1,953 matches
-
încât ele fac din mine omul care sunt azi așa cum mă puteți distinge fiecare. Eu știu că sunt doar om, omul care astăzi a scris despre el. Demn, de multe ori demn, este acela ce nu-și irosește vremea în zbuciumul unei lumi corupte, nepierzându-și prețioasele clipe ale vieții în tulburi și trecătoare preocupări. Demni sânt aceia ce își închină darul vieții Celui Prea Înalt, slujind Lui și semenilor contribuind astfel, călăuziți de Duhul Sfînt, la marea operă de mântuire
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
luat Dumnezeu de mână''. Își aminti că mergea pe un drum de lumină și,,cineva'' îi întindea o mână. Când mai avea puțin, ființa din lumină dispăru și Carmen se trezi în țipătul sirenelor. Durerea era piatra de temelie a zbuciumului său. Totul îi juca în fața ochilor. Părea o nebuloasă ce se lăsa cu greu înfrântă. Întrebări avare, grăbite în valsul răspunsurilor neștiute decât în parte, frământau lumea gândirii sale. Sub fruntea înnourată, un mâine suspendat de colțul lunii, învârtea o
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]
-
pură/ Și-adânci rădăcini din ceea ce sunt/ Stau bine înfipte în cer și-n pământ,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ DUREREA din lacrimi fără măsură,/Tulpină-mi în zbuciumul vieții curgând/ Rezistă prin anii ce-n grabă-și dau rând,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n mii de culori/ NĂDEJDEA din ceruri aflată-n Scriptură./ Azi, frunze-arămii din ceea ce sunt/ Compun
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
un giuvaer scump. Iar dacă cumva teama te cuprinde, ea este acolo, este luceafărul din noapte care te privește, ca să-ți dea curaj și să caute răspunsuri la întrebările care te macină. Împletitura șoaptelor ei vor șterge cu blândețea lor zbuciumul ființei tale. Căci mama va ști mereu să pună virgula acolo unde tu blochezi și închizi poate capitole. Ea naște speranța din abisuri închise sub pleoapele tale și-ți redeschide filele sufletului pe care tu scrii: renunțare. Mama este cel
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
norii de cenușă. Mai lasă-mă să-nvăț ne-ngăduința, Să-mi alung umbra, să-mi reneg regretul, Să număr stele până neființa Ne-o troieni încetul, cu încetul. Valentin Irimia Mai așteaptă... Iubito, mai așteaptă o nouă înserare Când zbuciumul durerii se va așterne lin Peste zenitul mării și pe sub roua care Pe-al meu mormânt, desigur, va crește doar pelin. Și nu-i crede pe unii ce-or zice-n gura mare Că pasu-mi rătăcește pe nu știu ce cărări, Că
SA NU-L UITAM...CELE MAI FRUMOASE POEZII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/366485_a_367814]
-
neamului. În drumul său prin românime, autorul descoperă cascadele Europei chiar pe meleaguri profund românești. Ni le arată și nouă, drept ceea ce reprezintă ele pentru ochiul lăuntric: pragul - pragurile neamului, cele care au fost trecute de-a lungul istoriei, în zbucium, în valtoarea oferită nouă drept pildă de către apele învolburate ale cascadei. Nouă, celor din România de azi, celor care ignorăm pragurile ce le avem de trecut (și noi) întru Sfânta cauză a Românismului. Și încă multe alte șoapte pot căpăta
UN ALBUM MONOGRAFIC CARE FACE...UNIREA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366634_a_367963]
-
din neam de-ostrogoți, / visătorii ce vin din „Hercinici”, „... ( Odă Dobrogei) Copilăria nu s-a pierdut, a rămas închisă în străfundurile ființei sale ca un izvor de lumină, un far ce-l poate apăra de tenebre. Poeziile poartă cu sine zbuciumul tacit al poetului Ioan Gheorghiță, poet care acceptă cu oarecare seninătate cele două fațete ale existenței: viața și moartea, completându-se reciproc, perpetuum, ca o veșnică încleștare între spirit și lut. Ecoul trăirilor se revarsă peste albia existențială, uneori exaltate
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
rațiune... * În mintea lui Albert, cel puțin pentru o vreme, Sabina și Erica deveniseră o singură persoană. Această mutație mentală, concretizată în dedublarea nefirească, îl readusese în trăirile din adolescență cu deosebirea că, acum avea convingerea netezirii drumului spre împliniri. Zbuciumul și suferințele din acea vreme nu numai că nu își aveau locul dar nici măcar nu exista vreo urmă de percepție a lor. Numai că, în conviețuirea lor, rațiunea și nebunia se zgândăresc reciproc ca într-o hârjoană din care iese
