1,973 matches
-
neagră catifea, Chiar de-ar mai vrea, nu poate să-ți arate Cât dor nestins a strâns în el și-n taina sa. În nopți de catifea țesute-n fir de patimi Ades mă afundam să îmi ascund Privirea-nlăcrimată și zbuciumul în geamăt Ce până-n zori mă pătimea neîntrerupt. Izvoru-mi nesecat de dor nebun de tine În negre nopți de catifea mă inunda Și înecându-mi gândul, sufletul și ființa În chinuri ca din alte lumi încet mă ucidea. Când așteptam
NOPȚI DE NEAGRĂ CATIFEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1464527043.html [Corola-blog/BlogPost/385116_a_386445]
-
morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor purtând, Mai negri ca disprețul pe săbii lunecând. VI Încet își încordase penultimul străjer Trompeta cea de groază împrăștiind sentința, Sub dealurile-n zbucium, dorm spaima și fiorul Cu moartea-n fruntea oștii cerșindu-și biruința; Eu mă-nfior privindu-i, tresar la orice semn Ce liber i-ar sloboade din gropile păgâne Cu miile de-a rândul legați de-un sfânt blestem. Dar iată
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_catalin_varga_1330784989.html [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
pâlpâie primele licăriri ale geniului muzical. Impresionantă a fost cuvântarea domnului C.N. Iancu, directorul Școlii normale de învățători din Șendriceni, care arată că sărbătoritul e un uns al Divinității, ca să sintetizeze în sublima sa artă tot geniul doinei și al zbuciumului sufletesc de secole al poporului românesc... ...Ca un modest omagiu prezintă sărbătoritului o pictură cu un colț de natură, în care a fost un vechi conac boieresc iar astăzi este un atelier, în care se făuresc sufletele fiilor de plugari
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 by http://confluente.ro/George_enescu_cincizecisiopt_marian_malciu_1379541861.html [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri. (Tramontana). Edenul la Montale este virtualitatea ontologică, dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții: Tu prima mi-ai spus/ că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă. A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc. Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi, spre lumină, spre bănuite zone de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1451804194.html [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
câteodată, cuprins de frică și febră ștergea tot, cu mișcări furioase, în jurul lui mormanul de coli creștea , un munte de păsări care traversaseră oceanul în zbor, moarte în clipa atingerii țărmului . “Nemuritor și rece”, Hypherion de sus asista impasibil la zbuciumul acestui alter-ego al său, știind că oamenii, ca și imperiile, se nasc și mor, iar el trebuie să rămână “oriunde ar apune”, căci e “din forma cea dintâi”, e “veșnica minune”. Trecuse timpul când se rugase să piardă nemurirea, în schimbul
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 by http://confluente.ro/Intotdeauna_poetul_se_numeste_eminescu_anca_tanase_1328169382.html [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
Dacă ar ști Taromul mi l-ar cântări, calicul, Mi-ar face check-in de suflet, Ar pune scanner-ul la vamă Și mi-ar spune: Femeie, Ai un cuțit în inimă, Un ghimpe pe suflet, O rană pe rețină, Un zbucium în tâmpla! Ha,ha, Ce n-aș da s-o văd și pe-asta! Cred că mi-ar pune sticker pe frunte: Femeia aceasta nu trece! Referință Bibliografica: La vamă / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul
LA VAMA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1434253125.html [Corola-blog/BlogPost/360496_a_361825]
-
Demn nu-i nimeni să privească Chipul sfânt ce-adânc privește La păcate-nchise-n noaptea Neagră-a Iadului ce crește Clipa de sărut cu moartea... Astăzi vin să mă primești În genunchi , cerând iertare Liniștea să-mi dăruiești Că zbuciumul rău mă doare... Și-am tot căutat izvoare Și păduri cu umbra deasă Să m-ascund, dar nu-mi apare Pacea ta, Lumina-aleasă... Referință Bibliografică: Vin , Doamne , către tine! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I
VIN , DOAMNE , CĂTRE TINE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Vin_doamne_catre_tine_.html [Corola-blog/BlogPost/355999_a_357328]
-
în momentul când”realizează eminescianul joc de icoane” își expugnă fără durere muza”Acesta era B.Fundoianu ca personaj cervantesian cu un destin rimboldian.B.Fundoianu consacră o amplă lucrare ,între cele două războaie mondiale,conștiinței nefericite și a zugrăvit zbuciumul și convulsiile unei epoci sfâșiate de conflict.( Benjamin Fundane,La conscience malheureuse,Paris,1936,p.6.).Epoca sfâșiată de conflict,cangrenată de criză,în substratul social aflându-se lupta”enormă” ce” se angajează între tenebre”,cum subliniază el în cartea
