1,162 matches
-
și tari, iar apoi, în tigaie, se înmuiau și aproape se topeau. Bamele erau asezonate cu tamarin și coriandru. Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa plin de cruzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se transformă într-o boare care-i făcu pielea de găină pe brațe. — Uite, strigă Kulfi, vine ploaia! Auzea zvon de bucurie dinspre bazar. Privi copiii de pe stradă sărind ca broaștele, incapabili să stea liniștiți din pricina încântării. — Se face frig, zbierau ei și se prefăceau că tremură. O să plouă. Se luptau și se trânteau unii pe alții într-o stare de veselie nestăpânită, în timp ce adulții se grăbeau prin lumina schimbătoare să ajungă până la piață și-napoi, să aducă în casă rufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
musonului. În timp ce făcea asta, îl simți pe Sampath lovind-o în burtă. Inima îi tresări, prinzând ritmul. O lovea din ce în ce mai tare. Prunul din curte să clătina și trosnea. Ploaia se scurgea prin părul lui Kulfi, spălându-i fața. Soțul ei zbieră: — Pleacă de lângă fereastra deschisă. Nu-i dădu nici o atenție. O înfășură într-o bucată de plastic, dar ea o scutură jos. Ploaia cădea în rafale puternice, măturând totul. Vecinii se retrăseseră cu mișcări iuți, bruște, trântiseră ferestrele, baricadaseră ușile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nivel al fântânii și, cu o mișcare iute, își dădu jos pantalonii și chiloții. Cu spatele la mulțime, ridică în aer fundul maroniu și-l scutură frenetic, apreciind extaziat distracția acelei seri pe care el însuși o oferise. — Vaiiii, ce-ai făcut? zbieră familia când Sampath se întoarse acasă fără slujbă, liniștit și ud până la piele. — Te rog să dispari, îi spusese cu atâta răceală domnul D.P.S, că lui Sampath îi înghețase inima. Nu mai e nevoie să te prezinți la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
conspirat să țeasă în jurul lui o plasă de țipete și urlete, ca să-l prindă și să-l lege pentru totdeauna. Întrebările mușcau din el. Îl durea capul, la fel și inima. Îi părea îngrozitor de rău pentru el. — Ce-am făcut? zbieră el. N-am făcut nimic. Nu mai urlați la mine. Nu mai vorbiți. Faceți liniște. Faceți liniște. Faceți liniște. Ieși pe balcon și trânti ușa în urma sa. Dar ei continuară. Chiar și așa îi putea auzi prin ușa închisă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se poate să fie un pic nebun, poate e un pic nătâng, dar, de fapt, nu e deloc interesat de lumea materială. Odată i-am dat cinci rupii să-l plătească pe lăptar și imediat l-am auzit pe lăptar zbierând: — Vai, vai. Uite, vai, uite ce-a făcut nepotu-tău. În ziua aceea briza era puternică și, în timp ce lăptarul măsura laptele, își făcuse o bărcuță din bancnotă și-i dăduse drumul să plutească în bidon. Și, vai-vai, prin ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal. brigadierul se așeză în fața Colectorului Districtual și a domnului Gupta. Așteptase cu nerăbdare să le prezinte planul său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
i-o trag și Fiasco-ului, dar începusem deja să-mi revin, plus că mi-am amintit ca prin vis că lăsasem mașina în Maida Vale. Probabil că atunci am suferit prima transformare importantă a mea. N-am vrut, tot zbieram eu. Doar știi cum e. Am băut ceva mai mult și lucrurile mi-au scăpat de sub control. M-am pripit. Nu mai poate omu’ să facă o greșeală? M-am cutremurat cuprins de panică și am încercat să fac vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine și m-am sprijinit de tăblia patului, preventiv; dar el se limită la o înjurătură puternică și trecu pe partea cealaltă a patului, spre scara ce ducea jos, în atelierul principal. Am sărit ca arsă din pat și am zbierat la el aplecată peste balustradă: —Tu ai fost ăla care a venit pe aici, îți aduci aminte? Nici măcar nu te-am invitat. Nu m-aș întoarce la tine nici dacă m-ai ruga în genunchi! — Sigur, sigur. Deci la aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
era, să pară trecută. Puțin mai departe de grup era un tânăr cu un aer răutăcios, purtând un costum imaculat și o cravatăîn dungi, ale cărei culori erau atât de stridente, încât trebuie că erau emblema unui club exclusivist. —Sebastian, zbieră Sir Richard, și Sam! Mă bucur că te revăd, draga mea. A dat mâna cu Sebastian într-un stil foarte masculin, iar pe a mea a bătut-o ușor, în timp ce m-a sărutat - un amestec de salut englezesc și continental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
foarte tîrziu. Tata o aștepta treaz și un pic cu gărgăuni la cap, ca-ntotdeauna. Ea a refuzat să spună de unde venea și cu cine fusese, iar pe tata l-au apucat toate pandaliile. PÎnă la patru dimineața a tot zbierat la ea, făcînd-o de la tîrfă În sus și jurîndu-se că o s-o trimită la mănăstire și că, dacă Îi vine acasă gravidă, o s-o zvîrle naibii În șuturi pe stradă. Fermín Îmi aruncă o privire alarmată. Am simțit cum picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rîzÎnd În sinea lui, și părăsi apartamentul fără alte ceremonii. Lerma Îl urmă. Al treilea polițist, eterna mea santinelă, se opri o clipă În prag. Mă privi În tăcere, ca și cînd ar fi vrut să-mi spună ceva. — Palacios! zbieră Fumero, cu glasul alterat În ecoul casei scării. Palacios Își lăsă ochii În jos și dispăru pe ușă. Am ieșit pe palier. Creste de lumină se profilau dinspre ușile deschise ale mai multor vecini, chipurile lor Înfricoșate ivindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de-astea e mai bine să fie omul prudent, mai ales când e împărat ca Luminăția Mea. Duceți-l Domniței...(către slujitori): Mișcă! Fata mea o să se bucure foarte mult! Cotoșman: Mă bucur și eu, dar nu e nevoie să zbierați așa la mine, că nu sunt surd! Împăratul: Da, dar eu sunt!...Și nu zbier la tine, zbier la mine, ca să aud ce spun...Spune-i viteazului și strălucitului tău stăpân, Voievodul...de cum îi ziseși... Cotoșman: De Dragodana, Măria-Ta