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
românesc în vers și glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esențialului vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori în „lumina unui Crăciun”, aprinsă nu atât de greu pe cât se menține, apărată de a nu fi
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
mai exact ca fiind vocea poeziei mele “Fluturele de cristal”. Am fost copleșită la primirea videoclipului cu o recitare divină pe care a reușit să o impregneze poemului pentru că, închizând o clipă ochii și ascultându-l, mi-am auzit tot zbuciumul interior revărsat la momentul când am scris poezia. L-am numit de atunci “vocea sufletului meu” și a urmat un șir de surprize plăcute.Am descoperit un suflet mare de artist, un împătimit promotor al artei care, iată, și el
LUCIAN DUMBRAVĂ ARTA DE A PROMOVA ARTA LA COTELE SUBLIMULUI (I) de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366113_a_367442]
-
Neam Dacoromân, multimilenar și arhibinecuvântat, Dumnezeu luă rotunjimea horei, legănarea apei, tremurul căprioarei, îmbrățișarea dorului, tulnicul doinei Oltului, surâsul soarelui, cutezanța ierbii, broderia florilor, murmurul baladei Jiului, bocetul codrului, firul legendei Dunării, zborul pescărușilor, semeția haiducului, zurgălăii Colindului, neastâmpărul codobaturei, zbuciumul Nistrului, vârtejul vântului, splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
aruncă apoi în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un fund de suflet și suflată cu azur și pene de foc de către buzele cerești ale Artei. O, dacă ați ști câte bogății rupe dintr-un suflet, cât zbucium, cât vis, cât fior sau cât uriaș cântec interior, stau concentrate, ascunse, sintetizate, într-un singur chenar de chilim românesc, în singura unduire a liniei unei anfore, într-un singur stih de doină legănată, în singura înflorire a troițelor noastre
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
pe-altare de nori, Adâncă visare în ani călători Re-nvie și-i vie dulcea chemare În leagăn de val pe țărmuri de mare. Lumină celestă țesută în dor Pe aripi de înger mă poartă în zbor, Prin fire de zbucium și de uitare, Mă pierd printre stele, searbădă stare! Adie speranța-n raze de lună, Strop de vise într-o lume nebună, Ating dorința, o sorb din pocale, Mă caut pe mine, caut o cale. Referință Bibliografică: GÂNDURI / Daniela Tiger
GÂNDURI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361692_a_363021]
-
românesc în vers și glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esențialului vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori din „lumina unui Crăciun”, aprinsă nu atât de greu pe cât se menține, apărată de a nu fi
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
-n lacul privirilor tale, Cu algele-i verzi liniștindu-mi ființa, Așterne-mi covorul de zâmbete-n cale, Lumină senină să-mi umple credința. Fii umărul drag ce răsare din ape, Catarg mistuit de iubire și doruri, Din marea în zbucium dorind să se-adape Și-n licărul stelei să-și scrie onoruri. Ascultă-mi duioasă cântare pribeagă, Liană de sunete mult rugătoare, Ce suflet de ceruri albastre îl leagă Când clipa ne minte, mereu schimbătoare. Referință Bibliografică: Clipa ne minte
CLIPA NE MINTE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351901_a_353230]
-
cu bănat. rămâi că înfrunzesc în dulcea primăvară și ușile-ți deschid să vii ca să mă vezi, palatul meu e veșnic și nu e prima oară când hoinărind prin mine aevea tu te pierzi. de ce-mi răsai, pădure, din zbucium și dureri și dulce mă primești ca pe-un amant la sân, eu nu mai sunt copil, codruțul meu, ca ieri, să-mi fii mereu prieten și veșnicul stăpân. nu vezi cum toate-n viață se duc așa și curg
DIALOG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351914_a_353243]
-
iubești mult, și-atât! DIN „DOR” ATÂTEA... Din tânguirea doinelor și foșnetul brazilor, din semeția munților și murmurul izvoarelor, din frumusețea basmelor ce-mi incântau copilăria, Din smaraldul ploilor și aurul holdelor, din geamătul gliei îngrășată de eroii neamului, din zbuciumul valurilor ce se sparg de țărm, din aerul pădurilor, ca nicăieri înmiresmat, în lume, Am învățat cuvântul „dor”... Și-apoi prin el am înțeles Că-s totuși o femeie: − Ce sentiment înălțător! Maricuța MANCIUC-TOMA 14 Februarie 2011 Madrid, Spania Referință