CONŞTIINŢA NEFERICITĂ A LUI HEGEL TRĂITĂ PRIN GÂNDIREA EPOCII DE B.FUNDOIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_constiinta_nefericita_a_lui_hegel_traita_prin_gandirea_epocii_de_b_fundoianu.html [Corola-blog/BlogPost/355654_a_356983]
-
un giuvaer scump. Iar dacă cumva teama te cuprinde, ea este acolo, este luceafărul din noapte care te privește, ca să-ți dea curaj și să caute răspunsuri la întrebările care te macină. Împletitura șoaptelor ei vor șterge cu blândețea lor zbuciumul ființei tale. Căci mama va ști mereu să pună virgula acolo unde tu blochezi și închizi poate capitole. Ea naște speranța din abisuri închise sub pleoapele tale și-ți redeschide filele sufletului pe care tu scrii: renunțare. Mama este cel
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Mama_cornelia_viju_1330779207.html [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
un ideal cu ajutorul visului, iluziei, fanteziei creatoare. În clipele de beatitudine sufletul se lasă cuprins de cea mai pură și minunată emoție. Fuga de real este o necesitate pentru Irina Lucia Mihalca. Numai în acest mod se poate salva de zbucium, de efemerul clipelor, de „mâna” timpului care „vinde” totul fără urmă de milă. O altă mână, din umbră, simte nevoia să-i mângâie obrazul, să-i alunge teama atunci când „nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil”. „ - Mâna ta, Teah, mi-
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1483672888.html [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1483672888.html [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
uneori) sau dramatism( alteori), se revarsă necontenit peste acest flux vital, peste acest miracol existențial. Făcând o introspecție calmă a vieții, poeta Irina Lucia Mihalca înțelege că numai cu ajutorul cuvintelor poate să-și descătușeze eul, să-și comunice bucuriile și zbuciumul. Astfel, se așează în fața hârtiei albe și scrie... „scriu pentru că așa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăștiate de norii cercului lăuntric.” „ scriu din dorința de a evada, eliberând lanțurile durerii
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1483672888.html [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum aș putea întoarce realul în ireal - și nu oricum și primăvara nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,și tot răul și zbuciumul din mine, această rană a dezonoarei noastre în veșnica flacără a iubirii. Cineva poate ar zice - poate și tu - căci prea dramatizez acest fapt împlinit. Azi noapte un vis groaznic m-a făcut din nou să sufăr - erau niste viermi
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_7.html [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
ce s-a întîmplat cu tine de te pîngăresc acele mîini reci și perfide aruncîndu-te în dizgrația lor de oameni răi - ca niste scîrbe cu ochi de iele și dinți de șarpe și plini de viermi. de ce oare! ... - E mult zbucium și jale-n mine - băiat bătrîn - povara-i grea și timpul nu-mi mai vine! De ce oare - nu mi-e bine! Nu mai am curajul nici să gîndesc - mi-e frică și de mine. Stau așa și sufăr încet dar
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_7.html [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
pădure virgină o fi așa opacă și rece ce-mi acoperă privirea și văzul dincolo de iubire - Of! Pădure - de ce m-ai învăluit și învălui cu brațele tale de fier - sînt fără vlagă - iar zidurile Bastiliei mă apasă din afară cu zbuciumul din mine înțeles căci eu nu mă bat cu tine - timpule - mă oropsesti zidule - e oare vis sau e destin în oboseala voastră languroasă și vicleană - nu fi perfidă - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjită de acel
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_7.html [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IMAGINI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1740 din 06 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă toamna peste diguri, Pomi-s scuturați de friguri, Prin rafale frunze arse Trec cu fețele întoarse. Marea-n zbucium, peste valuri Și-a pus bărcile în hamuri Portu-i luminat de fulger, Uneori vegheat de -un înger! Un pescar țese năvodul Cu privirea în senin Așteptând să treacă larma Și mai bea un strop de vin. O sirenă urcă valul
IMAGINI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1444154187.html [Corola-blog/BlogPost/352559_a_353888]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CU ULTIMELE PUTERI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce vârtej e-n sens, ce liniște-n zbucium! Nefiresc colinzi ciudata-ți amiază nesuflând în nai, ci într-un vechi bucium ce-abia vibrează. Parcă-ai fi un arc a cărui săgeată caută mereu doritele ținte care-atinse par păsări ce speriate zboară-n cuvinte. Orice început nu mai
CU ULTIMELE PUTERI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1473791712.html [Corola-blog/BlogPost/373838_a_375167]
-
