntem români, noi sântem români.." construită, evident, după cunoscutele modele Noi sîntem bulgari, Noi sîntem burundezi sau Noi sîntem zuluși? Evident, în aceste înălțătoare situații, lucrurile se schimbă; dușmanii crapă unul cîte unul, ocultele internaționale se mai zbat o clipită, ca o coadă de șopîrlă desprinsă de trup, apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
decât l-aș putea rezuma, se dezvoltă pe aceste direcții, centrat însă pe conștiința neguroasă, traumatizată, a lui Tolea. Zguduirile psihice au ca repere zguduirile geologice ale Bucureștiului, în bombardamentul din timpul războiului și în cutremurul din 1977. Tolea se zbate arghezian între acești doi poli, ca între două nopți (p. 357). Imaginarul romanului lui Norman Manea e puternic marcat de reprezentările malefice nocturne, reiterate periodic și orchestrate subtil poetic pentru a releva frământările lui Tolea între antipozi: "Venise ora lupului
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
oră, trece aproape un ceas, lupta continuă, lumea se adună ca la înec. în cele din urmă, Mureșul zvârle peste umăr în iarbă somnul de treizeci de kile. într-un oraș în care se lucrează fierul, un pește enorm, palpitând, zbătându-se, rostogolindu-se prin iarba verde, vie, tras la strung milioane și milioane de ani, pare... "un obiect" atât de rar, o invenție atât de stranie, încât face să te oprești din drum, ca să-l contempli. * Apă și oțel. Două
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de frumoasă remiză cu viața și cu aleanul, oricare ar fi fost intențiile ei. Întîi, un bărbat iubește o femeie. Amintirea ei încearcă s-o cuprindă, neștiutor de toate compensațiile pe care lumea se zbate să i le ofere. Povestea începe cu o șopîrlă, martorul rece al întîlnirii lor fierbinți. De aici, o întreagă teorie a șopîrlei care aruncă discuția despre iubiri și despre însăși fericirea hăt, în decor. O hartă de distanțe și de
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
atunci pe toate drumurile, construiesc această perspectivă a lui eu: "Mă vedeam, pe mine însumi, din afară, cum mă lupt sub stăpînirea legii și nu înțelegeam de ce mă chinuiam. Lucrul mi se părea absurd, imposibil. Și totuși, celălalt eu se zbătea, căci aceste reflexii nu îl ajungeau, nu-l influențau. Erau două euri atît de separate! Era ca un spirit care își privește corpul. Ca un om văzîndu-se, pe un ecran, jucînd un rol trecut. Gîndirea mergea, despărțită de trăire, pe
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
este punctat cu multe observații de același fel, fără îndoială utile, și se încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban adâncesc și nuanțează obsesiile romancierului, notațiile reflectând puternicul zbucium sufletesc al unui individ interiorizat. Acesta se zbate continuu între Eros și Thanatos și are un dar teribil de a complica lucrurile și de a amplifica suferința" (p. 78). Trecând la romanele lui Anton Holban, exegetul se dovedește la fel de atent și de meticulos, preocupat ca nimic semnificativ să
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
-i împuște. "Lui Ceaușescu i-au dat lacrimile în drumul spre moarte. I-am executat, dar au tras toți colegii mei apoi, nu numai noi trei, care fuseserăm desemnați". Dorin Cârlan își amintește că Elena Ceaușescu nu murise și se zbătea. "M-am dus la un metru jumătate de ea și am tras. Aveam 30 de cartușe. Le-am descărcat în capul ei. Bucăți de oase, de creier și sânge au sărit pe pantalonii mei". Tot el spune că soții Ceaușescu
”Lui Ceaușescu i-au dat lacrimile în drum spre moarte”- mărturia soldatului care i-a executat by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80374_a_81699]
-
stare de decădere morală să fii ca să renunți la o felie de pâine prăjită cu unt?... Nu e nimic mai grațios, mai tonifiant decât un copac bătrân răspândindu-și crengile pe cerul înstelat, sorbind cenușile scânteietoare din înălțime...". George se zbate într-un continuu du-te-vino de la viață la literatură, de la suprafețe la sensuri: "Mai reale decât realitățile sunt înțelesurile pe care le dăm aparențelor, capacelor, casetelor în care par a se ascunde". Sau: "Ca și natura, viața e neutră. Artistul singur
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
omniscient din romanul tradițional), contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip - așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
Troia, chiar dacă Ulise i-ar atașa aripi calului său de lemn. E nevoie de un truc, de-o șmecherie, de-o invenție - de-o bună trădare - pentru a restabili echilibrul între forța brută și inteligență. Dilema morală în care ne zbatem de câteva milenii n-a fost vreodată mai acută decât în fraza lui Farfuridi (unii i-o atribuie lui Caesar): "Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători." O frază mult mai încurcată decât ne imaginăm la simpla lectură. Ea mobilizează o
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
cu șnurul robei, par îmblânziți de na-tu-ra fi-na-lă a ce-re-mo-niei și de pie-ta-tea de-su-e-tă a dis-cur-su-ri-lor. Pu-neți umărul la pro-pă-și-rea Americii, li se spu-ne. Luați-vă în pri-mi-re lo-cu-ri-le care va aș-teap-tă în ar-ma-te-le paș-ni-ce ale so-cie-tă-ții de-mo-cra-ti-ce. Chiar dacă va zbateți ca să re-u-șiți, fiți ge-ne-roși cu se-me-nii voștri. Gân-diți-vă, în ciu-da tu-tu-ror scan-da-lu-ri-lor de co-rup-ție po-li-ti-că și de abuzuri ale cor-po-ra-ți-i-lor prin care pre-sa ne des-cu-ra-jea-ză și ne scâr-beș-te zilnic, la bi-ne-le comun. Acum în-ce-pe via-ța ade-vă-ra-tă, află ele-vii; Pa-ra-di-sul edu-ca-ției