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
De nu ai repere Și nici morală n-ai. Pe Oceanul vieții am navigat Adesea, de furtuni învolburat, Vezi misterioasa scoică Pe care-am pescuit-o Din adâncul Oceanului? De-a valurilor mișcare, E splendid sculptată, Dantela-i sofisticată De zbuciumul vieții E îndelung cizelată. Ea poartă urme De lacrimi și durere Ce-n perle s-au prefăcut Și în abisul mării s-au pierdut. Du scoica la ureche Și ascultă-i șoaptele Ce din adâncul inimii vin, Sunt șoapte, șoapte
TALISMANUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351997_a_353326]
-
scenă de lemn care sună sub pașii experimentați, precum puntea unui vas semeț sfidând potopul, iar decorurile își încep hipnoză, cu transpunerea imediată în altă lume. Diana adoră teatrul, E, de fapt, singura plăcere care i-a mai rămas în zbuciumul ei îndelungat pentru o carieră de succes, asta, bineînțeles, daca nu lua în calcul plăcerea cu care își făcea treaba. E locul în care se simte vie și în care nu trebuie să cumpănească fiecare problemă atât de mult încât
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
respectată în țara sa, ajunsese batjocura acestei bătrâne de 88 de ani. Dar cu timpul a înghițit aceste ieșiri și s-a obișnuit cu eticheta de “țigancă”. Autoarea pătrunde adânc în sufletul personajului și-i descrie cu emoție trăirile și zbuciumul interior, de parcă ea însăși ar lua parte la acele evenimente nefaste. În momentul când Emma părăsește acea familie, Helene Pflitsch, îi surprinde cu măiestrie acea eliberare din cușca în care fusese prizonieră câteva luni: “Eram liberă! Pentru a doua oară
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
străinilor era obligată să suporte ifosele și sâcâielile soțului bolnav, care, din pricina invalidității, își descărca răutatea asupra celei care îl iubea și-l întreținea ca pe un copil neascultător și mofturos. Scriitoarea, Helene Pflitsch, prinde din zbor, cu finețe, acel zbucium interior al femeii departe de concetățenii săi, de părinți și copii, drama sa într-o societate în care o străină crede că nu se va adapta. Totuși, personajul principal din romanul “Dezrădăcinare sau Un nou început” nu abandonează lupta cu
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu), prin acest volum de poezie m-a făcut să mă sprijin pe lumina cuvintelor sale cu sufletul înfrunzit în melancolie. Sfidătoarea sa blândețe, stăruința de a fi în uimirea rafinată a poeziei, nu-i decât un zbucium de sensuri și rosturi, urcuș pe scara lui Iacov cu fuștei ciopliți în suflet pentru a arunca umbrele amorțite ale unui destin. Un destin ce se vrea împlinit prin cuvântul scris. Acest volum de poezie adevărată, înflorit în lirism bolnav
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
cresc în vederea liniștii aparente privesc macii cum își deschid culorile ca pe o paletă blândă cu arome de somn în fiecare picătură de negru putrezește picătura apoi alte și alte culori deschid macii în vederea liniștii pe o altă filă a zbuciumului pământului privesc acel tremur al tulpinilor abia ținând forma măruntă - bobocul - promisiunea de viață de nuanță și zâmbetul acela ca un arc sinusoidal cu raze multe mă doboară și mă ridică iar și iar privirea îmi crește se mărește câmpul
CÂND DUALITATEA UITĂ SĂ FIE OBOSITOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352495_a_353824]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IMAGINI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă toamna peste diguri, Pomi-s scuturați de friguri, Prin rafale frunze arse Trec cu fețele întoarse. Marea-n zbucium, peste valuri Și-a pus bărcile în hamuri Portu-i luminat de fulger, Uneori vegheat de -un înger! Un pescar țese năvodul Cu privirea în senin Așteptând să treacă larma Și mai bea un strop de vin. O sirenă urcă valul
IMAGINI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352559_a_353888]
-
ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că ai să fii uitat. Prea deoparte ai stat și pe căi ai pus bariere. Sufletu-a cules firmituri din arte, mii de himere. Totuși sapi fântâni pentru-a
POŢI SÃ ÎNŢELEGI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352557_a_353886]