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Luminăția Mea. Duceți-l Domniței...(către slujitori): Mișcă! Fata mea o să se bucure foarte mult! Cotoșman: Mă bucur și eu, dar nu e nevoie să zbierați așa la mine, că nu sunt surd! Împăratul: Da, dar eu sunt!...Și nu zbier la tine, zbier la mine, ca să aud ce spun...Spune-i viteazului și strălucitului tău stăpân, Voievodul...de cum îi ziseși... Cotoșman: De Dragodana, Măria-Ta... Împăratul: E, da..., mă rog...Spune-i...Ce să-i spună, mă? (către slujitor) Slujitor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-l Domniței...(către slujitori): Mișcă! Fata mea o să se bucure foarte mult! Cotoșman: Mă bucur și eu, dar nu e nevoie să zbierați așa la mine, că nu sunt surd! Împăratul: Da, dar eu sunt!...Și nu zbier la tine, zbier la mine, ca să aud ce spun...Spune-i viteazului și strălucitului tău stăpân, Voievodul...de cum îi ziseși... Cotoșman: De Dragodana, Măria-Ta... Împăratul: E, da..., mă rog...Spune-i...Ce să-i spună, mă? (către slujitor) Slujitor I: Că Măria
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
am apropiat suficient ca să-i aud. De fapt, nu se contraziceau și nici măcar nu aveau un schimb de replici: amândoi erau atât de evident Îmbuibați cu cocaină Încât vorbeau spre celălalt, fiecare atât de prins de importanța propriilor idei Încât zbiera entuziast ca să-l acopere pe celălalt. Ca de obicei, fotografii și reporterii acaparaseră o măsuță doar pentru ei și păreau din nou să se Înece În alcool tare. Șase pachete goale de țigări erau Împrăștiate printre ei și de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tip înalt, în formă de pară, de-abia trecut de patruzeci de ani. Stilul său oratoric era o corcitură între stilul populist al lui Harry Truman și cel al unui golan de cartier - și nu știai niciodată când începe să zbiere sau când se apucă să vorbească în șoaptă. Dudley Smith fuma țigară de la țigară și părea să-i guste din plin perorația. Ellis Loew se uita mereu la ceasul de la mână și la Dudley - probabil temându-se ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Marty era întotdeauna singur. Nu se întâlnea niciodată cu băieții în afara clubului. Danny înghiți în sec. — E Goines homosexual? — Ce zici? — Curlangiu, poponar, homo! Îi plăceau naibii băiețeii? Brown termină sticla de Listerine și își șterse buzele. Nu trebuie să zbieri. Și-i foarte urât să spui ce spui acu’ despre cineva care nu ți-a făcut nici un rău. Danny zise: — Atunci răspunde la ce te-am întrebat. Contrabasistul deschise cutia instrumentului. Înăuntru nu avea decât sticle de apă de gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spitalul Queen of Angels. Supraviețuitorii l-au descris pe criminal ca fiind un «bărbat alb, posibil italian, trecut de treizeci de ani, înalt de un metru optzeci și cinci și de aproximativ nouăzeci de kilograme». Vinnie, ăsta ești tu! Scoppettone zbieră: — Nu-s eu! Mal își întinse gâtul, încercând să vadă mai bine ziarul din mâna lui Upshaw, care prezenta pe o pagină întreagă rezultatele la box de săptămâna trecută, de la Olympic. Se gândi: nu te opri, joacă teatru în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când rămase fără nici un glonț. Continuă să zbiere și încă mai zbiera atunci când pe coridor năvăliră o mulțime de polițiști, ce încercau să-l ia pe Mal Considine de lângă el. PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PARTEA A PATRA Melancolia vânătorului de comuniști PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL PATRUZECI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în proteza de wolverină și urlând cât putea de tare, până când rămase fără nici un glonț. Continuă să zbiere și încă mai zbiera atunci când pe coridor năvăliră o mulțime de polițiști, ce încercau să-l ia pe Mal Considine de lângă el. PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PARTEA A PATRA Melancolia vânătorului de comuniști PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL PATRUZECI ȘI UNU Trecură zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când noaptea explodează în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu gravitatea unui ritual... 17", 16"... era ca și cum o și vedea dincolo de o apă neagră, de netrecut... 13", 12"... Nu! gemu, deznădăjduit. Nu se poate! I se părea că unul dintre ei moare pentru celălalt... 9", 8"... Barbara, vino înapoi! zbieră, deși el era cel ce plecase... 5", 4"... Dar el era de pe acum neant și numai formidabila inerție a dorinței lui i-a mișcat, ca în transă, brațul... 3"... și mâna... 2"... și degetul care voi să apese butonul "întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]