uman și îi trece prin minte să ia cuiva un interviu despre iubire. Așteptând să se convingă, iată ce răspunsuri primește: “strop al cerului/ cât oceanul/ picurat în inimă/ foc ascuns/ cu flacăra închisă/ și fumul la vedere”, “dulce amărăciune/ zbucium cununat cu bucuria/ rană sălbatică/ nu vrea nimeni s-o îmblânzească/ dereglare de ecosistem”, “aștept să mă conving!”/ “Interviu - ce este iubirea?”. Ana încearcă să dea sensuri și “Definiții” proprii gândurilor ei, fie ele întrebări, fie ele răspunsuri, nedumeriri, descoperiri
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Fata_casei_de_artar_recenzi_ana_maria_gibu_1391409674.html [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
toți acei oameni pentru a scoate în relief diversitatea mare de persoane ce se putea întâlni în acea școală. Privind acele fețe citeam în ele dorința lor de a avea un nou început în Berlin, se simțea în acea sală zbuciumul acelor vieți ce nu doreu să eșueze ci să se integreze și să triumfe iar pentru aceasta eram cu toții conștienți că aveam mare nevoie să învățăm limba germană fără de care este foarte greu de reușit, pentrucă poporul german nu iartă
ALFABETUL EMIGRANȚILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1438529101.html [Corola-blog/BlogPost/372090_a_373419]
-
Gomboș Publicat în: Ediția nr. 16 din 16 ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Omul zilelor noastre se luptă pentru a nu pierde sentimentul transcendenței. Ideea că este pe pământ pentru un sens care depășește viața lui precară de aici, e zbuciumul lui. El se adaptează imanenței, veacului. Efortul luptei spre a nemuri îi ia locul o practică, pe care o ideologizează, în vederea realizării fericirii terestre. La el, acțiunea capătă un primat asupra contemplației. „Homo Faber” triumfă asupra lui „Homo Sapiens”. Nu
DESPRE RAPORTUL INTELECTUALILOR CU BISERICA, ASTAZI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_raportul_intelectualilor_cu_biserica_astazi.html [Corola-blog/BlogPost/344936_a_346265]
-
ne metamorfozează structuralmente”. În felul acesta, cartea de față dobândește și un caracter eseistic. De multe ori, scriitorul combină două elemente, fie antagonice, fie complementare și le găsește corespondentul fiecăruia, într-o formulare fericită și logică: “Dragostea fără suferință, fără zbucium, este searbădă și fadă ca azima fără sare. Acest fel de iubire nu lasă decât amintiri banale, amintiri mici”; Minciuna este adesea un fel de omagiu adus adevărului. Cu cât va fi ea mai neagră, cu atât adevărul va părea
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493971216.html [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
singură mă mint . În ritm de viață visez o noapte ce-o ating, În dor nebun tresar, suspin ș-apoi mă sting, Imaginea ta săpată-n mine , ...o ating. Din zâmbetul meu, raze de Lună se preling. În ritm de zbucium ziua mă frânge cu blestemul ei, În noaptea rece vântul din mine suspină anii grei, În suflet un vis fugar ninge cu flori de tei, În tăcere plâng eu și plâng și îngerii mei. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică
IN RITM..... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1461131075.html [Corola-blog/BlogPost/381925_a_383254]
-
2011 Toate Articolele Autorului Aud cum vine dragostea Aud cum crește visul din zâmbetul tău Asemeni unei flori râzând în soare Și pe aripa lui unduitoare Îmi culc, în liniște, obrazul, eu. Aud cum doarme marea în ochii tăi Și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare. În ei mă văd o nimfă ce pe zei Îi lasă mereu muți, în adorare! Și simt, crescând în inima-ți, speranța Așa cum orizontu-n răsărit Face să crească în lumină, viața Și-atâtea vise la
AUD CUM VINE DRAGOSTEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Aud_cum_vine_dragostea.html [Corola-blog/BlogPost/356569_a_357898]
-
mai exact ca fiind vocea poeziei mele “Fluturele de cristal”. Am fost copleșită la primirea videoclipului cu o recitare divină pe care a reușit să o impregneze poemului pentru că, închizând o clipă ochii și ascultându-l, mi-am auzit tot zbuciumul interior revărsat la momentul când am scris poezia. L-am numit de atunci “vocea sufletului meu” și a urmat un șir de surprize plăcute.Am descoperit un suflet mare de artist, un împătimit promotor al artei care, iată, și el
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1450001113.html [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
Ca Iosif cel frumos și preacurat ai fost urât de cei de-un neam cu Tine, ca el ai fost vândut și îngropat și-ai biruit ca el răul prin bine. Iisuse-al meu,ce trist sunt de acum, ce zbucium este în a mea credință, când știu că îți porți pașii pe un drum ce duce spre cumplita suferință. Te văd cum stai alături de măslin și îl blestemi pentru că n-are roadă și mă-nspăimânt că-aș putea să devin un
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1461613543.html [Corola-blog/BlogPost/380341_a_381670]