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
Simona Vasilache Dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale e-un capăt de frază călinesciană care a creat un complex. Același pe care părintele lui s-a zbătut, într-un fel, să-l vindece, lăsînd impresii, studii, note despre capodopere universale trăgînd, prin comparație, scrierile în românește spre apele repezi ale literaturilor mari. Antologate de Vasile Nicolescu și Adrian Marino într-un volum masiv, aceste "deschideri" au apărut
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
viața sa agitată și periculoasă de jandarm al anilor ’50 i s-a părut că observă o urmă de rouă fină și s-a cutremurat de bucurie și de teamă. Da, el este și este Încă viu, trupul său se zbate Între viață și moarte iar eu sunt hotărât să Încerc orice și cu orice risc și a Încheiat cu Întrebări capitale: Ce fac, În ce mă bag și cum voi ieși ... dac-am să mai ies vreodată! Victor Olaru a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă. Ușa se deschise pe neașteptate. În fața lui stătea sora lui Janvier. Recunoscu aerul de familie și într-o clipă îi construi portretul după trăsăturile fratelui ei. Blondă, subțire și foarte tânără, avea încă timp să dezvolte aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Crezi că ochii ăștia de avocat ar fi în stare să plângă? El întinse mâna și-i atinse brațul. Cred că ar arăta-o în felul ăsta... și în clipa aceea clopoțelul de la intrare începu să sune și să se zbată pe tija sa metalică. —Roche? întrebă el mirat. Ce să caute el la ora asta? — Iar pentru cerșetori e cam târziu. Poate că o fi venit, în sfârșit, el, șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a schimbat încă generația de lideri crescuți la școala de gândire iliesciană care a dominat ultimele două decenii. Băsescienii n-au ajuns încă să facă masă critică, iar calitatea multor lideri din noua generație lasă de dorit. Apoi, PDL se zbate sub presiunea alegerilor interne. Miniștrii cu ambiții politice în interiorul partidului nu pot fi imaginați riscând măsuri nepopulare care le-ar periclita cariera. Viitorul lui Emil Boc depinde de greii partidului, greii partidului fug de reforme din spirit de autoconservare. În
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
luxoase și iahturi, firește. Apare un fel de roboțel, le admiră, țopăie mulțumit. Desenul animat îl transformă într-un rechin. George Pădure n-are nici pești, nici acvarii. E un peștișor pe uscat. Balta a cam secat și acum se zbate în uitare, la fel ca decrepitul său tată, fostul primar comunist al Constanței. Pădure? Pentru cine-și amintește, primul capitalist vânzător de televizoare color. Alt simbol care merită urmărit: televizorul, carcasa lui înșurubată în capul nostru. Apare Dan Diaconescu, un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
peștișor straniu printre rechinii lumii vechi. Acvariul său în care pescuiește cu mult succes se numește OTV, televizorul inundat cu ape stătute. Istoria penală a României defilează la televizoarele-acvarii. Pești mari și mici: Vântu, Tender, Dan Ioan Popescu, Patriciu se zbat pe la ușile tribunalelor. Vă considerați vinovat? Vântu râde cinic. Până azi, niciunul n-a fost prins definitiv în năvodul justiției. Au alunecat mereu și s-au întors în mările negre ale României. Desenul-cheie al filmului îl execută cu măiestrie Dinu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fi dresat. Există în stenograme pasaje întregi în care Voicu se laudă cum a promovat, salvat sau păstrat în funcții, chiar și sub Blaga, diverși șefi de poliție, mai mari sau mai mici. Să ne amintim că Voicu s-a zbătut, împreună cu Marian Vanghelie, să pună mâna pe ministerul de interne, cu planuri de conchistadori: „Un sistem, ca să-l încaleci, tre’ să fii deasupra. Pentru că, din păcate, uneori, aparențele sunt mai mult decât realitatea. Iar dacă eu nu apar, măcar o dată
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a stătut de tot. La Vântu bolborosește vioi. Realitatea lui a devenit suprarealistă: recuperează personaje din lada de gunoi a istoriei, le urcă în cârca unor personaje stimabile ca într-un Babilon politico jurnalistic. La el, moliile și fluturii se zbat sub același bec. Această joacă morbidă și cinică seamănă teribil cu pasiunea anatomistului german Gunther von Hagens, devenit celebru pentru colecția sa de cadavre conservate și expuse public în poziții care-i înfățișează în activități cotidiene: joacă șah, aleargă sau
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de mai sus. Din păcate, televiziunile, presa, cu puține excepții, arată la fel ca partidele, la fel ca instituțiile publice: corupte, populate cu impostori, cu personaje de rea-credință și cu oportuniști, sub dictatura cărora o mână de oameni cumsecade se zbat să supraviețuiască. P.S. Da, statul se autodiscreditează, la fel și presa. Dar competiția autodiscreditării naționale are antrenorii ei. Terorismul oamenilor disponibili Câteva personaje cu foarte mult timp liber au monopolizat datul cu părerea în public. Se schimbă guvernul, se modifică
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
spui asta? Doamne, ce vorbă păgânească! a intrat din nou în vorbă Vasile Hliboceanu. Ai răbdare, omule, și nu mă face păgân, că ai cam sărit calul. Ascultă, și până la urmă ai să mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui, mângâindu-i fruntea brobonită de sudoare și murmurând vorbe de alint, ședea un...un înger alb! Da, da! Un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]